701 matches
-
nici În chiloți. Când ne sculăm, prepar o masă ușoară cu chestiile pe care le-am luat de la Crawford’s pe drumu spre casă, apoi Îmi verific distrat mesajele, punându-l și pe cel lăsat prostește de Bladesey. Remarc cu nonșalanță cum Îi Îngheață sângele-n vine lui Bunty când Bladesey Își face numărul imediat după ce fiica mea Îmi urează Crăciun fericit. Apoi o văd cum Își dă iarăși drumul. E ca un al doilea orgasm, dar de data asta curva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
strîngerea de inimă a bătrînului și timpul care, pentru cel ce trece prin viață, deși egal măsurat de ceasornic, este mereu inegal, cînd dilatîndu-se, cînd prăbușindu se În stări de colaps. Două gesturi care ne spun prin modalitatea lor totul. Nonșalanța cu care se desprind și clipocesc picurii contrastează cu spasmul mîinii care ar vrea parcă să rețină clipa sau măcar să Întîrzie avansarea ruginii. Care este Însă traseul pe care-l urmează cititorul ca să pătrundă Înțelesurile poemului și să se bucure
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ce așteaptă un vehicul care nu mai vine. Ele nu sînt doar dovezi ale nerăbdării, ci și ale unei Închideri Într-o situație fără ieșire. Așteptarea este sterilă, prizonieră a unui montaj persecutoriu tramvaiul Întîrzie - și nu poate accepta cu nonșalanță deschiderea spre o bucurie spontană pe care năvala fulgilor i-o prilejuiește pe degeaba. Oamenii din stație sînt preocupați. Absorbiți de gînduri, obsedați de griji. Am părăsit ideea de a localiza scena, imaginea Într o simplă stație de autobuz și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
alergare. Pornind de la poză, m-am gîndit, Încercînd diverse variante, la situația privilegiată a celor vînați de aparatele de fotografiat, la flash-uri, la instantanee, la gestul expresiv surprins Într o clipă de har. Și, la divele care pășesc cu nonșalanță pe covorul roșu al consacrării, arcuindu-și bustul, talia, zîmbetul. Veverița le Întrecea. Și covorul ei de frunze, și alura de driadă (nimfă a pădurii) erau mai naturale. Mai autentice. Covorul roșu și În cadru sînt două sintagme suficiente pentru
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
strîngerea de inimă a bătrînului și timpul care, pentru cel ce trece prin viață, deși egal măsurat de ceasornic, este mereu inegal, cînd dilatîndu-se, cînd prăbușindu se În stări de colaps. Două gesturi care ne spun prin modalitatea lor totul. Nonșalanța cu care se desprind și clipocesc picurii contrastează cu spasmul mîinii care ar vrea parcă să rețină clipa sau măcar să Întîrzie avansarea ruginii. Ca În orice haiku bun, declanșarea activităților de explorare pentru a dibui sensurile poemului o realizează abia
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
i-am regăsi substanța juisivă în admirabila Digression sur l'art de Japon a lui Maurice Pinguet, unde acesta relatează cum a fost îmblânzit încet de atmosfera liniștită, pudică, discretă a portretelor, paravanelor, grădinilor, sculpturilor și caselor japoneze 22. De nonșalanța lor lipsită de emfază, rezerva lor. Arta aceasta "nu se etalează pe străzi în monumente publice, ea cere un refugiu în umbră, intimitatea colinelor sau a casei, protecția unui sit sau a unui acoperiș". Și în concluzie: Într-adevăr, nimic
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
coloristice, sfințind totul pe unde trece. Tandră și caldă, îmbălsămează totul cu atingerea și mângâierea sa. Iar pe cât e de delicată pe atât e de puternică și transformatoare. Ea vine cu frumusețe și culoare, din puritate și strălucire, sfidând cu nonșalanță și detașare toate mizeriile umane, oferind ajutor. În aparență instabilă, dar în esență foarte stabilă, ascunzând combinații și amestecuri infinite de nuanțe și culori, strălucitoare și diafane, realizează astfel spectacolul vieții, dându-i permanența mișcării și frământării. Privită în detaliu
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
