1,216 matches
-
una mai mare, alta mai mică" etc. (p.156). Întrebarea este dacă nu cumva lipsa oricărei reguli nu devine o regulă obositoare, după cum sistematica dovedire a lipsei de sens se transformă într-un mecanism steril când focul de artificii al nonsensurilor și al absurdităților, al imaginarului alienat, se epuizează, iar finalul se consumă în poante scatologice, ca lumea pierită, cu Apunake cu tot, sub catastrofa de fecale a unui copil monstruos (p. 197). Sursele absurdului sunt, în bună măsură, aceleași ca
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
legitima noutatea, a-i corobora elementele novatoare cu cîmpul de forță al unei perenități a problematicii omului? Pe de altă parte, Ionescu are adesea un aer de funambul, de "pieton al aerului", cultivă o "comicărie" fie și tristă, debușînd în nonsens. Astfel producția sa se bizuie pe două registre contrastante, unul ludic, "caraghios", voit derizoriu, altul grav, patetic, conturînd un "discurs metafizic". Mai întîi o caricatură oarecum caragialian-argheziană: ŤDumnezeu, o! Dumnezeu! iată o vorbă pe care am auzit-o de la nea
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
cu năzuința spre fondul primar al credințelor, conținînd aceleași simboluri, același adevăr ezoteric fundamental. Caz similar cu cele ale lui Blaga sau Cioran. Ne-am putea întreba: cum se împacă formula absurdului cu indenegabila componentă religioasă a spiritului ionescian? Semnificînd nonsensul existenței, incapacitatea artistului de-a exprima altceva decît frînturi misterioase ale unui întreg abscons, scriitorul învederează un fenomen major al timpului nostru și anume acela că drumul spre transcendental e obturat. Teatrul absurdului, în vogă în anii ^50-^60, n-
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
lor plauzibile și neplauzibile. Și mai mult chiar - aceste fapte pot fi și ale mele, le pot face și chiar doresc să le pot făptui. De ce? Pentru că altceva n-am de făcut. Sunt de fapt în ceea ce mă privește un nonsens, o voință fără conținut. Pentru a mă amăgi că sunt trebuie să imit pe ceilalți. Să fiu ca ei. Să învăț de la ei chiar și voința, - de a fi cum sunt ei. Astfel viața capătă un conținut și un program
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
ostilitatea și lipsa de compasiune a celor care i-au blocat calea spre o poziție socială care i se cuvenea. Argoul folosit, jocurile de cuvinte, aluziile la personaje și fapte cunoscute lor dar, nu și nouă, ne îngreunează înțelegerea sensului, nonsensului și dublu-sensului care abundă în poeme. Villon a scris această colecție cu intenția de a lăsa în urma sa, un gaj, un memento, înainte de a fugi din Paris, în urma jafului Colegiului Navarra, pentru a nu fi dat uitării de prieteni. În
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
viețuire a instinctului gregar, o fluctuație ritmică a marelui animal colectiv. Și cum un antropolog urmărește cu precădere tresăririle maselor în dauna capriciilor indivizilor, reticența față de muzee își are temeiul ei. În antropologie, drepturile omului la scara insului sînt un nonsens, detaliu care răzbate din tonul conferințelor de față. Dacă trecem peste protocolul retoric care-i cere ca, în fața gazdelor, să-și ceară iertare pentru ignoranța arătată specificului local, pentru ca apoi să-și dovedească din plin erudiția în privința lui, dacă trecem
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
frica. Două mari capitole alcătuiesc cartea, recte Istoria unei idei și Frica în stil american. Iar sub titlurile primei părți: Frica, Teroarea, Anxietatea, Teroarea totată, Rămășițele zilei. Politic vorbind, problemele sunt ale liberalismului, terminologia e particulară, dacă ne gândim la nonsensul noțiunii de teroare totală sau la rolul acordat anxietății, succedând terorii. Dar și predecesori ai lui Corey Robin socotesc neliniștea mai agravantă decât frica. Dacă e să punem pe cont propriu lumea la cale, capitalismul și comunismul, frați vrăjmași, au
