2,751 matches
-
a influențat lexicul multor limbi. Această influență se exercita deja în Evul Mediu. În secolul al XI-lea a început influența francezei asupra limbii engleze, când Anglia a fost cucerită de oșteni care vorbeau limbi "oïl", mai ales cea normandă. Nobilimea și curtea regală vorbea așa-numita limbă anglo-normandă, regii vorbind-o până la sfârșitul secolului al XIV-lea. A continuat apoi să influențeze engleza limba franceză formată complet între timp pe continent. Se datorează mai ales prestigiului limbii franceze scrise faptul
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
în stat". Avea de asemenea o armată cu care putea străbate liber toate granițele, însă nu mai avea un câmp de luptă clar, adică un adversar acceptabil și pentru restul societății. Această situație a mărit tensiunile cu o parte a nobilimii europene, în contextul în care templierii se arătau interesați în fondarea unui propriu stat monastic (călugăresc), după cum făcuseră cavalerii teutoni (germanici) în Prusia după 1226. În 1305, noul papă, Clement al V-lea, aflat în Franța, a trimis scrisori Marelui
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
recunoaște pretențiile lui Carol al VIII-lea al Franței, asupra pământurilor napolitane. După câteva luni, își însoțește soțul la Pesaro împreună cu Adriana și Giulia, care aveau datoria de a veghea asupra ei. Ajunsă la Pesaro, Lucreția este primită bine de nobilimea locului, care-i satisface orice dorință. Se distrează atât de bine, încât uită să-i scrie cu regularitate tatălui, care este în dificultate. Devine prietenă cu frumoasa Caterina Gonzaga, soția lui Ottaviano da Montevecchio, care exploatează această relație pentru a
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
piese împreună cu Ariadna Ambrozieva, logodnica sa, și pune în scenă spectacole pentru copii. La Chișinău, colaborează cu diverse companii teatrale ca pictor scenograf; creează decoruri cu motive inspirate din folclorul rus ("lubok"). De asemenea, realizează panouri decorative pentru Pavilionul Adunării Nobilimii. "Ca urmare a Actului Unirii votat de Sfatul Țării de la Chișinău (27 martie/ 9 aprilie 1918), provincia Basarabia intră în componența Regatului României." "În Sala Sinodală a Palatului Mitropolitan din Cernăuți, Congresul general al Bucovinei hotărăște, la 18/ 28 noiembrie
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
a dus împotriva fratelui său a cauzat instabilitate în ducat. Războaie private aveau loc între baronii învecinați. Acest lucru a dus la o nouă aristocrație care a rezultat în Normandia în timpul domniei lui Robert. În această perioadă mulți din mica nobilime au părăsit Normandia să-și caute norocul în sudul Italiei și în altă parte. Curând după asumarea ducatului, probabil din răzbunare pentru sprijinirea fratele său împotriva lui, Robert I a adunat o armată împotriva unchiului său, Robert, arhiepiscop de Rouen
Robert I, Duce de Normandia () [Corola-website/Science/334070_a_335399]
-
-lea, încetase din viață. În ceea ce privește pe soția sa, s-au emis ipoteze asupra numelui ei: fie era vorba de Judith fie de Thietswinda. La moartea lui Gero, marca sa era extinsă până la râul Neisse. El nu fusese popular în rândul nobilimii saxone în acel moment, din cauza simțului său moral ridicat și mai ales a originii sale inferioare. Cu toate acestea, el a fost celebrat în "Nibelungenlied" ca "marcgrâve Gêre". Mormântul lui Gero poate fi văzut și astăzi în Gernrode, în jurul lui
Gero () [Corola-website/Science/325381_a_326710]
-
Duce Rivers, a fost un baron nou creat. Cu toate acestea, căsătoria Elisabetei cu Eduard a dus la capturarea căsătoriilor dorite printre cei 12 frați ai ei. Acest nou prestigiu descoperit al familiei Woodville a creat multă gelozie în rândul nobilimii din Anglia, dar nici unul nu era mai înverșunat ca Richard Neville Conte de Warwick, cel mai apropiat consilier a lui Eduard. Deși nu reprezenta o amenințare la propria putere a lui Warwick, acesta a ofensat influența familiei Woodville pe care
Eduard al IV-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312608_a_313937]
-
Eduard. Cea mai mare parte din armata regelui (fără Eduard) a fost învinsă în bătălia de la Edgecote Moor pe 26 iulie 1469 iar Eduard a fost ulterior capturat la Olney. Warwick a încercat să se pronunțe în numele lui Eduard, însă nobilimea, dintre care mulți își datorau performanța împăratului, erau reținuți, iar cu ajutorul unei contra-rebeliuni, Warwick a fost nevoit să-l elibereze pe Eduard pe 10 septembrie 1469. În acest moment, Eduard nu a căutat să-i distrugă pe Warwick și pe
Eduard al IV-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312608_a_313937]
-
