644 matches
-
un profund caracter spiritual, cu o notă foarte clară de misticism, redând trăirea sa religioasă în universul concentraționar. „Plină de har duhovnicesc, poezia părintelui Imbrescu este o spovedanie și o rugă; o spovedanie cutremurată a unui suflet cinstit, conștient de nimicnicia condiției umane și o rugă fierbinte adresată lui Iisus Hristos pentru izbăvirea de propriile păcate și pentru mântuirea neamului românesc, oropsit de milenii.” a scris Ionel Zeană, și el unul dintre mărturisitorii temnițelor comuniste, plecat la Domnul în 2007, mare
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
va fi mort întocmai ca în proza amintită mai sus. La început simte că măduva devine pământ, că ochii abia mai reflectează lumea în care trăiește. După aceea, se va confunda cu elementele naturii, adică ar vrea să reintre în nimicnicia din care a ieșit 60 după cum poetul o va mărturisi mai târziu într-o scrisoare. Problema este de la ce punct înainte începe sublimarea poetică? Există un element, la sfârșitul citatului, care încununează toate realitățile pe care Eminescu nu le-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pentru cercetare, judecată limpede pentru a selecta, ordona, ierarhiza noi detalii, ori să asamblezi și să sintetizezi într-un întreg armonios, ce să completeze și să nuanțeze ceea ce se știa până la această dată. Într-un cuvânt, trebuia să meditezi la nimicnicia, precaritatea, efemeritatea celor mai multe lucruri din jurul nostru și să poți să-ți răspunzi cât mai bine, ce rămâne după tine? Prin ce poți să-ți însemni clipele, minutele, orele, zilele, anii? În primul an de după plecarea la muzeu, am susținut teza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
altor lucrări semnate de Vlad Bejan precum: Românii din Bulgaria, Isttroromânii, Românii din suduk Basarabiei, Românii de la nord de Tisa, Romînii din Timocul sârbesc, Românii din banatul sârbesc, etc. Toate și Încă multe altele dedicate celor pe care vremurile și nimicnicia unora i-a lăsat orfani de propria țară. Convocând În demersul său date și evenimente istorice, mărturii ale istoricilor și ale unor filologi, date statistice relevante, autorul Încearcă și reușește să fie convingător În argumentația sa. Narativitatea sa este bine
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
de murmurul rugăciunii: „Și ne iartă nouă... precum și noi iertăm...”. Batistele, prosoapele, poalele cămășilor se înfășurau în jurul picioarelor, feselor, brațelor și capetelor. În șoaptă, fiecare era întrebat cine este. Cu zâmbet trist și cu un gest care voia să arate nimicnicia vieții pământești, cel întrebat își spunea numele: Mircea Vulcănescu, Alexandru Constant și Ion Nedelescu; un filosof, un comandant legionar, și un mare ziarist, fuseseră scoși de pe Secția II, trimiși la neagra fără mâncare câteva zile, apoi bătuți cu saci de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de fapt, clase de obiecte animate sau inanimate: fată, corabie, reale sau imaginare: munte, balaur, fenomene: ploaie, ninsoare, însușiri, stări asimilate noțional obiectelor: frumusețe, neliniște - frumusețea Ioanei, neliniștea oamenilor sau noțiuni considerate în sine: frumos-urât (categorii estetice), bunătate, cinste, ticăloșie, nimicnicie (categorii morale) etc. Prin aceasta se manifestă cea de a doua trăsătură semantică definitorie, prin care substantivul se distinge de verb: substantivul interpretează static realitatea extralingvistică, denumește substanța fixată, „imobilizată”, închisă în „obiecte”; verbul interpretează realitatea dinamic, denumește substanța în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
același mod, prin intermediul categoriei genului la adjectivul determinant, se marchează apartenența la gen a substantivelor care nu cunosc opoziția singular-plural și nu admit determinarea prin articol nehotărât: • Dezinența -ă la singular a adjectivului indică genul feminin al substantivului: această înțelepciune, nimicnicie, obligativitate, creativitate, făină, mătase etc. • Înscrierea adjectivului determinant într-o opoziție specifică masculinului, -Ø/-i, marchează apartenența la clasa masculinelor a substantivelor care denumesc cifrele (acest doi/acești doi), literele (acest m/acești m), sunetele și fonemele (acest r/acești
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vs plural, dezvoltând, sau numai sensul de singular, sau numai sensul de plural. Substantivele defective de plural, care cunosc, adică, numai sensul de singular, formează subclasa substantivelor singularia tantum. Se cuprind aici: • substantive abstracte: bunătate, creativitate, dreptate, gândire, inteligență, înțelepciune, nimicnicie, marxism, somn etc.; • substantive concrete generice: aer, aur, apă, făină, lapte, miere, piper etc.; • substantive concrete denumind jocuri sportive: atletism, gimnastică, fotbal, tenis etc.; • substantive comune sau proprii, denumind „obiecte” unice: lună, soare, ecuator, Jupiter, Neptun, Mihai, Dana, Florența, Roma