Frica albastră vs frica politică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7308_a_8633]
-
morții lui Sartre". Care, ca gest, spune Raicu, nu i-ar displăcea nici lui Ionesco. În felul lui, mai puțin ca manifest și mai mult ca întîlnire cucerită de o decență a emoției, nici demn ("un jurnal demn este un nonsens" - p. 160), nici țeapăn, solemn, ci indecent, necruțător, învins de slăbiciuni, de crize, de păcătuire, de năpastă, acest rendez-vous în fărîme e o asemenea împotrivire. Neputincioasă, dar cu atît mai nobilă. Spre cinstea, cuvenită tuturor cîți au puterea să admire
Însoțiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7923_a_9248]
-
liber”), baroneasa Elsa von Freytag-Loringhoven, o întrupare desăvârșită a decadenței, legendară pentru „prodigioasa energie sexuală și artistică”, apoi André Breton, Hugo Ball, Lenin, Henri Michaux, Richard Huelsenbeck, Tristan Tzara, dar și noțiuni precum audiență, box, cafenea, bestiar comunist, creativitate, evrei, nonsens, bani etc. beneficiază de un tratament privilegiat. Verva inepuizabilă a autorului, plăcerea de a trata subiectul, resursele nelimitate de umor sunt susținute de-o indiscutabilă erudiție, născută din pasiunea de-o viață a lui Andrei Codrescu pentru acest subiect. Publicată
Când dadaiștii joacă șah (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5721_a_7046]
-
a-și rîndui, alinia, organiza cît de cît notațiile sînt aproape zadarnice. Ele nu izbutesc a împiedica halucinația, de cele mai multe ori substanțială liric, să se impună cu forța drept atmosferă generală a discursului. Totul e dezlînat, descusut, rătăcit într-un nonsens existențial care n-ar mai avea nevoie de nonsensul expresiei (aceasta se ivește de la sine, prin simpla transcripție a crizei orgiastice): „zile de gudron/ țigări umede/ piele vînătă de înecat/ sub ploaia fără conținut/ fără sfîrșit/ fără predicat”. În acest
Poezia alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3967_a_5292]
-
sînt aproape zadarnice. Ele nu izbutesc a împiedica halucinația, de cele mai multe ori substanțială liric, să se impună cu forța drept atmosferă generală a discursului. Totul e dezlînat, descusut, rătăcit într-un nonsens existențial care n-ar mai avea nevoie de nonsensul expresiei (aceasta se ivește de la sine, prin simpla transcripție a crizei orgiastice): „zile de gudron/ țigări umede/ piele vînătă de înecat/ sub ploaia fără conținut/ fără sfîrșit/ fără predicat”. În acest context ironiile se impalidează, vulgaritățile își reduc accentul, fulgurațiile
Poezia alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3967_a_5292]
-
posibilitatea să stabilească o pedeapsă care să permită totodată și suspendarea executării ei, astfel încât clientul lor să fie pus în libertate. Procurorul Direcției Naționale Anticorupție (DNA) a replicat, în fața instanței, că varianta propusă de apărarea lui Gigi Becali reprezintă un nonsens juridic după ce același complet de judecători l-a condamnat cu executare pe acesta în dosarul schimbului de terenuri cu MApN, dosar în care, de altfel, s-a și dispus revocarea suspendării pedepselor primite până la acel moment. Gigi Becali a declarat
Dosarul Valiza: Procurorii cer 4 ani de închisoare pentru Becali by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78645_a_79970]
-
