1,403 matches
-
coșenila mexicană, după descoperirea Lumii Noi. Carminul era rezervat nobilimii și considerat simbol al aristocrației, și deci culoarea "karmazyn" a devenit un simbol al magnaților poloni. O interdicție regală asupra purtării acestei culori era interpretată ca o decădere a statutului nobiliar, și deci o pedeapsă; în secolul al XIV-lea, familiei Nałęcz din Polonia Mare i s-a interzis să poarte carmin din cauza complicității strămoșilor săi la asasinarea regelui Przemysł al II-lea în 1296. În prima jumătate a secolului al
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
și Mareșal al Curții sau Mare Paharnic la Curtea Imperială. În 1796 gradul de general de brigadă a fost desființat în Armată, deci rangul de consilier de stat a fost plasat între gradele de general-maior și colonel. Până în 1856, rangul nobiliar de consilier de stat era transmis ereditar; mai târziu, pragul de acces în nobilime a fost ridicat la gradul 4. Formula de adresare către deținătorul acestui rang trebuia să fie "Înălțimea voastră de neam înalt" (în ). Consilierii de stat serveau
Consilier de stat (Rusia) () [Corola-website/Science/337573_a_338902]
-
reprezentant al împăratului Rudolf II în Rusia și la Sublima Poartă și reprezentantul principelui Transilvaniei Ștefan Báthory la a doua înscăunare a voievodului Moldovei, Alexandru Lăpușneanu. Pentru meritele sale a fost răsplătit de către împărat și principii Transilvaniei cu mai multe titlturi nobiliare cu predicatul: Rácz I. (întâi); de Tӧvis (Teiuș), jud. Alba; de Nagylak (Noșlac), jud. Alba; de Galgó (Gâlgău), jud. Sălaj. A fost căsătorit cu domnița Zamfira, fiica logofătului Ioan Norocea de Pitești și Szaszsebes (Sebeș, jud. Alba). Mama sa, domnița
Petru Racz () [Corola-website/Science/328814_a_330143]
-
a fost de acord că Prințul de Wales ar fi cea mai potrivită alegere pentru a fi numit regent, însă cere limitarea acestor puteri. Printre alte lucruri, Prințul de Wales nu putea să vândă proprietatea regelui sau să acorde ranguri nobiliare altor persoane în afară de copiii regelui. Prințul de Wales a denunțat schema lui Pitt, declarând că este "un proiect pentru producerea de slăbiciune, tulburări și nesiguranță în fiecare ramură de administrare a afacerilor". În interesul națiunii, ambele facțiuni au fost de
George al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312572_a_313901]
-
două registre revelatorii. Întâi, în plan genealogic, adnotările permit să se întrevadă linia unei evoluții istorice, de la proprietatea țărănească liberă a obștilor cneziale la formele ei de tranziție, a cnezilor cu diplome de proprietate, spre formele proprietății feudale de tip nobiliar, a nobililor de comitat. În antroponimia și toponimia medievală a Maramureșului istoric transpune istoria socială în geografia regiunii. Oamenii se numesc: "Baba, Bărbat, Bârsan, Crăciun, Crețul, Florea, Mălina, Mănăilă, Mândra, Micu, Negrea, Negrilă" etc.; locurile (așezări, munți, ape, alte particularități
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
ordin financiar și administrație, precum și cu mobilizarea armatei, cea mai înaltă instituție din provincia Sibiului fiind Congregația Scăunală. Cum scaunele săsești nu constituiau un teritoriu unitar, este simplu de constatat că numeroase sate înființate de sași făceau parte din pământurile nobiliare și al comitatelor populate de români și alte neamuri, putându-se enumera astfel teritoriile din Podișul Secașelor, pamânturile dintre cele două Târnave și nordul Transilvaniei. În plus, față de scaunele astfel constituite, aveau o administrație proprie districtele Bistriței și Brașovului. Funcția
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
