601 matches
-
de Corneille - și-a făcut harakiri pentru a salva onoarea sa și a Japoniei. E un gest care anunță că oamenii intrați în era concretului nu mai vor să dea înapoi. Nu se mai moare din abstracții; abstracțiile, oricât de nobile, nu mai satisfac, nu mai decid destine. Harakiri pentru că ai pierdut un tablou modern. Onoarea, datoria, pasiunea țâșnesc din concret și se întorc în concret, ca țărâna. Nimeni nu mai consumă mit uns pe abstracții. Gândul morții fuzionează cu concretul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
că și el pe toți îi iubea. Acum el merge la dreptul Judecător să primească răsplata faptelor lui, lăsându-ne pe noi tinerii apostoli ca să continuăm a lucra cu aceeași bărbăție ca dânsul greaua sarcină a păstoriei [...]. Și acum suflete nobile gătindu-te să treci pragul veșniciei, rânduiască-te Domnul între ai Săi. Și de acolo din lumea senină, unde nu pătimește ura și pisma și mânia, roagă-te lui Dumnezeu și pentru noi și ne dă tărie de suflet ca
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
te ascunde. Îți ridici mîinile și lipindu-ți palmele de corneea sa rece începi să vezi lumea ca dinăuntrul lui. În fiecare vîrstă, tînăr și matur, știu că durerea mea e generoasă. Cuprinde atît anatomia vulgară cît și pe cea nobilă, a creierului și inimii. Inima strivită de inutilitatea iubirii, mintea, de infirmitatea lumii. Gîndind asupra a ceea ce e dincolo de noi judecăm întotdeauna strîmb. Că nu-i adevărat ceea ce nu ne face plăcere sau ne refuză măcar o șansă. Și ne
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
la cursul de masaj. Fata-i cam de vârsta ta. Ați purtat șiraguri de mărgele împreună. Ați împletit salvie și ați ars-o ca să vă purificați câmpul energetic. Ați fost amândouă vopsite și desculțe și destul de tinere ca să vă simțiți nobile când masați picioarele vagabonzilor jegoși care apelau la serviciile gratuite ale clinicii de la școală. Asta cu ani și ani în urmă. Tu, tu ești tot săracă. Părul îți cade, rupându-se lângă scalp. Din cauza alimentației proaste sau a gravitației, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
poezii. Astfel, versurile d-lui Blaga, câteodată de o rară puritate ("Întoarce-ți fața către părete și lacrima către apus") au mișcarea și descusutul literaturii profetice (nu însă și indiscreția). Versurile devin versete. Se poate condamna o vină așa de nobilă? Da, și cu toată tăria. Cred că procedeul dezvoltării succesive, simfonice, a imaginilor - procedeu de care simbolismul a abuzat înșelîndu-se asupra destinului propriu al poeziei - și rotirea de tablouri cu aparițiuni profetice, înseamnă cam același lucru. Lirismul rezidă în altă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
control a distrugătorului. La 150 de metri de el se găseau un panou de control mult mai mare decât cel pe care tocmai îl avusese în fața ochilor. Domul transparent care se boltea din acel loc avea niște proporții atât de nobile încât pe moment, mintea refuza să admită dimensiunile acestuia. Bolnav de a ști, își privi mâinile și corpul. Mâinile-i erau firave, osoase corpul slab și îmbrăcat în uniforma de stat major al Celui Mai Mare Imperiu. Ashargin! Atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
venit să explorăm adâncul mării, să cunoaștem mai multe tipuri de animale și plante din marea întinsă, despre care știam până acum că e un bun comun și care nu poate fi privatizat! -Fără comentarii! Nu mă interesează scopurile voastre nobile! Aici eu sunt stăpâna atotputernică, iar voi vă supuneți hotărârii mele definitive, n-aveți cum să vă plângeți nici la Curți supreme, fiindcă de mine nu scăpați vii! -Până-n zorii zilei îi legați bine de coloana de calcar, înfiptă în
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
am răspuns că nu, fără să mă opresc, temându-mă că am de-a face cu cine știe ce pungaș, În cel mai bun caz cu un milog sau cu un pisălog. Dar bărbatul a continuat: „Nu te Îngrijora de stăruința mea, nobile vizitator. Stăpânul mi-a poruncit să mă așez În acest loc, așteptând orice călător spre a-i oferi ospitalitate“. Omul părea de condiție modestă, dar era Îmbrăcat cu veșminte curate și cunoștea deprinderile oamenilor respectabili. L-am urmat. După câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu noi și a încercat să ne vândă gogoși, cum că până în urmă cu șapte ani fusese dependentă de heroină. O chema Nola. Sau cel puțin ăsta ne-a spus că-i era numele. Dar avea o înfățișare așa de nobilă și era așa de frumoasă