căruia fermenții bășicii înghițite începuseră să trezească fiorii literaturii viitorului, găsi că tot ce i se oferă este prea puțin și învechit" etc. Și literatura, ca o "epifanie derizorie", intră sub incidența mecanicii placate pe viu. Convențiile se compromit prin nonsens și intertextualitate burlescă, prin trecerea șocantă de la real la textual și invers. Însuși limbajul se află într-o stare de avansată devalorizare. Pentru literatura română, Urmuz reprezintă cazul-limită, așa cum pentru suprarealismul francez fusese Lautréamont. Cultivând fantomaticul, absurdul, oniricul, sarcasmul, ironia
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
născoci "greguerías" (termenul este, de altfel, invenția sa, desemnând în linii mari un procedeu rezultat prin combinarea umorismului cu metafora insolită). În dialogul amintit ni se vorbește despre "sensul vânătărian al lumii", iar replicile au ceva din ritmul aiuritor al nonsensurilor lui Lewis Caroll. Sunt multe paginile care ar merita citate în întregime (memorabilă este, de pildă, întâlnirea cu Desdemona, într-un vagon luxos, împodobit cu oglinzi venețiene și candelabre de sticlă care "se mișcau asemenea unor balerine"; aceea cu vagabondul
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
studenți sau, în genere, de oameni cu un nivel mediu de pregătire. Așa se face că, în loc să sprijine formarea intelectuală a unora ori să ridice gradul de cultură al altora, asemenea cărți, ziare, reviste derutează sau promovează subcultură. Riscând un nonsens, aș zice că, în textele destinate celor cu un înalt grad de cultură, greșelile, chiar și cele mai puțin tolerabile, pot fi, cu un dram de bunăvoință, trecute cu vederea. Un lector din această categorie nu numai că le va
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
mai ales Otilia, a cărei enigmă nu poate fi comunicată sacerdoților adevărului, care fac apologia bărbăției și a călirii oțelului. Nu Ceaușescu este ținta regizorului, pomenit en passant, esopic, ci mentalitatea unei lumi în care am trăit ani buni, rigiditatea, nonsensul ei, falsele valori și completa izolare și dezolare, prostia funciară a omului nou, fie el medic sau muncitor pe șantier. Granițele între unii și alții sunt atît de friabile în 4,3,2, grobieni sunt și printre musafirii selecți, obtuzitatea
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9258_a_10583]
-
în lumea reală - la ele acasă. Personajele bălmăjesc într-una, fără noimă, bombănesc, fiecare pe limba lui: "Sfrijitul 1: (care a privit scena tot timpul, bombăne distant): Cer lângă cer! Unul... departe... să fi găsit..." Ca și în teatrul absurd, nonsensul pare să țină loc de orice fel de transcendență, limbajul își abandonează rolul de vehicul al sensului, devenind, prin forța lui extraordinară de a șoca, un instrument redutabil în lupta împotriva inerției, a narcotizării conștiințelor și a habitudinilor anchiloza(n
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
gen literar cu manifeste veleități «parareale». Prin urmare, exagerând puțin (dar puțin!) putem pretinde că prin chiar natura ei poezia este oarecum «s.f.», că «poezie s.f.» bună este orice poezie bună și că, una peste alta, ipotetica specie e un nonsens, ea dizolvându-se în marea largă a poeticității «obișnuite»” (p 136). Tema călătoriei în timp, continuă criticul (o temă, pentru proză, s.f.) este, în ultimă analiză, una cât se poate de tipică pentru poezie. Nu știu ca o astfel de
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
de înțeles, într-un manuscris de prin 1700 un sfînt eremit, Yohannes de Wifat, își dăruie carnea sa, drept hrană păsărilor cerului. De la ofranda sacrificială, alături de un alt sfînt, Kiros, gîndul îmi alunecă la imagini altcum elocvente, la amintiri unde nonsensul suav al duhului franciscan părea să retrăiască la nivel popular, deloc livresc, în chipuri ale pietății ortodoxe, culese dinspre Răsărit. În miezul Rusiei, la Serghiev Possad, lîngă cioporul de turle și acoperișuri vălurite, ce cresc sub oblăduirea unui faimos hram