Transilvaniei. În plus, față de scaunele astfel constituite, aveau o administrație proprie districtele Bistriței și Brașovului. Funcția de comite sau jude regal al districtului Brașov și al Bistriței a fost exercitată până la începutul secolului al XIV-lea de comitele secuilor. Jurisdicția nobiliară asupra districtului Bistrița s-a desființat începând din anul 1330 de când comunitatea săsească a început să-și aleagă în mod liber judele. Începând din anul 1366, Ludovic I amplifică drepturile sașilor și desemnează pentru Bistrița ca instanță de apel, Scaunul
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
a monumentelor istorice sub codul LMI: . Ponor, fostă reședință cnezială a familiei românești Ponori, adăpostește un modest, dar frumos edificiu din secolul al XVIII-lea, anume biserica „Pogorârea Duhului Sfânt”, încadrată pe lista monumentelor istorice (HD-II-m-B-03416). Potrivit istoriografiei unite, familia nobiliară reformată Török, cu descendenți maghiarizați ai unei ramuri a Ponorenilor, voind să construiască un nou lăcaș de cult calvin, pe locul fostei biserici ortodoxe, a cedat obștii sătești un teren situat în afara localității, pe care s-a ridicat, în 1769
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ponor () [Corola-website/Science/334657_a_335986]
-
Kraus, Robert Musil, etc. Hofmannsthal s-a născut la Viena, pe Landstraße, provenind dintr-o mamă austriacă aparținând clasei aristocrate și dintr-un tată bancher austro-italien. Străbunicul său, Isaak Löw Hofmann, Edler von Hofmannsthal, de la care familia a moștenit titlul nobiliar "Edler von Hofmannsthal", era un negustor evreu înnobilat de împăratul Austriei. Hofmannsthal a început să scrie poeme și piese de teatru la o vârstă precoce. L-a întâlnit pe poetul Stefan George la 17 ani și și-a publicat câteva
Hugo von Hofmannsthal () [Corola-website/Science/317483_a_318812]
-
Anca, au terminat biserica în numele Sfinților Apostoli Petru și Pavel, în luna iulie 21, văleat (?)". Textul, reprezentând o cronică inedită a construcției, are meritul de a releva efortul ctitoresc al familiei Sărăcin din Sălașul de Sus, ce mai importantă familie nobiliară locală și a doua ca importanță în districtul hațegan după cea a Cândeșilor de la Râu de Mori. Timpul la care face referire pisania pare a fi mijlocul secolului al XV-lea. Întrucât textul dezvăluie "începerea" în piatră a bisericii, atunci
Biserica Nemeșilor din Sălașu de Sus () [Corola-website/Science/326920_a_328249]
-
și hărăzind ca ei să poarte blazonul prescris sau însemnul nobilității, după obiceiul celorlalți nobili adevărați și distinși, care folosesc blazoanele în tot locul: lupte, în întrecerile cu lancea, în turnire, dueluri, loviri și în alte tot felul de lupte nobiliare și militare, precum și pe sigilii, steaguri, cortine, pânze, covoare, inele, pe case, scuturi, pavilioane, morminte, în general pe tot felul de lucruri și rândueli, ca titlu de nobilitate absolută și adevărată, prin care să-i ridice de lângă toți oamenii de
Ioan Lado de Zakal () [Corola-website/Science/316145_a_317474]
-
transcrierea în grafie latină a numelui familiei, pentru descendenții familiei Racz de Nagylak, renunțând la grafia "Rácz" în maghiară și "Ratz" în germană. Basiliu alături de frații săi a obținut câștig de cauză în procesul intentat de autorități pentru reatestarea titlului nobiliar în 1829, familia având dreptul să locuiască în continuare în orașul Turda. Basiliu Rațiu a fost ctitorul bisericii greco-catolice din Turda Veche, împreună cu sora sa Oana și cei șase frați: Indrei, Grigore, Ioan, David, Dimitrie și Matei. Biserica a fost
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]
-