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
toate minte/ Și ar sta să le asculte?” (M. Eminescu, I, p. 194), „În multe forme-apare a vieții crudă taină,/ Pe toți ea îi înșală,/La nime se distaină.” (Ibidem, p. 64), „Străin de toți, pierdut în suferința/Adâncă a nimicniciei mele,/Eu nu mai cred nimic și nu am taine.” (M. Eminescu, IV, p. 361), „S-a dus amorul, un amic/Supus amândurora.” (M. Eminescu, I, p. 184), „Părăsit de toți, încearcă în zadar să se regăsească măcar pe sine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Cum am trăi dacă am ști ce este durerea? Să-i considerăm pe oameni ca suflete și vom avea o altă concepție despre ei decât dacă îi vedem ca interese! Școala tinde să își transforme profesorii în... punctangii! Trăim în nimicnicie. Întotdeauna sperăm să ne audă cineva și să se gândească la viața noastră. Nu ne putem susține singuri. Fiecare trăim cu atâta iubire cu câtă putem dărui! Fiecare trăim cu cât de puternic este fiorul iubirii din noi. Noi, profesorii
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
ochiul (spre ceilalți...) pentru a (le) lua ochii... Suntem nevoiți a fi oameni! Bucuria este oxigenul sufletului. Suntem permanent expuși vederii proprii, vederii celorlalți, vederii lui Dumnezeu; Vederii prezentului și vederii posterității. Din când în când, suntem străfulgerați de sentimentul nimicniciei și al itineranței. Trăim în cercul lucrurilor nesemnificative crezând că sunt semnificative... Existăm ca să descoperim și să ne descoperim. Descoperind, ne descoperim, după cum, descoperindu-ne, descoperim, în orizontul înconjurător și în cel propriu. Existând, ne instalăm pe tărâmul lui a
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
spre conștiința de sine, responsabilitate, morală și raționalitate. Economia completează viața umană și o însoțește, cum spuneam, încă de la începuturi, de la simbolul biblic al frunzei de smochin care trebuia să acopere trupul unui om căzut în păcat și conștient de nimicnicia lui. Pentru că numai plecând de la această stare de păcat putem să înțelegem ceva. Economia va fi tocmai efortul uman conștient asumat de găsire a unei frunze de smochin din ce în ce mai sofisticate, care să acopere trupul unei ființe umane din ce în
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
capitalism au pus banii stăpânire pe lume, ci dintotdeauna. Nevoile umane și interesele umane, satisfacerea lor și bătălia cu natura le avem dintotdeauna. Sigur, putem spune că prin declararea banului ca atotputernic, omul pierde din umanitate. Este un semn al nimicniciei noastre ca ființă ce pășește pe pământ, dar este, în același timp, și un semn al damnării inițiale, odată cu izgonirea din rai. Creatorul ne-a pus viața sub semnul banului și al bătăliei pentru viață, tocmai pentru a ne arăta
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
București, 2007, p. 24. 62 Ibidem. 63 Căderea se produce de la sine, omul recunoscându-și prin mușcarea fructului oprit o dublă și chinuitoare apartenență. Parte a lui Dumnezeu, pentru că putea cunoaște binele și răul și, în același timp,parte a nimicniciei și păcatului pentru că fusese izgonit din rai prin încălcarea poruncii sfinte. În această dualitate, imposibilă dilemă, se petrece viața noastră. Tot ceea ce am construit a stat și stă sub semnul chinului și muncii intens și infinit asumate. Spaimele ne vor
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
întrebați de cetățile albe/ Porțile lor se deschid o singură dată/ Și armonia străbate flăcările", căci nu există o cale unică pentru toți și nicio știință a cunoașterii, altfel spus a întâlnirii cu ilimitatul sau cu inspirația. Se conturează astfel nimicnicia omului, a creatorului care nu-și poate alege momentul evoluției. Feminitatea se caracterizează prin aceleași contururi difuze. Uneori femeia nu capătă nume, alteori numele, fie că reflectă realitatea sau domeniul ficțional, rezonează cu ciudata rețea de simboluri în care este
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
spațiului descris accentuează ruperea de lumea normală, spațiul este unui infernal: Ne ocolesc cei buni ca pe o ciumă/ și nu coboară scările din fund" (Carnet lapidar). Traiul aici este "smârc" și "amar", e, de fapt, o lume de carton; nimicnicia, lipsa de sentimente, de viață este întărită atât prin sintagme precum "orașele reci" (Oxidare), "străzile ca babele: cartoane/ își astruca oasele-n bulendre/ și se-ncheie pudic, la paltoane" (Trotuarul din memorie), dar și prin reducerea orașului (căci spațiul citadin
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
obosite ale giulgiului vremii -/ când visez dau lumii năzdrăvănii/ altfel plâng, strigându-te în fântâni" (Eumene). Două motive, devenite cu trecerea timpului, tradiționale sunt refuzate: glasul/ duhul pământului în descendență Goethe-Blaga și cel al timpului a cărui trecere ireversibilă dezvăluie nimicnicia condiției umane, acesta din urmă este trecut în derizoriu, timpul s-a degradat el însuși, astfel încât amenințarea morții pierde din intensitate. Pentru un poet care se proclamă emfatic un nou Dumnezeu, calificarea producțiilor propriei imaginații drept "năzdrăvănii" poate să pară
