1,199 matches
-
Plopu (în trecut, Hârsa) este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Gâlmeia, Hârsa, Nisipoasa și Plopu (reședința). Comuna Plopu se află în centrul județului, la nord-est de Ploiești, în bazinul mediu și superior al râului Bucovel. Este traversată de șoseaua județeană DJ102E, care o leagă spre sud-vest de Bucov (unde se termină în DN1B
Comuna Plopu, Prahova () [Corola-website/Science/301706_a_303035]
-
adânc. Cealaltă metoda utilizată pentru construcția a fost forarea mecanică a solului sub suprafață la o adâncime medie de 15 m. Construcția metroului a necesitat unele premiere tehnice pentru România, precum înghețarea terenului pentru realizarea galeriilor în zonele cu sol nisipos sau construcția primului scut metalic pentru construcția de tunele la Uzinele 23 August. Subtraversarea Dâmboviței a presupus de asemenea lucrări importante, inclusiv devierea râului prin 3 conducte de 1,6 m diametru în zona Piața Unirii, lucrare realizată pe 22
Metroul din București () [Corola-website/Science/298423_a_299752]
-
din sud-est și urmează linia telegrafică construită în 1872 până la Alice Springs, aflat în mijlocul acestei insule-continent, apoi se abate spre vest pentru a traversa zonele cele mai puțin cunoscute în acea vreme ale Australiei, printre care se numără Marele Deșert Nisipos. În ceea ce privește locuitorii Australiei septentrionale și din Papua Noua Guinee, Verne prezintă canibalismul - o noutate în epocă - pe care îl tratează pe larg în diferite secțiuni ale romanului, ca pe un rău endemic menit să șocheze oamenii.
Doamna Branican () [Corola-website/Science/321318_a_322647]
-
20 Km de orașele Calafat și 85 Κm de Craiova. Suprafața ocupată este de 10 ha, pe care s-a instalat activ salcâmul - Robinia pseudacacia - specie exotică, originară din continentul nord american, statul Virginia și Kentuky - SUA; vegetează pe soluri nisipoase, evoluate, cu mult humus, cu apa freatică la adâncimea de 4-5 m și în compoziție pură, nesuportând în preajma sa alte specii. Istoric, se știe că a luat ființă în jurul anilor 1880 - 1883, ca pepinieră de produs puieți, pentru fixarea nisipurilor
Comuna Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/300413_a_301742]
-
Cartierului general al armatei în proprietatea prințului sârb Obrenovici, actualul parc al comunei, nu a mai putut suporta în acea primăvară, când vânturile bat cu cea mai mare intensitate, spulberișurile de nisip și a dat ordin să se planteze terenurile nisipoase de aici. În urma diligențelor purtate, în anii următori a fost adus în zonă un inginer polonez Mitkiewici, ce s-a ocupat mult timp pentru stăpânirea invaziei nisipurilor prin plantarea unor întinse suprafețe cu puieți de salcâm. După cultivarea mai mulți
Comuna Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/300413_a_301742]
-
de la Ramsar (1971), cu o suprafață protejată de 65 km². Bazinul limanului are o formă circulară neregulată, cu diametrul de aproximativ 20 km. Malurile nordice, estice și vestice ale lacului sunt joase și mlăștinoase, iar cele sudice sunt joase și nisipoase. Fundul adânc al lacului se află acoperit cu un strat de mâl negru conținând hidrogen sulfurat, iar fundul mai puțin adânc și malurile sunt nisipoase. Limanul Covurlui este legat de Lacul Ialpug (în partea de nord) și de Dunărea (în
Limanul Cugurlui () [Corola-website/Science/317995_a_319324]
-
estice și vestice ale lacului sunt joase și mlăștinoase, iar cele sudice sunt joase și nisipoase. Fundul adânc al lacului se află acoperit cu un strat de mâl negru conținând hidrogen sulfurat, iar fundul mai puțin adânc și malurile sunt nisipoase. Limanul Covurlui este legat de Lacul Ialpug (în partea de nord) și de Dunărea (în partea de sud) prin canale, prin care se varsă surplusul de apă și prin care trec peștii. Între Ialpug și Covurlui se află un dig
