15,607 matches
-
totul îți sună nefiresc în România lui Haneke. Prima secvență (întîlnirea Mariei cu soțul) e plasată ca într-un pustiu, într-o furtună de praf gros, care umple ecranul, obturînd totul! Cam așa cum ne-am imagina noi o furtună de nisip din deșertul Gobi (dar, cine știe, poate în deșertul Gobi o fi senin!). La un moment dat, în cadrul acestui film care se petrece azi, răsună cîntecul " Am cravata mea, sînt pionier!" N-am înțeles subtilitatea. Una peste alta, din detalii
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
statui, pînze de păianjen cresc între degetele "lui", respirația e "fetidă"; așa: "Am încercat să fug/ dar, obosită, noaptea,/ îți simțeam respirația/ pe gît/ Și, descurajată,/ m-am întors/ în locul unde stăteai,/ dar n-am găsit/ decît o gaură/ în nisip,/ lîngă cadavrul tău/ descompus" (Morbidă). Andreea-Luciana Dumitriu e o poetă deplină, ultima - nu și cea din urmă, sînt sigur - floare a poeziei de azi; debutul său cu volumul Călăuza tăcerii dovedește odată mai mult faptul că lirica noastră contemporană își
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
Slav aș fi fost, de nu eram latin,/ latin aș fi, de n-aș fi fost și dac -/ dar a ieșit așa: să fiu român,/ și eu cu soarta asta mă împac!// mi-au dat și alții sânge și cuvinte -/ nisipuri galbene trecură-n zbor,/ purtate-n vântul Asiei fierbinte,/ să-ngrașe primitorul meu ogor.// Și din Apus, din Miazăzi, veniră/ umane pulberi, umbre și lumini,/ cu bine și cu rău mă vremuiră -/ Pe toate le-am sorbit în rădăcini!// Și
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
ascendentă spre propria-i izbăvire estetă). Materia utilizată e suculentă aidoma unui fruct copt, scurgîndu-se, precum un lichid, printre degetele celui ce încearcă a o strînge în pumni: "din sînii desenați cu stîngăcie pe varul/ adăposturilor curge lapte îndoit cu nisip" (Sînt un popor neguvernabil). Sau: "Dar nu se aude nimic. bat tunurile dintre/ pleoape" (Războiul continuu). Sau: "văd cum zidurile/ se strîng/ ca un pumn de flăcări într-un felinar/ amenințînd întunericul/ stau cocoșat și însămînțez cu sînge/ acest trup
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
prin studiu și aburită de contemplație. Fin vlăguite, ele probează mai curînd un soi de postexpresionism distilat, distins, ușor mixat cu Jugenstilul. Grăunțele dure, colțuroase, ale viziunii au fost reținute de o sită ce-a lăsat să se prefire doar nisipul. Care e situația prozatorului? Neîndoios, acesta e legat organic de natura artistului plastic. Ochiul pictorului este adesea cel ce dictează scriitorului ecuațiile sensibile ale realului consemnat: Totul merge bine, soarele rămîne multă vreme deasupra Teatrului, bucată udă de chihlimbar, palmele
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
Timpul nisiparniței Catrinel Popa Timpul nisiparniței La prima vedere, Cartea ceasului de nisip (Das Sanduhrbuch) este doar un fermecător și erudit eseu despre instrumentele de măsurat timpul. Chiar dacă nu ar fi decît atît, cartea lui Ernst Jünger ar constitui, cu siguranță, un punct de referință într-o eventuală istorie a discursului cultural despre
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
aglomerează în paginile cărții ca într-o prăvălie de antichitați, alcătuiesc un bric-á-brac imaginar a cărui atmosferă păstrează ceva (ne)liniștitor și fascinant ca însăși durata pe care aceste instrumente au fost destinate să o măsoare. Dar Cartea ceasului de nisip este departe de a se reduce numai la atît. La o lectură mai atentă ne dăm seama că toată cantitatea aceasta de informație funcționează mai degrabă pretextual. Grefată pe o viziune maniheistă asupra percepției duratei și pe o predispoziție marcat
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
și deci citită. Dacă mai este nevoie de un argument în acest sens, trebuie menționată calitatea excelentă a traducerii Vioricăi Nișcov, care ne furnizează totodată o cantitate suplimentară de informații în prefața consistentă a volumului. Ernst Jünger - Cartea ceasului de nisip. Traducere și prefață de Viorica Nișcov, Editura Polirom, Iași, 2001, 210 pag, f.p. O nuvelă pierdută și regăsită într-o cultură cu puternice tradiții francofone, traducerea și publicarea unei nuvele practic inedite a lui Marcel Proust poate fi socotită, fără
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
urme pe covorul scenei. Urme palpabile, concrete, dar efemere ca și teatrul. Durează un moment, apoi se strîng și dispar. Ce urmează? Uitarea. În valuri. Ca cele ale mării care vin și pleacă regulat și șterg pașii sau desenele de pe nisip, lăsînd mereu locul curat pentru alte și alte treceri, mărturii, creații. Ca în teatru. Ca în viață. Cineva bate la ușă și, din spatele ei, se aude o voce de copil: - Ce faci? - Uit de mine, răspunde bătrînul" (Mă întunec/ Je