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
intră în colaps, optînd pentru sinucidere: "cel care crede că doar sinuciderea/ îl mai poate exprima" (Criza). Înainte de-a recurge la actul final, e un cîntăreț al neputinței, resemnat, un aed al inutilității, întorcîndu-se în barbaria ce urmează conștientizării nonsensului existențial, ca un ultim corolar al acestuia: "Ajutîndu-se cu dinții scoate Orfeu ultimele acorduri din harfă/ Resemnarea sa de pe urmă ascute colții, ghearele fiarelor/ Dînd o mînă de ajutor sălbăticiei./ Presimți deșertul aținîndu-se la pîndă spre a lua în stăpînire
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
folosit acest mic refugiu cu cărți, albume, discuri” - se întreabă don Rigoberto - „toate aceste lucruri frumoase, rafinate, fine, inteligente, adunate cu atâta fervoare, în speranța că în micul tău spațiu de civilizație vei fi apărat împotriva inculturii, frivolității, stupidității și nonsensului? Vechea lui idee că trebuiau construite astfel de insule sau turnuri de cultură în mijlocul furtunii, invulnerabile în fața barbariei din jur (subl. m.), nu funcționa”. Se înțelege deja, din numeroasele referiri pe care le-am făcut la alte cărți ale lui
Elogiul discreției by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2841_a_4166]
-
cum evoluează protestele din Istanbul. Ultima imagine arată drumul care leagă Beșiktaș și Taksim. Mesajul "Guvernul a primit mesajul. Protestatarii se întorc acasă" a fost combătut de protestatarii care au scris: "Este o minciună, nu ne întoarcem acasă. E un nonsens ridicol. Nu am depus efortul pentru a ne întorce. Erdogan va demisiona. Știu asta! Știu asta!", "Nu ne întoarcem acasă. Abia am început", "Oamenii continuă să protesteze și nu se vor întoarce acasă. Revoluția nu s-a sfârșit. Sunt profiluri
Istanbul: "Nimeni nu se întoarce acasă. Abia am început!" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/56132_a_57457]
-
tîmp și agresiv din disperare, pe supralicitarea ospitalității și dificil traductibilul fond emoțional autohton, constituie lipsa de speranță, de orizont, în definitiv, România profundă, unde idila se termină brusc. Carnavalul cu inserturi caragialești relevă în spatele măștilor tristețea, sentimentul ratării și nonsensul existenței și atunci încăpățînarea lui Doiaru încetează de a mai fi paradoxală sau ineptă, devenind o filosofie cu un tragism particular. Deși anunțat ca neterminat, - regizorul a murit într-un tragic accident -, filmul este perfect coerent, iar ultima scenă are
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
Potopul descris la început e un pretext pentru a destructura și biografia poetului. Tonul scăzut, egal, pare să nu mai însoțească o spunere, ci doar să convertească tragicul lăuntric într-un limbaj exclusiv al poeziei, cum ar spune Paul Valéry. Nonsensul și oniricul se instalează ca la ele acasă: "capul de vultur rebel/ cumpărat azi din piață/ cu cît tace mai mult la masa de scris/ cu atît fulgii lui trec din alb în mai alb/ amintindu-și de trupul măcelărit
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
ideea că "nu pot fi înțelese decît de intelectuali". De reținut că un comentator de talia lui Ș. Cioculescu își pune în joc toată erudiția și talentul de rebusist elevat pentru a traduce pseudotautologii precum "lumea de pe lume" sau aparente nonsensuri ca "țipa șarpele în gura broaștei de secetă". E clar că imaginea ultimă nu trebuie văzută infantil, ca un șarpe în gura broaștei, ci trebuie prelucrată mental: e disperarea lighioanei de a orăcăi, pentru că altfel nu are nici o șansă de
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]