Limanul Cugurlui () [Corola-website/Science/317995_a_319324]
-
de sufoziune care duc la tasare și la formarea crovurilor. ul este alcătuit în mare parte dintr-un nisip fin (ca. 20-50 %) și un praf argilos, transportate de vânt. După conținut, diferitele tipuri de loess se clasifică în "argilos" sau "nisipos". Aceste tipuri pot apărea în straturi succesive.Din punct de vedere mineralogic, nisipul este alcătuit din granule de cuarț (50-80 %), praf calcaros (8-20 %) și amestecuri de hidroxizi de fier, care colorează loessul în galben sau galben-roșcat, în funcție de concentrația în hidroxizi
Loess () [Corola-website/Science/304243_a_305572]
-
limanului este de aproximativ 2 m, cea maximă fiind de 5.5-6 m. Bazinul limanului are o formă alungită. Malurile estice și vestice ale limanului sunt mai înalte și abrupte, presărate cu ravine (râpi adânci), cele sudice sunt joase și nisipoase, iar cele nordice sunt mlăștinoase și acoperite cu întideri de stuf formând plauri. Fundul adânc al lacului se află acoperit cu un strat de mâl negru conținând hidrogen sulfurat, iar fundul mai puțin adânc și malurile sunt nisipoase. Limanul Ialpug
Limanul Ialpug () [Corola-website/Science/314227_a_315556]
-
joase și nisipoase, iar cele nordice sunt mlăștinoase și acoperite cu întideri de stuf formând plauri. Fundul adânc al lacului se află acoperit cu un strat de mâl negru conținând hidrogen sulfurat, iar fundul mai puțin adânc și malurile sunt nisipoase. Limanul Ialpug este legat de limanul Covurlui sau Cugurlui (nume tătăresc întâlnit și în județul Galați) printr-un canal strâmt, datând din anii '70 ai secolului al XX-lea și numit „Repedea” (în ucraineană "Repida")- mentionata intr-un document turcesc
Limanul Ialpug () [Corola-website/Science/314227_a_315556]
-
este o arie protejată (sit de importanță comunitară - SCI) situată în sud-estul Dobrogei, pe teritoriul județului Constanța. Aria naturală se întinde în extremitatea central-estică a județului Constanța, pe teritoriul administrativ al orașului Eforie (plaja nisipoasă și zona marină a Mării Negre), în apropierea drumului național DN39, care leagă municipiul Constanța de Tuzla. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului
Plaja submersă Eforie Nord – Eforie Sud () [Corola-website/Science/330633_a_331962]
-
state Europene, printre care și România, este considerat o specie invazivă (Călinescu, 1941). Conform lui Sarbu et Oprea (2011): „"Inclusiv în America de Nord, de unde este originar, în afara arealului primar, el reprezintă o amenințare serioasă asupra vegetației native din preeriile uscate și nisipoase. După Arsene (2003) citat de Pele et al. 2008, în rezervația Lunca Pogănișului înlocuirea stejarului și frasinului cu salcâm a dus la dispariția aproape completă a speciei Fritillaria meleagris. Acumularea azotului în sol datorită nodozităților radiculare ale salcâmului poate cauza
Salcâm () [Corola-website/Science/303986_a_305315]
-
m. Stratul sedimentar este compus de roci de vârstă cambriană, ordoviciană, cretacică, neogenă și cuaternară pe care s-au format solurile actuale. În văile râurilor la suprafața comunei apar argile stratificate, iar masivele de dealuri sunt alcătuite din argile, argile nisipoase, marne etc. Din punct de vedere seismic Hlinaia se află în zona cu intensitatea maximă posibilă a cutremurelor de 7 grade. Pe moșia comunei sunt 4 tipuri de sol. Cea mai mare parte a profilului pedologic constituie cernoziomurile, în special