emoție. Așa cum ni se întâmplă uneori în vis, capul ei atinge norii, mâinile-i vor căuta cele două margini ale orizontului; ea este sufletul unui mare manechin care o înfășoară; încercările ei i l-au fixat pe trup. Întinsă cu nonșalanță pe șezlong, cu brațele la piept, cu ochii închiși, nemișcată, ea poate, urmărindu-și din memorie visul, să se audă, să se vadă, să se aprecieze și să aprecieze impresiile pe care le va face. În momentul acesta este o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prietenă a acestei "văduve negre", d-ra Gaby, încearcă să-l seducă pe Dodi, intelectual cu alte planuri decât căsătoria sau îngroparea într-o slujbă derizorie, nu prin calități de gospodină, ci prin cunoștințele de literatură în baza cărora emite cu nonșalanță judecăți de valoare năucitoare: D-ra Gaby: Văd că vă place literatura. E și pasiunea mea. Mă prăpădesc după Franț... Didi: Dl. Franț e scriitor și D-sa? Gaby: Cum, D[umnea]ta nu-l cunoști pe marele romancier Anatol Franț
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin ducerea la absurd a principiilor acesteia (Rinocerii, Cameleonul păstorului, etc.), subminarea edificiului criticii literare este realizată de tânărul Ionescu cu armele specifice acestei discipline: pledoaria impresionistă fie pentru, fie împotriva unei opere. Simultaneitatea tezelor pro și contra, propusă cu nonșalanță pentru romanul lui Mircea Eliade, transferă instantaneu actul critic în sfera bâlciului caragialesc al "moftului", al inconsecvenței și al derizoriului derivat din coincidența contrariilor. Și, la fel cum puteam desluși în intenția marelui său înaintaș, abil dirijor al temelor "cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
era cel mai puțin probabil să fiu interpelat de cineva. Dacă aș fi fost oprit, puteam spune că sunt În drum spre Camera 32a, la Biroul de Obiecte Pierdute. Numai că Intrarea 2 duce și către morgă. Am pășit cu nonșalanță de-a lungul coridorului și apoi am coborât la subsol, pe lângă o cantină mică, spre ieșirea În caz de incendiu. Am Împins bara de la ușă și m-am trezit Într-o imensă curte pietruită În care erau parcate mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
capul cât un buștean, Își studie cu atenție cărțile din mâna-i mare, se uită În sus la șeful de echipă și apoi, bănuitor, la mine. Un alt bărbat se ridică din patul său și Începu să măture podeaua cu nonșalanță. Avusesem parte de prezentări și mai bune la viața mea, și mi-am dat seama că aceasta nu-l prea făcuse pe Bock să se simtă În largul său. Eram cât pe-aci să spun propria-mi completare la prezentarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
puteam să uit de misiunea mea. Un fost deținut nu se Împrietenește niciodată cu un polițist. Și dacă am fi fost amândoi duși de valuri pe o insulă pustie, tot mi-ar fi scuipat În față. — Da? am zis cu nonșalanță. Și unde s-a Întâmplat asta? I-am pus jumătatea de țigară Între buze și i-am aprins-o. — Erai detectivul casei, croncăni el. La Adlon. Am aranjat cândva o spargere acolo. Chicoti răgușit și mă Întrebă: Am dreptate? — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
acolo dintotdeauna; și ți-ar fi zâmbit și ieri, și alaltăieri la fel ca acum. Ce naiba, doar nu vrei să te prefaci că nu-ți aduci aminte? Tu nici măcar nu te arăți surprins de apariție și intrați În vorbă cu nonșalanță; el te Întreabă despre una, despre alta, ca un vecin de casă ce-ți iese seara În Întâmpinare la colțul străzii, ca să mai afle noutăți de prin părțile pe unde ai colindat tu, să-ți povestească și el ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Vai, eu, firește. N-ai văzut bărbat bucurându-se de o felație dacă nu l-ai privit pe unul care n-a mai făcut-o de zece ani. Adriana râse și își coborâ imediat privirea. Deși se comporta întotdeauna cu nonșalanță și se prefăcea că nu o deranjează descrierile detaliate și explicite ale lui Gilles referitoare la relațiile homosexuale, în realitate se simțea cam stânjenită, ceea ce recunoștea că o enerva. Pentru acest strop de conservatorism îi învinuia pe părinții ei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
spuse Emmy lăsând fraza neterminată. — Da, de asta ne aflăm aici, nu? S-a făcut un an de la înțelegerea noastră și ar trebui să vedem în weekendul ăsta care sunt rezultatele. Declară câștigătorul, spuse Leigh. Adriana dădu din mână cu nonșalanță. — Pactul? Zău! Mi-a trecut demult. Emmy râse. — Deci te recunoști învinsă? — Absolut, sută la sută, nu, nici măcar o secundă, spuse Adriana sorbind din martini și lingându-și buzele cu delicatețe. De acord, nu există nicio verighetă — flutură mâna stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Un munte de rufe murdare trona În fața mașinii de spălat. —Cum adică n-o să se descurce? spuse Fi, apăsând pe butonul de la ceainicul electric. A rugat-o cineva să aibă grijă de vreun bebeluș? Nu chiar, răspunse Ruby cu falsă nonșalanță și un zâmbet plutindu-i pe buze. De fapt, e gravidă. Da, sigur, râse Fi cu jumătate de gură. — Nu, pe bune. Mama mea e Însărcinată. Fi veni Înspre masă și se așeză. — Hai, mă! Asta e un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