că, doar uitându-mă la ea, mi-am dat seama că era imposibil ca femeia aia să fi cunoscut măcar o singură zi de declin. Probabil că era o actriță pe care cei de la Cloisters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care se revărsau cu grație în valuri pletele-i desfăcute peste umerii fermecători, de dimensiuni egale. Iar, în centrul acestor forme de zeiță, stăteau doi ochi albaștri... Ce-i drept, întâlnim uneori persoane ce par atât de distinse și de nobile, atât de pure și fără de cusur, încât, la vederea lor, ar putea dărui pe loc inspirație chiar și celui mai neinspirat dintre artiști. Aceste persoane, de cele mai multe ori, sunt femeile, iar femeia pe care tocmai am descris-o mai sus
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe de altă parte, înseamnă stea de mare. Nu-i așa că-i minunat?! - Ah, într adevăr, asta înseamnă?! Dar este minunat, desigur! Chiar că este nemaipomenit să știi că porți un nume care se bucură de o semnificație atât de nobilă. Acum, parcă mă simt mai mândră de numele meu. Nu-i știam însemnătatea până acum, însă îți mulțumesc, Victor, pentru că acum i-o știu. Și, în fine, de acum nu mai este absolut necesar a mai urmări, pas cu pas
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
control a distrugătorului. La 150 de metri de el se găseau un panou de control mult mai mare decât cel pe care tocmai îl avusese în fața ochilor. Domul transparent care se boltea din acel loc avea niște proporții atât de nobile încât pe moment, mintea refuza să admită dimensiunile acestuia. Bolnav de a ști, își privi mâinile și corpul. Mâinile-i erau firave, osoase corpul slab și îmbrăcat în uniforma de stat major al Celui Mai Mare Imperiu. Ashargin! Atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
lumina zorilor” (ibid.). Comparația contrastivă operată de critic între poezia de un „vizionarism apocaliptic” a ultramodernului Voronca și poezia „nocturnă” a preromanticului Young sau a romanticului Novalis are un caracter „legitimator”: plasarea - discretă - a poetului român în relație cu o nobilă, prestigioasă tradiție vizionară. Micul elogiu al lui Voronca la adresa lui Eminescu - prezent într-un eseu liric inclus în A doua lumină - are, pentru Perpessicius, o semnificație asemănătoare: „Tradiția însă, pe care d-sa socoate să o revendice pentru poezia nouă - efortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sicraN; ea întorcea chipul lui mult mai tânăr, purtând o pălărie neagră. Chipul meu, pe care nu mi-l pot reprezenta niciodată în vise, apare acum reflectat în imaginile oaspeților mei. Mai închin încă o dată pentru toate sentimentele noastre; cele nobile, cele netrebnice, cele profunde și deschise, cele triste și melancolice. Apoi, îi părăsesc pe oaspeții mei, care continuă să-și agite oglinzile ca pe niște evantaie și să-și depene poveștile care mi-erau atât de familiare. Și, în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Îndoindu-și genunchiul, până când ajunse În dreptul feței sale mari și urâte. — Anunță-mă de Îndată cardinalului dumitale! Prin reaua voință și prin lenea dumitale Întârzii o misiune de care pot atârna triumful justiției și relațiile dintre patrimoniul Sfântului Petru și nobila Comună a Florenței. Vei fi spânzurat, dumneata și ticăloșii care Îți fac cortegiu, atunci când... — Du-te și te fute, messere, Îl Întrerupse celălalt fără măcar să dea semne că se va ridica și Însoțindu-și cuvintele cu un căscat. „Vade et
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
retragerea Tulpinii de Jad din Poarta de Jad. Acea intenție este „Loialitatea” față de propria sa dorință de singurătate. Dacă un bărbat își dorește să fie singur, nimic nu ar trebui să intervină în loialitatea sa față de o dispoziție atât de nobilă. În acest fragment, Fata Simplă anticipează descoperirile lui Kinsey, Masters și Johnson referitoare la impotența masculină. Aceștia au aflat că una dintre cele mai importante cauze ale impotenței la bărbații din ziua de azi e frica de eșec în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
eu cum aș îndrăzni să iubesc un zeu? - Și dacă zeul încuviințează dragostea ta și se bucură? se amestecă în vorbă Auta. Cârmaciul întinse mâna și mângâie cu vădită încîntare părul frumoasei Mehituasehet. Atât de mândră și veselă până atunci, nobila rome se lăsă dezmierdată ca o vițelușă și vru să sărute mâna care o mângâia. Dar în aceeași clipă Auta privi în ochean și spuse: - Ne apropiem. Poți s-o cobori mai jos. După un răstimp, pământul se putea zări
