9,048 matches
-
european sau nu moare regele, reportajul meu o să domine ziarul, se gândi ea și, cu privirile pe fata din fața ei, revăzu imaginea doctorului Czinner, obosit și ponosit, așa, de modă veche, cu gulerul Înalt și cravata lui Îngustă și cu nodul strâns, stând În colțul compartimentului cu mâinile Încleștate pe genunchi, În timp ce ea Îi spune o groază de minciuni despre Belgrad. „Doctorul Czinner trăiește“, se gândi ea, compunând titlurile, dar nu acesta va fi cel mai de sus, căci trecuseră cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vulturii și săbiile Încrucișate și Îi Înfruntase astfel: Voi sunteți cei depășiți, cu mitralierele voastre, cu gazul toxic și trăncăneala despre patrie. Fără să-și dea seama, În timp ce parcurgea intervalul de la masă la masă, el Își atingea și Își strângea nodul - oricum prea strâns - de la cravată și pipăia acul ei victorian. Eu aparțin prezentului. Dar scufundat pe moment În visul lui grandilocvent, trecu cu vederea șirurile lungi de fețe de adolescenți răutăcioși, batjocura pe la spate, poreclele, caricaturile, bilețelele strecurate În cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se trezise și-l găsise pe doctorul Czinner mort. Dorea cu disperare, cu durere, să fie Împreună cu Myatt. Cei de afară se mai certau lângă mașină și În aer se simțea un miros slab de băutură. — Ce naiba? spuse o voce. Nodul de oameni se desfăcu În două și domnișoara Warren Își făcu apariția, trecând printre ei. Fața Îi era roșie, inflamată și triumfătoare. O Înhăță pe Coral de braț: — Ce se Întâmplă? Nu, nu-mi spune acum! Ți-e rău. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-se cu un scârțâit. Cine putea să Întârzie atât? M-am Întors ca să mă uit. Îmbrăcată În șifon negru, care plutea În urma ei, Își făcu apariția Sophia D’Arlan. Pur și simplu, am simțit cum mi s-a pus un nod În stomac când am văzut-o. Am bătut-o pe Lauren pe un umăr, și amândouă am urmărit-o cu privirea pe Sophia. Ea păși fără zgomot pe culoarul dintre strane, cu rochia legănându-i-se romantic În urmă. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pentru ceea ce e în mintea noastră. Imaginația tuturor este atrofiată, așa că nimeni nu mai are cum să devină o amenințare pentru lume. Îmi deschei un nasture de la cămașa albă și-mi vâr cravata pe dedesubt. Apăsând puternic cu bărbia pe nodul cravatei, așez cu penseta câte un geam minuscul în fiecare fereastră. Decupez, cu o lamă de ras, draperii de plastic nu mai mari decât un timbru, albastre pentru ferestrele de la etaj și galbene pentru parter. Unele sunt trase, altele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zgomotul mașinilor, de vocile de la radio și de aburii care bubuie prin țevile din pereți. Adevărul e că poți uita chiar și ziua aceea, și nu ți-ar trebui mai mult timp decât ți-ar lua ca să-ți faci un nod perfect la cravată. O știu foarte bine. Asta-i viața mea. Nu e de-ajuns să te muți. Trebuie să te apuci de un hobby. Să te pierzi în muncă. Să-ți schimbi numele. Până la urmă o să recompui piesele disparate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care vorbește acum la telefon - a sunat la ziar -, ce face de fapt. Stridie își aprinde țigara. Își vâră bricheta și telefonul la loc, în săculeț. — În felul ăsta își face el rost de bani, zice Mona. Descurcă firele și nodurile din plasa de vise. Dintre brațe, de sub bluza portocalie, i se ițesc sânii cu sfârcuri roz. Și număr: 4, 5, 6... În timp ce-și încheie cămașa, cu buzele lipite de țigară și ochii mijiți dincolo de norul de fum, Stridie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de actor îi mai face cînd și cînd să tresară. Dați-mi și mie unul, vă rog! întinde mîna călătorul din spate. Poftiți îi oferă actorul. Dumneavoastră nu vreți? întreabă pe vecină. Femeia nici nu-l bagă în seamă. Doar nodul care i se pune în gît trădează nervii gata să se reverse, opriți la timp, cu greu. Fantastic!! exclamă înăbușit actorul, lovind cu dosul palmei pagina de revistă, concentrîndu-se asupra lecturii, simțind cum, alături, femeia tresare. Absent, aproape să adoarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