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
moral, Pavel Chihaia își continuă travaliul de istoric de artă, închinat Evului de mijloc, publicînd trei cărți în Danemarca, una în Spania, una în Germania, precum și o serie de studii. În paralel, reia un vechi manuscris literar, romanul Hotarul de nisip, produs în contextul nefavorabil al anilor 1952-1954, în care e vorba de persoane care trăiau drama persecuțiilor comuniste, ca și de o încercare ratată de evadare din lumea subordonată Sovietelor. Apare însă un fenomen în măsură a determina o formă
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
La rîndul lor, filmele străine erau selectate cu grijă, iar o producție cinematografică autohtonă "dubioasă", chiar dacă reușea să fie dusă la bun sfîrșit, putea fi retrasă brusc de pe piață fie și din cauza... afișului (cum a fost cazul cu "Faleze de nisip", de Dan Pița, film al cărui poster înfățișa un cap încuiat cu lacătul). În condițiile succint enumerate aici, apăreau, de bine, de rău, cărți de calitate, românești și străine. Ele nu erau însă decît modeste picături de apă într-un
Apel patetic by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15882_a_17207]
-
ci o mică adîncitură pe care marea a săpat-o în uscat. Dar lumina este de o rară limpezime, iar la apus totul devine grandios. Văd niște femei, unele așezate pe bănci răsturnate ori sfărîmate, altele stînd pe vine în nisip. Sînt dantelărese pricepute, iar acul jucăuș saltă în mîna lor. Casa lui Niezsche! Un poeta tedesco,5) îmi zice o bătrînă, cea mai isteață. Poeta! Oare i-ar fi plăcut acest titlu printre toate cele pe care i le-au
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
dinții scoate Orfeu ultimele acorduri din harfă/ Resemnarea sa de pe urmă ascute colții, ghearele fiarelor/ Dînd o mînă de ajutor sălbăticiei./ Presimți deșertul aținîndu-se la pîndă spre a lua în stăpînire verbele tale;/ Cu fiecare respirație își strecoară iscoadele de nisip fin în cerul gurii mele, în bronhii" (Cărțile junglei de asfalt). Bineînțeles, e un celebrator al agoniei: "O harfă plutitoare îngînă meandrele agoniei" (Vești dintr-un tărîm de ceață). Locuitor "al propriului pustiu lăuntric", "de unde odraslele rațiunii au fost exilate
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
ca numele meu să nu însemne mai mult decît urmele unei păsări necunoscute, întipărite în pulbere/ ceea ce implor clipă de clipă e să mă pierd în Dumnezeu neluat în seamă la fel cum apa ținută în pumni se prefiră în nisipul dogorind/ nădăjduiesc ca în cele din urmă rugăciunea mea să se poată înfiripa lipsindu-se de verbul oamenilor" (Kaspar Hauser). Secat de ultimele puteri, învolburatul, încrezătorul în sine eu romantic aspiră a se pierde pe sine, a se autoanihila: "Epuizat
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
parte cîțiva scriitori care mai purtau pantaloni scurți în 1971, d-na Mariana Șipoș a acuzat în mod nediferențiat breasla literară de oportunism. Nimeni n-ar fi protestat public împotriva Tezelor. Scriitorii ar fi adoptat politica struțului, băgîndu-și capul în nisip. Presa literară ar sta mărturie. Ca și suratele ei, România literară s-ar fi predat atunci cu arme și bagaje în mîinile propagandei comuniste, trăgînd săptămînal portretul lui Ceaușescu pe prima pagină și destinîndu-le pe toate celelalte cultului său. Să
Scriitorul român față cu reacțiunea comunistă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15959_a_17284]
-
tradiționalist (mai ales ceea din ciclul Herța), ceea ce îl îndreptățea pe Călinescu, firește în Istoria literaturii..., să-i comenteze opera la capitolul poezia chtonică. Să citez din Herța I: "În tîrg miroase a ploaie, a toamnă și a fîn./ Vîntul nisip aduce fierbinte în plămîn,/ și fetele așteaptă, în ulița murdară,/ tăcerea care cade în fiecare seară,/ Și factorul cu gluga pe cap, greoi și surd./ Căruțe fugărite de ploaie au trecut,/ și liniștea în lucruri, de mult, mucegăiește". Și din
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
de sub care se văd, pe la margini, mîini, picioare și chiar capete culpabile. Fără adevăr, chiar dacă e un adevăr supărător, uneori supărător la extrem, nu s-ar putea face istorie, iar fără o conștiință istorică n-am putea decît clădi pe nisip. Alexandru George învederează lealitatea și fermitatea celui ce și-a propus a spune lucrurilor pe nume, se cuvine a adăuga și curajul, întrucît se ivesc diverși contestatari, nu doar direcți, ci și (mai cu seamă) oblici, care, în lipsa contraargumentelor (nu