istorice nu-l interesează deloc pe autor. Într-una din introducerile inițiale la român, Tolstoi mărturisea: Compozițional, imensă varietate de figuri (peste 550) și episoade este arhitecturata sub formă de cronică a vieții, în principal a trei familii din înaltă nobilime rusă: Bolkonski, Bezuhov, Rostov. Dintre numeroasele personaje perfect desenate, un relief deosebit îl capătă prințul Andrei Bolkonski, contele Pierre Bezuhov și Natasa Rostova. Primul este un om inteligent și cult, voluntar și energic, generos și sincer, onest și cu o
Război și pace () [Corola-website/Science/308513_a_309842]
-
regatele Bavaria și Saxonia) s-au reformat pentru a se coordona cu principiile militare prusace, fiind controlate de guvernul federal. Ipoteza "Sonderweg" punea dificultățile Germaniei din secolul al XX-lea pe seama slăbiciunii bazei politice, legale și economice a noului Imperiu. Nobilimea prusacă posesoare de pământuri, "Junkerii", păstra o parte substanțială a puterii politice din statul unificat. Ipoteza "Sonderweg" a atribuit puterea lor absenței unor realizări revoluționare ale claselor medii, sau ale țărănimii împreună cu muncitorii din orașe, în 1848 și în 1871
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
în audiență la împăratul Franz Joseph, pentru a-i prezenta, în numele națiunii române, doleanțele de ordin politic și cultural ale poporului român din Transilvania, printre care renunțarea la ideea unirii Ardealului cu Ungaria, decretată în 1848 și solicitată insistent de nobilimea maghiară împotriva voinței românilor. A fost ales ca deputat al Scaunului Nocrich în Dieta Ardealului de la Sibiu din 1863/1864, precum și membru al Consiliului imperial din Viena ce avea ca scop consolidarea monarhiei. A activat în perioada 1862-1871 ca membru
Iacob Bologa () [Corola-website/Science/335518_a_336847]
-
la care trebuie să renunțe după înfrângerea suferită în "Marele Război Nordic" în fața Suediei și pacea încheiată cu aceasta în Altranstädt 1706, redobândind însă coroana în anul 1709.Grofului Flemming trimisul lui August la curtea poloneză îi reușește să dezbine nobilimea polonă, zădărnicind eforturile papei Innozenz XI, pe prințul "Livio Odescalchi, duce de Bracciano și Ceri" nepotul său sau pe fiul regelui Jan Sobieski, în total erau 12 nobili care candidau pentru tronul Poloniei printre care se număra și candidatul Franței
August al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/306144_a_307473]
-
tătari în bătălia de la Podhajce (1698), izbândă care va determina ulterior Imperiul Otoman să semneze "Tratatul de Pace de la Karlovitz" (1699).Ca noul rege ales în Polonia August este sprijinit și sfătuit mai departe de nobilii sași, lucru dezaprobat de nobilimea polono-lituană (Szlachta) aceasta duce la conflict de interese regatul devenind un butoi cu praf de pușcă.Sfatul nobililor polonezi era relativ incapabil de a lua hotărâri prin "Liberum Veto" fiind dezbinat prin interese private diferite, la care se adaugă dificultatea
August al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/306144_a_307473]
-
adaugă dificultatea finanțării unor reforme prin greutățile visteriei statului, vistiernic fiind "Jan Jerzy Przebendowski" 1638 - 1729).După războiul nordic August caută să constituie o monarhie absolută prin o serie de arestări, în 1715 / 1716, are loc o revoltă a mici nobilimi poloneze contra regelui, rebelii erau uniți prin "Conferederația din Tarnogrod" fiind conduși de mareșalul Ledóchowski, groful Branicki, și Ludwik Pociej (un prieten de-al lui Petru cel Mare). Armata saxonă a câștigat bătăliile mai importante dar nu i-a reușit
August al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/306144_a_307473]
-
și asigurarea succesiunii pe tron a urmașilor regelui. După războiul nordic, Polonia se reface economic are loc un schimb intensiv de mărfuri între regatul Poloniei și Saxonia, comerțul fiind înlesnit prin stabilirea unor taxe vamale, pe piața organizată în Leipzig.Nobilimea poloneză își păstrează privilegiile, fiind astfel imposibil de realizat o centralizare a economiei și finanțelor, până la 20 % din impozite fiind încasată de magnanții polonezi.August cu toate greutățile întâmpinate, după războiul nordic, reușește să-și asigure tronul prin politica sa
August al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/306144_a_307473]
-
Faza aceasta de siguranță te costă timp, dar este foarte eficientă, pentru că trupele defensive le vei folosi tot timpul. Dacă ai o apărare sănătoasă de cel puțin 1200 de luptători cu spada și 1200 de lăncieri, poți începe să formezi nobilimea și trupele ofensive. Locul ocupat în cadrul tribului Întemeietorul tribului Face un anume jucător fondatorul tribului. Prin aceasta, el dispuse de toate drepturile în trib: poate dizolva tribul, schimba numele triburile și poate schimba drepturile celorlalți jucători. Nu trebuie niciodată oferit
Triburile () [Corola-website/Science/312268_a_313597]
-