coșului sticla din capătul raftului cu băuturi alcoolice; sticla se răstoarnă, lovește o alta și amîndouă se fac țăndări pe cimentul de jos, împroșcînd cu coniac în jur. Mihai își simte obrajii invadați de sînge iar în gît, ca un nod, se adună toți sfinții din Evanghelie, pe care-i stăpînește cu greu să nu-și ia zborul printre dinții încleștați. Ca din senin, lîngă el au apărut trei femei în halat alb, gata să-l rețină dacă ar fi încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu precizie spre locul unde se află el, semn că l-au urmărit tot timpul. Ca răspuns, Mihai înclină capul într-un gest delicat de salut și se întoarce spre ușă. Abia afară, în plin viscol, amintirea banilor pierduți dezleagă nodul din gîtul său, eliberînd potopul de sfinți. Cînd se liniștește, își dă seama că a ajuns deja în Cartierul de Nord, în fața blocului și se grăbește să urce, să aibă timp să-și facă o cafea, apoi să se bărbierească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mașina dansează ușor, lunecînd într-o parte. Piciorul sare de pe accelerație pe frînă, tremurul mașinii transformîndu-se într-o mișcare lentă spre dreapta cu roțile din spate blocate, oprindu-se la marginea șoselei. Toți pasagerii au făcut ochii mari. Șoferul înghite nodul urcat în gît, scapă o înjurătură printre dinții încleștați, schimbă furios viteza și calcă accelerația. Cursa pornește cuminte, supusă. Ninge abundent, așa cum a mai nins cîndva, demult, doar în amintirea părinților sau bunicilor. În dreapta, începe un șir lung de copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dintre copiii acestui pămînt, pe care mamă-sa nu l-a rupt niciodată în bătaie, ba mai curînd a știut să-l pedepsească fără să frîngă în sufletul fraged firul veșnic întins între mamă și fiu, căruia, dacă-i faci nod, gîndul va avea întotdeauna de ce să se împiedice. A mai întors-o preotul vorbind de aprigul blestem al părinților, dar a adăugat că iertarea acestora e mult mai mare. Atunci a luat de pe scaunul de alături cartea și a citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întreabă actorul. Ochii femeii se întorc obosiți spre el. Mi s-a părut se scuză actorul, săltînd din umeri. Frumoasă blana asta albă! Vulpe polară. Ehe! Prin cîte geruri o fi trecut!... Femeia tace, strîngînd din buze, să-și mascheze nodurile din gît. Spuneți-mi, vă rog, insistă după un timp actorul a, scuzați!, am uitat că noi doi ne tutuim; spune-mi, te rog, nu-i așa că ieri ai plecat de la birou direct la autogară? Mirați, ochii femeii se întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
infernul gîndului că a doua zi, la unsprezece, am fost așteptat. Banii... Banii s-au dus. Ba m-am ales cu Istoria... lui Călinescu, să mă umilesc uneori că-s un nimic în ale criticii. Deși, cîndva gîndeam... Păcat de nodul cordonului care a rămas nedesfăcut, nod pe care l-aș fi tăiat, precum Alexandru Macedon, dacă ea s-ar fi dovedit o sadică, deși nu cred că era nevoie; acel nod s-ar fi desfăcut de la sine păcătosul de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la unsprezece, am fost așteptat. Banii... Banii s-au dus. Ba m-am ales cu Istoria... lui Călinescu, să mă umilesc uneori că-s un nimic în ale criticii. Deși, cîndva gîndeam... Păcat de nodul cordonului care a rămas nedesfăcut, nod pe care l-aș fi tăiat, precum Alexandru Macedon, dacă ea s-ar fi dovedit o sadică, deși nu cred că era nevoie; acel nod s-ar fi desfăcut de la sine păcătosul de mine!... Doamne! se uită Lazăr în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nimic în ale criticii. Deși, cîndva gîndeam... Păcat de nodul cordonului care a rămas nedesfăcut, nod pe care l-aș fi tăiat, precum Alexandru Macedon, dacă ea s-ar fi dovedit o sadică, deși nu cred că era nevoie; acel nod s-ar fi desfăcut de la sine păcătosul de mine!... Doamne! se uită Lazăr în sus, într-un gest de cumplită smerenie auzi-mă, îndură-te și mă izbăvește, pre mine, robul tău, că mare este mila ta și ție rugăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bătrîna, înverșunîndu-se să acopere cu vocea sa urletul vîntului. Nu vrei să iei fotografia? Poate scapi dumneata cu viață, dă-i-o lui giner'-miu și spune-i... că-i a lui rostește mai încet femeia, parcă înghițind cu greu nodul din gît. A lui?! Doina e-a lui!? țipă profesorul. A lui Theodor Săteanu?! Bătrîna clătină lung din cap, lăsîndu-se în voia vîntului pornit mai cu ură: Cînd dumneata ai plecat cu Maria la Operă, eu am rămas cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vezi tu, de data asta ai căzut între șine. Hanoracul ți-e rupt și murdar, adidașii