la Stremț au existat în vechime două cetăți fortificate puternic o dovedește faptul că la Adunarea Națională din 1540 ținută la Keresztes-Mező, a fost prezent Ioan Zolonchz, căpitan al ambelor cetăți din Stremț. Între ruinele cetății Diod și vechea curte nobiliară există un tunel subteran de legătură precum și alte construcții subterane (ele sunt cunoscute de către localnici sub denumirea de „Pivnițele din vii”). Cetățile sunt așezate în centrul comunei Stremț, circa nord-vest de Teiuș, pe valea cu același nume, într-un loc
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
În documente este cunoscută sub numele de cetatea Diodului, toponim derivat din numele satului vecin, Geoagiu de Sus, care în documentele medievale a suferit unele transformări și adaptări: Geoagiu, Gyógy, Tinod etc. Cetatea de la Stremț a fost întotdeauna o cetate nobiliară. Cu toate că primele știri documentare privind existența unei fortificații la Stremț, există de la mijlocul secolului al XV-lea, Fiind unul din sfetnicii ducelui Ștefan, fiul lui Bela al IV-lea, când acesta lupta împotriva tatălui său, Andrei de Geoagiu, a primit
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
cunoaște mai demult, dar nu și a unei așezări feudale. S-ar putea presupune că este vorba de o cetate feudală construită, în parte, cu materiale romane, lucru destul de obișnuit în evul mediu. În anul 1442, ultimul descendent al familiei nobiliare Mihail Dioghy donează moșia și construcția lui Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei. Considerând că vechea fortificație nu mai corespunde cerințelor timpului, Iancu de Hunedoara construiește, cu materialul provenit în parte de la vechea fortificație, una dintre cele mai puternice cetăți
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
1476. De la sfârșitul sec. XV-lea și până la jumătatea secolului al XVI-lea cetatea adăpostește familii și personalități importante în istoria Transilvaniei implicate în diferite scandaluri politice ale acelor vremuri. Începând cu anul 1500 cetatea devine proprietatea familiei Balassa, familie nobiliară partizană a partidei Habsburgice în permanent conflict cu partidele filo-turce. Radu de la Afumați și-a găsit în cetatea Diodului loc de refugiu și de odihnă pentru a reveni mereu cu arma în mână cu ajutorul lui Ioan Zapolya voievodul Transilvaniei (între
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
de reședință. De aici, regina Isabella adresează „țării” o scrisoare prin care solicită poporului să-l sprijine pe cardinalul Martinuzzi în apărarea Ardealului. În anii tulburi din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, în urma repetatelor lupte între partidele nobiliare filo-austriece Balassa și filo-turce cetatea este asediată și distrusă de către voievodul filo-turc al Transilvaniei, Ioan Sigismund fiul lui Ioan Zápolya în anul 1563. Cetatea a dispărut astfel din istorie, după o perioadă de glorie de peste 100 ani, domeniul a intrat
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
pentru ca pământul să se usuce. Acest lucru face ca primul atac să nu fie dat decât după ora 11. Cert este că prima mișcare a venit din partea francezilor, la Hougoumont. Aici se afla un complex de clădiri: o solidă reședință nobiliară, grajduri, hambare, locuințe pentru țărani, toate înconjurate de un zid de piatră înalt de doi metri, a cărui poartă principală era în partea de nord, adică înspre liniile anglo-aliate, pe aici putându-se face destul de ușor aprovizionarea cu muniții, grație
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
de astfel de reședințe medievale, dar conceptul de “castel” este atât de interpretabil, încât numarul lor se poate dubla sau chiar tripla în funcție de criteriile aplicate în selecție. Un lucru este evident: Franța, această țară a castelelor, fie ele regale, princiare, nobiliare sau militare, are cea mai mare concentrație de astfel de clădiri din întreaga lume. Simboluri ale regalității, valori ale renascentismului, bijuterii ale artei arhitecturale sau decorative, multe dintre aceste reședințe au devenit astăzi hoteluri sau case de oaspeți. Castelele de pe