Hlinaia, Edineț () [Corola-website/Science/305166_a_306495]
-
și 121 km de Anglia. Cel mai înalt punct de pe insulă are o înălțime de 110m. În partea de sud, relieful se prezintă sub forma unui platou înalt, "Haut Pas", iar partea nordică, "Bas Pas", este o regiune joasă și nisipoasă. Insulele se află în Golful Saint Malo, cunoscut pentru mareele de amplitudine foarte mare. Insula Guernsey este conectată de insula alăturată Lihou la maree joasă printr-o cale pietonală. În total, insulele din bailiwickul Guernsey au o suprafață de 78
Guernsey () [Corola-website/Science/305651_a_306980]
-
un soclu dur și metamorfozat și o cuvertură postproterozoică având o înclinare de 6 -8%. Cuvertura în zonă este de vârstă sarmațiană inferioară și anume Volhiniană, fiind alcătuită din punct de vedere petrografic din marne și argile cu benzi subțiri nisipoase și cu unele intercalații de gresii. Stratele de la suprafață au servit drept material în geneza rocilor, suferind în decursul timpului fenomene de loessoidizare in situ. - depozite loessoide - depozite argiloase - depozite de marne - depozite fluviatile Solurile evoluate pe aceste depozite sunt
Comuna Mihai Eminescu, Botoșani () [Corola-website/Science/300917_a_302246]
-
ploi în timpul verii . Apele pedofreatice influențează rețeaua hidrologică și sunt folosite de localnici prin săparea de fântâni și amenajarea unor puțuri, iar apa din Acumularea Cătămărăști este folosită la irigații. Apele subterane sunt localizate în depozitele argiloase sarmațiene, cu intercalații nisipoase și orizonturi grezoase. Se întâlnesc numeroase pâraie cu regim torențial ce se varsă în pâraiele Dresleuca și Sitna. Alimentarea acestora este de tip pluvio - nival, repartiția scurgerii oscilând foarte mult. Primăvara și toamna predomină scurgerea pe toate pâraiele, iarna scurgerea
Comuna Mihai Eminescu, Botoșani () [Corola-website/Science/300917_a_302246]
-
care le ajută la alergare. Au trei degete la picoare, degetul mijlociu fiind mai lung și dezvoltat. Pasărea crocodilului, din punctul de vedere al habitatului și comportamentului în perioada clocitului, face excepție de celelalte păsări din această grupă. Populează malurile nisipoase ale fluviilor africane, în timp ce celelalte păsări trăiesc în regiunile aride, în savane sau de deșerturi. Pasărea crocodilului depune ouăle și le va acoperi cu nisip, ceea ce va face ca puii eclozați să beneficieze de protecție. Celelalte specii depun ouăle pe
Cursoriinae () [Corola-website/Science/316575_a_317904]
-
Are în profil următoarele orizonturi: -Au-bioacumulativ umbric cu o structură grăunțoasă, glomerulară sau poliedrică mică, cu conținut de materie organică cel puțin 1%, grad de saturație în baze sub 53%. -Bs-argiloiluvial sopdic, nestructurat sau are agregate foarte slab dezvoltate, textură nisipoasă. -R- roca subiacentă compactă.(Rodica Petrea, 2001) Solurile brune montane de pădure tipice și podzolite Aceste soluri au caracteristici asemănătoare cu cele descrise anterior însă apar cu preponderență sub păduri ocupate de gorun. În profilul lor apare acumulări de humus
Borod, Bihor () [Corola-website/Science/300847_a_302176]
-
cuprind aluviunile și solurile aluviale, pe care le întâlnim de-a lungul luncilor văii, soluri tinere, mai puțin evoluate, formate din sedimente aduse de apă, deci cu o textură variată pe profil în special în aceste soluri întâlnim un strat nisipos, apoi pietrișuri și bolovănișuri, roca de bază fiind de obicei marne. Sunt soluri relativ fertile putând fi bine sau moderat aprovizionate cu nutrienți. Sunt folosite mai ales pentru culturi fiind irigate cu ușurință.(Rodica Petrea, 2001) Elemente climatice caracteristice bazinului