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
cer cu parașutele în chip de ajutor necondiționat, acordat unor victime sacrificate fără scrupule. Un film de mare virtuozitate plastică, dar și morală, care anul acesta a fost vedeta mai tuturor festivalurilor, exercitînd o fascinație deosebită asemeni cu cea a nisipurilor deșertului. Provocînd oportun o necesară revelație. Pentru că selecționerii de la Salonic sînt foarte atenți ce, cum și cînd oferă fidelilor lor spectatori. Anul trecut președinte al juriului, Jerzy Skolimovski a fost invitat acum să-și expună la Muzeul de Artă Contemporană
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
margini" (dîra de miere și sînge plutește între cer și pămînt). Însăși singurătatea, acea teribilă măcinare de sine a adultului, dobîndește un portret feeric, compus din exotisme, aidoma unui tablou al lui Rousseau le Douanier: ,,singur cern gînduri galbene ca nisipul/ mănînc plictisit noapte cu zahăr/ telefonul alături ca o prepeliță moartă/ pe cărți au răsărit boababi/ șerți roșii se-ncolăcesc pe pereți/ moartea ageră e la colțul pleoapelor/ mîna licăre ca o lampă cu gaz pe pătura transparentă/ pe cer
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
formele protocolului admirației, gata a luneca în poncif (deși nu lipsesc nici contestările ad oculos). Nu ne aflăm departe de un impas al lovinescianismului, adică al direcției estetice, inaugurate, pe tărîm românesc, de T. Maiorescu. Căci descendența autorului Pașilor pe nisip din fondatorul Junimii constituie un postulat al originii propriei sale activități și al desfășurării acesteia în noi cadre istorice: ,,Energia am scos-o din mine, dar imboldul și mai ales directiva am scos-o din T. Maiorescu, omul pe care
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
de spectatorii noștri prin programul Sărbătorii Filmului Francez din această toamnă: de la filmul de gen ("Harry, un prieten devotat"/"Harry, un ami qui vous veut du bien"/, "Cea mai bună speranță feminină"/ "Meilleur espoir feminin"/) la filmul de autor ("Sub nisip"/ "Sous le sable"/, "Mulțumesc pentru ciocolată"/ "Merci pour le chocolat"/), de la filmul de actualitate, cu buget modest ("O chestiune de gust"/ "Le Gout des autres"/, "Nationale 7") la ampla frescă istorică ("Saint Cyr"). Nu poate trece neobservată nici o anume schimbare
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
alunecând pe nesimțite în fantastic, cu un scenariu impecabil și bine ținut în mână de regizor, acest film se află sub semnul lui Hitchcock și al lui Polanski. Indiscutabil, Moll e un cineast ce nu trebuie pierdut din vedere! *"Sub nisip" - de François Ozon. Iată cel mai provocator și mai greu de catalogat dintre tinerii cineaști francezi. După ce și-a creat o solidă reputație de realizator de scurt metraje cu opere cinice având ca temă sexualitatea, debutează în 1997 cu lung
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
asasini ținuți întemnițați de un căpcăun pervers. Foarte teatral și rece în "Gouttes d'eau sur pierres brulantes" (1999), inspirat de o piesă a lui Fassbinder. Dar, succesul de critică și de public îl cunoaște cu adevărat prin filmul "Sub nisip" (2001), unde ne face să pătrundem în mintea unei femei (la 56 de ani, Charlotte Rampling face rolul carierei ei, plină de roluri interesante), constrânsă la un doliu imposibil de dispariția soțului ei pe o plajă. Regizorul povestește toate acestea
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
de la prînzi, pînă cel mult la miezul nopții al aceleiași zile, strict. Interdicția celor doi, amicală, deși vehementă, îl siliră pe criminolog să arunce restul de Kent mai de vreme de a fi ajuns, măcar, pîn-la jumătate. Mucul, azvîrlit pe nisip, acum cînd lumina orbitoare a soarelui de vară umpluse văzduhul, nu mai avu jocul acela al lui de artificii sau de semnalment de gară pustie... Profesorul cel tînăr, care pînă atunci nu se arătase prea vorbăreț, ținu să afle ce
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
ca vitriolul aruncat în față: " Politicienii mânuiesc la perfecție arta disimulării, punându-se cu nerușinare în poziții de-un penibil incredibil. Maniera aberantă prin care își imaginează că duc lumea de nas nu depășește nivelul pisicii care își ascunde în nisip reziduurile intestinale." Chiar și digresiunile, care la alți pamfletari reprezintă scurte armistiții cu victimele, sunt la Mircea Mihăieș de un sarcasm nemilos: " Cineva spunea, de curând, că foștii demnitari continuă să se adreseze unul-altuia cu titlurile deținute pe când se aflau
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]