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ea îi înșală, la nime se distaină./ Dorinți nemărginite plantînd într-un atom”5). „Atom” este pus aci nu de dragul rimei, ci pentru a schița uriașa disproporție între vanitățile și posibilitățile umane. „Dorințele nemărginite”, marile planuri egoiste sînt subminate de nimicnicie. E un contrast la care nu se poate cugeta decît cu sarcasm. Așa procedează Dan din „Sărmanul Dionis”. La începutul călătoriei sale spre lună, el se oprește „pe coastele unui nour” pentru a mai contempla o dată pămîntul: „Luă cartea lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Pentru el și pentru mulți dintre contemporanii săi, cimitirul (aflat atunci în afara orașului, „dincolo de barieră”) e din contra un loc de visare, de limpezire și de inițiere filozofică 2): în ce constă această „inițiere”? în faptul că cimitirul amintește de nimicnicie. La Bacovia, în „Pulvis”, imaginea lui vine ca un contrapunct al elanurilor erotice, le sancționează ca o poantă implacabilă și le plasează în derizoriu: „Imensitate, veșnicie,/ Pe cînd eu tremur în delir [iubea „o fată din oraș” - n. m.],/ Cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lașității”5), povestită în toate Evangheliile. Ambele exemple sînt semnificative pentru psihologia poetului, un om ce se frămîntă pentru păcatele sale și ale lumii în care trăiește. Bacovia e religios întrucît, la fel ca Psalmistul, nu-și uită greșelile, slăbiciunile, nimicnicia. El ilustrează mai pregnant decît oricare dintre contemporanii săi ce înseamnă umilința: să te consideri aproape tot timpul vinovat, să privești în jos apăsat de remușcări, să eviți lumea fără a o urî. Din neliniștile sale, mai ales din cele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
gîndesc la anii mei pustii -/ Nu mai aștept pe nimeni,/ Nici o speranță./ Nimeni nu mai este liber.../ Vreau să gîndesc la anii mei pustii -/ închide oriunde,/ închide ușa, - e frig, iarnă”. Pătruns în conștiință, frigul ofilește totul în afară de ideea de nimicnicie, singura care nu numai că rezistă, dar și crește într-un asemenea climat. Bacovia a exercitat o influență à retardement, dar persistentă. A influențat, neîndoielnic, realitatea băcăuană de după el mai mult decît oricare alt scriitor sau intelectual născut aci. Numele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cronică a managementului instituției în cauză, contractul privind restaurarea Teatrului Național din urbea noastră, clădire emblematică a istoriei culturale locale și europene. Să fie oare acest moment inaugural vreun semn încurajator că revirimentul celebrului stabiliment cultural, ajuns în ruină și nimicnicie, e (iertată-mi fie vorba proastă) "pe vine"? Ca ieșean de profesie, am suferit și eu, alături de cele câteva mii de oameni educați din "dulcele târg", văzând degradarea fizică, morală și artistică din ultimii 15 ani a acestui adevărat eikon
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nu fie prezentă. Fie că e vorba de oameni cât de cât decenți, de gazetuțe de perete cu aer umoristic sau de acea infernală corcitură de precupeață și "jmecher" care face media statistică a concetățenilor "dă capitală", veșnic scârbiți de nimicnicia "provinciei", loc al decăderii pe care se cuvine, natural, să-l mulgi dezinvolt de șpăgi doar grație elecțiunii tale superioare de metec bucureștean, referința la moldoveni ca la o subspecie a cetățeniei românești este un loc comun. Întâi, desigur, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
noapte a gândurilor”, regretă „visul meu ceresc de odinioară” (credința din copilărie), recunoaște că, matur, „Eu nu mai cred nimic și n-am tărie”, dar speră să-și recapete „credința” și întrezărește un mod de a depăși „suferința adâncă a nimicniciei mele”: adorația pentru Maica Preacurată. Așadar, aceea care-l absolvă de suferință este tot o femeie, dar nu oricare: Fecioara Maria, simbolul bunătății, al îndurării și al sfințeniei iubirii. 5. Recurs la izvoarele culturii Idealizată sau blamată, iubită sau adorată
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
noapte a gândurilor”, regretă „visul meu ceresc de odinioară” (credința din copilărie), recunoaște că, matur, „Eu nu mai cred nimic și n-am tărie”, dar speră să-și recapete „credința” și întrezărește un mod de a depăși „suferința adâncă a nimicniciei mele”: adorația pentru Maica Preacurată. Așadar, aceea care-l absolvă de suferință este tot o femeie, dar nu oricare: Fecioara Maria, simbolul bunătății, al îndurării și al sfințeniei iubirii. 5. Recurs la izvoarele culturii Idealizată sau blamată, iubită sau adorată
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]