Borod, Bihor () [Corola-website/Science/300847_a_302176]
-
uneori inundații care periclitează parțial gospodăriile amplasate de-a lungul cursurilor, fără a provoca pagube majore că în alte părți. Referitor la structura geologică, sedimentele din regiune aparțin faciesului stratelor de câmpie cu o uniformitate litologica, constituită din alternanta argilelor nisipoase cu marne și intercalații de tufuri vulcanice cu vîrsta geologică între Bademian și Sarmațian inferior. Fundamentul nu apare la zi, dar a fost pus în evidență prin forajele de la Sic și Dârja, peste care sunt dispuse sedimente în faciesul lagunar
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
Chott el Djerid cu lacuri sărate), această regiune fiind urmată în sud de Sahara. La granița cu Libia, spre vest, este șesul Djeffara limitat de Dahar un platou calcaros (600 m altitudine) care se continuă spre mare cu un ștrand nisipos. Vezi și: O climă aridă în sud, care devine mai umedă spre țărmul mării la nord, ceea ce explică zona asemănătoare stepei (cu veri fierbinți și ierni reci). Din Tunisia centrală spre sud domină o climă tipică deșertului. Temperatura medie este
Tunisia () [Corola-website/Science/298150_a_299479]
-
viteză de 70-115 cm/s cu fundurile pietroase, bolovănoase. Uneori ajunge și la șes, dar numai în repezișuri. Niciodată nu-l vom găsi adăpostit la rădăcina pomilor sau în adâncimi. Puietul trăiește în zona apei cu curent slab, cu fund nisipos. Este un pește bentonic, stă pe fundul apei, cu capul îndreptat contra curentului, fiind sedentar, fotofob, este activ în principal în amurg și noaptea sau în zilele innorate. Puietul este mai activ în timpul zilei. Peștii adulții sunt solitari, însă formează
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
curge la mică adâncime, rezultând în apariția și prezența izvoarelor permanente. Când plouă în deșert, apa rezultată se acumulează în acvifere subterane situate întotdeauna sub oaze. În zonele afectate de furtuni puternice, eroziunea provocată de acestea duce la săparea solului nisipos până la expunerea pânzei de ape freatice. Semințele transportate apoi tot de vânt, ajung să încolțească, vegetația crește, sosesc și animalele care găsesc aici apă și hrană, se instaurează deja lanțul trofic din acest mic ecosistem și astfel ia naștere o
Oază () [Corola-website/Science/308919_a_310248]
-
de câmpie, cursul inferior al fluviilor, limanuri, lacuri, bălți, delte, ape îndiguite. Este deosebit de comun în bălți și brațele moarte ale râurilor. El preferă să stea în ape calde de mică adâncime cu temperaturi de până la 30-32°C, cu fund nisipos sau mâlos, în locuri cu curent lent de-a lungul malurilor. Trăiește în ape cu vegetație densă formată din limbariță ("Alisma plantago-aquatica"), iarba broaștei ("Hydrocharis morsus-ranae"), limba apei ("Potamogeton" sp.), sârmuliță ("Vallisneria" sp.). Poate tolera ape ușor salmastre (ajungând aproape de
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]
-
a-și întrerupe hrana. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 2-3 ani. Depunerea icrelor are loc din aprilie până în iunie, la temperaturi ale apei între 12 și 28°C, în ape cu adâncimi mici (0,1-1 m) cu funduri nisipoase sau mâloase, bogate în vegetație submersă. Depunerea icrelor se efectuează în mod colectiv, în cârduri care sunt formate în mod normal de un număr mai mare de 150 exemplare. Maturizarea gameților are loc în momente diferite și depunerea icrelor are
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]