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Viața noastră e o ironie, Minciuna-i rădăcina ei. Dorința De-a fi și de-a-avea singur tot ce este Principiul e de înflorirea ei. În van pământul mort ne-nspiră cîte-odată Din sântul suc al stinsei sale viețe Gândiri de-o nobilă, naltă răscoală: Întoarcerea la fire și dreptate. Noi nu-l pricepem... o-ncercăm adese Dar n-o putem. Făcuți suntem După asemănarea-acelui mare Puternic egoist, carele singur Îmbrăcat în mărirea-i solitară Ridică-n cer înnourata-i frunte. În van
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
inflexiunile sunt incomparabile! V Aici, seducătorul profund devine admirabil, satanic de admirabil, din ce În ce mai mult. Străfulgerarea aceasta de fericire care Îl strivește nu Îi știrbește totuși carapacea țestoasă În care s-a Închis. El nu are Dumnezeu În fața celor spuse de nobila Îndrăgostită, care nu a regăsit - căci nu a mai Încercat niciodată așa ceva -, ci a găsit Într-un sentiment adevărat grațiile timide ale unei fete de optsprezece ani. Acel „sunteți dumneavoastră” și tot ceea ce ea adaugă acestor teribile și delicioase cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și rubine mici”, și chiar alături de el „stă chircit un monstru urât și pipernicit, un Lar, poate, scos cu prilejul săpăturilor din câmpiile Însorite ale Siciliei celei roditoare de grâu”. Câteva bronzuri antice sumbre contrastează „cu raza palidă a două nobile Christi Crucifixi, unul dăltuit În fildeș, celălalt modelat din ceară”. Avea tăvile lui de Tassie pline de geme, micuța bonbonnière* Louis-Quatorze, cu o miniatură de Pettitot, mult prețioasele lui „ceainice din porțelan nesmălțuit, lucrate În filigran”, lăcrița lui de morocco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Ben. Se uită la ceas. — Dumnezeule, trebuia să fiu la teatru. Azi e proba de costume. Mamă, ce-o să ne mai distrăm. Făcu o pauză, de parcă tocmai i-ar fi venit o idee. —Te gândești tu la ceva, observai eu. Nobila-ți frunte, brăzdată de forța reflecției... A, nu-i mare lucru, zise Hugo, ridicându-se. Ar trebui să fac un duș. —La ce te gândeai? zisei eu, murind de curiozitate. —Tor răul e spre bine, zise Hugo, ușor reticent. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
unison, contagiune stranie care s-a prelungit până la sfârșitul predicii, încât credincioșii s-au întors acasă fără să fi priceput nici măcar o singură frază. De atunci, acest profesor a avut grijă să nu mai vorbească niciodată despre Ahmed și despre nobila, dar îndoielnica lui ascendență. Eu personal nu l-am urmat niciodată pe Șchiop, și desigur că ăsta era motivul pentru care mă respecta. Nu ne vedeam decât singuri, uneori la mine acasă, alteori la el, adică chiar în medersa, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de Finanțe pactul gărzilor cu insurgenții. La ora 10, Granjo se duce la cartierul general al Gărzii și, de acolo, scrie Președintelui Republicii informîndu-l că, neputând stăpâni revolta, își înaintează demisia. Președintele Antonio Jose de Almeida i-o primește, lăudând "nobila sa purtare". Și Granjo se întoarce acasă, frecîndu-și mâinile că "și-a îndeplinit datoria" și "a evitat vărsarea de sânge între frați!" Nu aceeași părere o aveau însă și anumite elemente extremiste ale insurgenților. Casa ex-președintelui de Consiliu e înconjurată
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Turda. Ianuarie 2000. Înmormîntarea lui Ion Rațiu : ardelean și englez prin adopție, cu șarmul de a fi imperfect în ambele. Un frig alb și neiertător îngheța și încetinea totul, chiar și emoțiile celor de acolo. Elizabeth Rațiu era întruchiparea văduvei nobile britanice în doliu. Cu greu puteai să discerni pierderea pe mina ei. Doar uriașul efort de a-și stăpîni emoțiile trăda sentimentele ei profunde. În fața morții trebuie să arăți demn. în Anglia, sentimentele puternice se exprimă doar în intimitate. Nouă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
care se revărsau cu grație în valuri pletele-i desfăcute peste umerii fermecători, de dimensiuni egale. Iar, în centrul acestor forme de zeiță, stăteau doi ochi albaștri... Ce-i drept, întâlnim uneori persoane ce par atât de distinse și de nobile, atât de pure și fără de cusur, încât, la vederea lor, ar putea dărui pe loc inspirație chiar și celui mai neinspirat dintre artiști. Aceste persoane, de cele mai multe ori, sunt femeile, iar femeia pe care tocmai am descris-o mai sus
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]