visul lui, a murit în 1420, chiar în mod neașteptat în timp ce pleca la război. În timpul fiului lui Qara Yusif - "Cahanșah" sau Djahanșah (1435-1467) statul Qaraqoyunlu a devenit unul dintre cele mai puternice. Djahanșah și-a propus să obțină susținerea din partea nobilimii autohtone și a promovat o politică centristă. În timpul său au fost efectuate campanii împotrivă adepților lui Timur Lenk care cărmuiau în Iran. Armatele lui Djahanșah au ocupat pentru o perioadă chiar capitală Herat a sultanilor din Horasan. În 1467 în
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
găsit ocazii mult mai potrivite pentru a demonta caii lor și lupta în mână-la-corp, așa cum sa întâmplat în 1422, când 400 arcași călăreți au fost trimiși pentru a ajuta Polonia împotriva Cavalerilor Teutoni. Cavalerie grea a constat în mare pare, nobilimea, și anume, boierii, burghezii și curtenii. În vremuri de război, boierii au fost obligați de sistemul feudal de credința față de aprovizionare domn cu trupe, în conformitate cu măsura de domeniul lor boieresc. Alte trupe au fost dorobanții profesionali (lefegii), care au îndeplinit
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
înaintea carierei de actor, fiind mereu concediat din posturi modeste. A devenit pianist și a cântat în localuri, talentul său muzical fiind evidențiat mai târziu în filme precum "Prostănacul" ("Le Corniaud") și "Marele restaurant" ("Le Grand Restaurant"). Familia sa aparținea nobilimii din Sevilla. Tatăl sau, Carlos Luis de Funes de Galarza (1875-1934), era avocat și apoi s-a făcut bijutier. Mama sa, Leonor Soto Reguera (1879-1957), era casnică, fata unui notar din Ortigueira (La Coruña), unde de altfel, sunt îngropați amândoi
Louis de Funès () [Corola-website/Science/308562_a_309891]
-
Boiardo, poemul a fost continuat cu "Orlando furioso" de Ludovico Ariosto. În "Divina Comedie", Dante vede sufletul lui Roland în raiul lui Marte împreună cu alți luptători pentru credință. În Germania, Roland a devenit treptat un simbol al independenței orașelor față de nobilimea locală. În Evul Mediu târziu, multe orașe au etalat în piața principală câte o statuie a lui Roland. Roland din Wedel a fost ridicat în 1450 ca simbol al dreptății târgului, iar statuia lui Roland din fața primăriei orașului Bremen (1404
Roland () [Corola-website/Science/323422_a_324751]
-
de sud-est al Rzeczpospolitei. Acest tratat nu a recunoscut țăranilor ucraineni, care participaseră alături de cazaci la luptelel împotriva polono-lituanienilor, niciun drept, ei rămânând în continuare în starea de iobăgie. Pe de altă parte, după cum avea să se dovedească mai târziu, nobilimea locală și clerul catolic, care pierdea datorită acestui tratat influența politică și proprietățile din Ucraina, nu a avut de gând să respecte condițiile păcii.
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]
-
(în latină "eques", franceză "chevalier", engleză "knight", germană "ritter", italiană "cavaliere", spaniolă "caballero", slavă "vitez", "vityaz", maghiară "vitéz") era denumirea pentru apropiații nobililor, cu caracter războinic, ai regelui și ai înaltei nobilimi. Biserica s-a străduit să folosească forța și solidaritatea nobililor, îmblânzind obiceiurile lor brutale și oferindu-le exemplul cavalerului creștin - un ideal moral de oștean al lui Hristos. Din secolul al XII-lea, în rândul cavalerilor erau admiși numai fii
Cavaler () [Corola-website/Science/305933_a_307262]
-
bisericilor, văduvelor, orfanilor și tuturor slujitorilor săi contra urgiei păgânilor”. Onoarea era suprema valoare pentru un cavaler. Războiul nu era numai o meserie, era o pasiune care nu avea să dispară decât odată cu scăderea superiorității militare, politice și economice a nobilimii feudale.
Cavaler () [Corola-website/Science/305933_a_307262]
-
Cehoslovaciei, a Statului slovenilor, croaților și sârbilor și a statului Austria Germană, ieșirea Ungariei din uniunea reală precum și Tratatul de la St. Germain din 1919 au condus la, respectiv au pecetluit sfârșitul Austro-Ungariei. Republica succesoare a păstrat numele „austriac”, a abolit nobilimea și i-a expulzat pe Habsburgi din țară. Nu în ultimul rând pe baza experiențelor din deceniile care au urmat, administrației habsburgice, inclusiv din perioada ei austro-ungară, i se păstrează în Austria zilelor noastre o amintire în mare măsură pozitivă
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Orașul a început să dezvolte în jurul catedralei, iar locuitorii au devenit supușii autorității necontestate a arhiepiscopilor . În secolul al XV-lea arhiepiscopul Fernando da Guerra, el însuși vită de familii regale, a condus cu succes în 1437 o confruntare cu nobilimea și cu regele în scopul de a conserva ori de a recupera diferitele privilegii ale clerului din Braga. Spre deosebire de Lisabona, Évora și Coimbra, Braga nu a beneficiat în veacul al XVI-lea de profiturile aduse de Perioada Marilor descoperiri. Ea
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]