că pur și simplu încerca să deschidă niște uși sperând că voi țâșni în sfârșit din spatele uneia dintre ele. Nu mi-ai spus niciodată de ce nu te-a adus ea cu mașina dupa acel weekend. Își sorbea băutura cu o nonșalanță exagerată, evitând contactul vizual în mod intenționat. Așa deci, iată-ne. Acum am ocazia să pun temelia viitorului nostru, temelie bazată pe adevăr sau minciună. Mi-am amintit de avertismentul Mariei și mi-am dat seama pe loc că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-o meșterindu-i o gaură specială într-o bucată de lemn. După luni, întrebat despre prietenul său el spune că l-a împușcat. „-De ce?“-întrebă consternați cei de la centru. „-Păi, l-am prins cu bucata mea de lemn!“. Dar nonșalanța asta piere. În finalul vîrstei vrem să scăpăm de partea asta a noastră care e murdară și mulți sfîrșim obsedați de regretul că porceala nu moare decît odată cu noi. Un pocnet îndepărtat de ușă închisă mă reîntoarce la momentul în
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
din apartament zgomotul televizorului, inima mi s-a strâns și mai tare. Asta însemna că James era acasă. Acum chiar că nu mai aveam nici o cale de întoarcere. Mi-am descuiat singură ușa și, chinuindu-mă să dau senzația de nonșalanță, am pășit în sufragerie. Când m-a văzut, James aproape că și-a dat duhul din cauza șocului. Într-un fel pervers, aș fi fost fericită dacă l-aș fi surprins făcând prostii. De pildă, dacă l-aș fi găsit în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tanti splendidă. Din zona crepusculară. Ca Ion Cristoiu, tot mai etern, mai nou ca editor, În miezul televizorului. Magdalena Popescu și Ovidiu S. Crohmălniceanu l-au Întrebat de ce a scos unele capitole din Delirul lui Preda. Cristoiu a răspuns cu nonșalanță, din vesta antiglonț: pentru că erau cu Ceaușescu. Adevărul este că și Hamlet e cu Polonius. Ar trebui eliminat de-un editor Înainte s-o facă prințul, că Înrăiește publicul. Ca și stafia. Despre stafia Nicu, condamnat la 16 ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dosarul lui și să-l distrugă. Jack cercetă lista cu numere de Înmatriculare, urmărind numele asociate cu pozele de la Circulație. Seth David Krugliak, proprietarul vilei din Bel Air - gras, unsuros, avocat În industria cinematografică. Pierce Morehouse Patchett, patronul de la Fleur-de-Lis - nonșalanța Întruchipată. Charles Walker Champlain, bancher investitor - ras În cap, cioc. Lynn Margaret Bracken, douăzeci și nouă de ani - Veronica Lake. Nici un fel de cazier la nici unul dintre ei. — Salut, flăcău. Jack se răsuci pe călcîie. — Dud! Ce mai faci? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de departe ajunseseră investigațiile mele. M-am decis să nu-mi fac griji până ce nu voi obține mai multe informații. Era momentul să pun o altă întrebare, mai presantă. M-am apropiat de biroul secretarei și am spus cu o nonșalanță afectată: — Presupun că... domnișoara Hastings nu este aici, din întâmplare... Secretara îmi aruncă o privire plictisită, lipsită de orice expresie. — Eu sunt angajată temporar, spuse ea. În clipa aceea, ieși doamna Tonks și îmi făcu semn s-o urmez. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ei, spusă pe un ton răutăcios și insinuând că ea știa ceva, ar fi fost percepută ca atare de un ascultător mai atent decât Roddy. — Cineva a scris o carte despre noi, dacă tot ai adus vorba, spuse el cu nonșalanță. M-am și întâlnit cu el o dată: i-am dat un interviu acum câțiva ani. Era genul de om băgăreț, recunosc. În orice caz, lucrurile s-au liniștit. Slavă Domnului. Ajunseseră la aleea principală. Roddy viră și intră pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
eu n-am cunoscut-o la maturitate, doar în copilărie. A fost ca și cum ne-am fi întâlnit prima oară. — Am observat. Sunteți aproape ca doi străini unul față de celălalt. Am ridicat din umeri: dar exprimându-mi mai degrabă regretul, decât nonșalanța. — Poate că am făcut o greșeală că am venit. — Nu, nu cred. Trăia cu speranța asta de câteva săptămâni. Și se bucură că ești aici, se vede. E altfel de când ai venit. Și Graham crede același lucru. — Cum adică altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]