s-au uzat și ți-ai mai pierdut și caietul de însemnări. Te clatini printre șine la Clapham Junction - după cum știi, cel mai mare nod narativ din Europa. Dacă nu ești atent, vreo poveste locală, o istorioară de navetist, te va doborî, te va tăia în două, îți va despărți pentru totdeauna dialogul de caracterizare. Așa că e mai bine să nu încerci. — Ce să încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Așa cum spuneam în povestire, am încercat să mi-o trag singur, doar că rezultatele nu au fost dintre cele mai satisfăcătoare... Se dezbrăcă și de jacheta de tweed, pe care o atârnă în cuierul din compartiment. Își scoase cravata, slăbind nodul cu o mână, așa cum fac băieții sau bărbații lipsiți de experiență. Trase de ea cu putere; poate că se simțea ușor jenat să se dezbrace astfel, în public. — Cu fiecare sarcină pierdută, mi se părea că sunt provocat să creez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ultimele evenimente; nu avea nici cea mai mică speranță că va ajunge să înțeleagă ceea ce i se întâmplase. Micro-rafinăria din ficatul lui Bull se dăduse complet peste cap din pricina ordinului neobișnuit de a produce o cantitate uimitoare de hormoni nepotriviți. Nodurile și rețelele de informație genetică alcătuiau forme dubioase, ca niște covrigei canceroși, care pluteau în suspensie prin șuvoiul de sânge din venele și arterele sale. Din când în când, Bull intra în câte un hotel sau fast-food și cerea politicos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
km2. La sfârșitul anului 2013, populația permanentă a orașului era de 21,15 milioane, iar populația înregistrată în Evidențele municipiului se cifra la 13,16 milioane. Beijingul este centrul politic, cultural, științific și de învățământ al Chinei, precum și un important nod de comunicații și transporturi. Reprezintă și o atracție turistică renumită atât în țară cât și peste hotare, adăpostind un mare număr de vestigii și monumente istorice și culturale de mare valoare, spre exemplu: Marele Zid, Palatul Imperial (Orașul Interzis), Templul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în nord-estul Câmpiei Chinei de Nord. Este zona de confluență a celor cinci mari afluenți ai fluviului Haihe, după care acesta se varsă în Marea Bohai. În vremea dinastiilor Jin și Yuan, purta numele de Zhigu și reprezenta un important nod de transport fluvial al cerealelor în capitală. Ulterior, a fost înființată comuna Jinhai, iar de la începutul dinastiei Ming a început să poarte numele de Tianjin și a devenit un loc de staționare a trupelor militare. În dinastia Qing, a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe care l-a primit de la contemporanii săi Qinglian Jushi ("Sihastrul din Qinglian"). Qinglian este chiar denumirea comunei din ținutul Jiangyou, unde Li Bai și-a petrecut copilăria. Potrivit părerii altor cercetători, el s-a născut în localitatea Suyab, important nod al vestitului Drum al mătăsii, aflată pe vremea aceea sub jurisdicția imperiului chinez. Cert este că marele poet a venit pe lume într-o familie de negustori avuți. Primind o educație îngrijită și diversificată, atât în spiritul idealului confucianist, cât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
la imense holograme proiectate pe vârfurile munților sau în spațiul cosmic. Lumea, viața nu sunt omogene, nici izotrope. Nu orice segment existențial are noimă. Dimpotrivă, există zone aride, deșerturi de sens în curgerea lumii, vieții. Noima se găsește doar în nodurile rețelei. De acolo iradiază spre rest. Aceste noduri pot fi domestice, de crescătorie, atunci când sunt produse de om în mod deliberat, sau sălbatice, atunci când le naște natura sau omul în mod inconștient. Un vers din Shakespeare, o pasăre moartă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
în spațiul cosmic. Lumea, viața nu sunt omogene, nici izotrope. Nu orice segment existențial are noimă. Dimpotrivă, există zone aride, deșerturi de sens în curgerea lumii, vieții. Noima se găsește doar în nodurile rețelei. De acolo iradiază spre rest. Aceste noduri pot fi domestice, de crescătorie, atunci când sunt produse de om în mod deliberat, sau sălbatice, atunci când le naște natura sau omul în mod inconștient. Un vers din Shakespeare, o pasăre moartă cu capul în jos și ghearele încleștate de creangă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]