Valea Loarei () [Corola-website/Science/315470_a_316799]
-
Stârcea, mare spătar, tot un fiu, căsătorit cu Maria, poreclită Lupa, fiica lui Șerban Flondor și a Catrinei Bainschi, a fost numit Cracalia și a păstrat această poreclă drept nume de familie, devenind protopărintele familiei Cracalia. Pe baza brevetului de nobiliare austriac, a fost atestată legitimitatea înnobilării familiei, fiind de vechi boieri moldovenești. Drept urmare, în 1789, toți membrii familiei cu domiciliu stabil în Bucovina au fost numiți cavaleri austrieci: Frații Gheorghe, Teodor și Ștefan Stârcea, sora lor Ilinca precum verii lor
Familia Stârcea () [Corola-website/Science/334373_a_335702]
-
pădure de conifere amestecate cu foioase (coordonate: 46.113694, 25.965243). Nu există o unanimitate de păreri privind momentul construirii ei, acesta fiind situat fie în secolul XI, fie în secolul XIII după invazia mongolă. Construirea ei este atribuită familiei nobiliare "Apor".. Prima atestare documentară are loc - în urma unei împărțiri teritoriale între baronii secui, în 1360. Fiind greu accesibilă, cetatea a fost afectată de mai puține evenimente, astfel că nu prea apare în documente. La sfârșitul secolului XVII incinta a fost
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
din cercul de la bază mică este zencuit circa 5 mm., probabil un semn distinctiv pentru o mai ușoară identificare a toporului de către proprietarul din neolitic. În Aruncuta au locuit și se află înmormântați mai mulți nobili, inclusiv membri ai familiilor nobiliare Haller de Hallerko, Wesselenyi de Hadad, Korniș de Gonczruszka, Karacsay de Valje-Szaka etc. De asemenea, este locul în care s-a născut Profesor dr. Liviu Victor Pandrea, preot greco-catolic, deținut politic timp de 6 ani, scriitor. O altă personalitate marcantă
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
sub forma unor stâlpi de susținere (coloane). Se presupune că acele tuburi de apeducte ar avea legătură cu așezarea din zona Cremeniș - Ciurgău în care s-au descoperit și alte vestigii arheologice române. În Aruncuta au existat mai multe familii nobiliare, între care familia "Medjes de Band" în prima jumătate a secolului al XIV-lea, familia de nobili catolici "Bogáth de Juc" în a doua jumătate a secolului al XIV-lea și în prima jumătate a secolului al XV-lea, urmată
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
familia "Medjes de Band" în prima jumătate a secolului al XIV-lea, familia de nobili catolici "Bogáth de Juc" în a doua jumătate a secolului al XIV-lea și în prima jumătate a secolului al XV-lea, urmată de familia nobiliara "Suky" în a doua jumătate a secolului al XV-lea și în secolul al XVI-lea. În secolele al XVII-lea-al XIX-lea, mari suprafețe de teren au deținut familiile nobiliare "Haller de Hallerkő", "Wesselényi de Hadad", "Kornis de
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
a secolului al XV-lea, urmată de familia nobiliara "Suky" în a doua jumătate a secolului al XV-lea și în secolul al XVI-lea. În secolele al XVII-lea-al XIX-lea, mari suprafețe de teren au deținut familiile nobiliare "Haller de Hallerkő", "Wesselényi de Hadad", "Kornis de Gonczruszka", "Karacsay de Válje-Száka" etc. Referitor la structura populației după naționalitate, de-a lungul timpului, statisticile consemnează o pondere majoritară a românilor, de circa 75-85% din totalul populației, diferența fiind reprezentată de
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]