636 matches
-
un militar bizantin experimentat în urma războaielor cu bulgarii. Catepanul a avut parte de o serie de succese împotriva normanzilor în Italia, însă episodul a însemnat doar ultima amenințare bizantină în această direcție. Bari, capitala catepanatului bizantin, a fost țointa asediului normand începând din august 1068. În aprilie 1071, orașul a căzut și astfel ultimul avanpost al guvernării bizantine în Italia a fost desființat. După izgonirea bizantinilor din Apulia și din Calabria ("thema" Longobardia), Robert Guiscard a pus la cale un atac
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
a eșuat. Robert a revenit în 1084 pentru a-l restaura pe Boemund, ocupând din nou Corfu, ca și Cefalonia, unde însă a murit de febră în 15 iulie 1085. Micul oraș Fiskardo din Cefalonia își are numele după ducele normand. Boemund nu a continuat să acționeze pentru cucerirea Greciei, revenind în schimb în Italia, pentru a-și disputa succesiunea lui Robert Guiscard cu fratele său vitreg Roger Borsa. Ducatul de Neapole, nominal încă posesiune bizantină, a fost unul dintre ultimele
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
fost ridicat. Împăratul s-a grăbit să revină în anul următor, însă Sergiu și-a schimbat opțiunea, supunându-se din nou regelui Roger și prestând omagiu acestuia. În 30 octombrie 1137, ultimul duce de Neapole a murit luptând alături de regele normand în bătălia de la Rignano. Înfrângerea de la Rignano, pe de altă parte, a deschis calea pentru cucerirea normandă a Neapolelui, dat fiind că Sergiu a murit fără a avea moștenitori, iar nobilimea napolitană nu a putut ajunge la un consens cu privire la
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
supunându-se din nou regelui Roger și prestând omagiu acestuia. În 30 octombrie 1137, ultimul duce de Neapole a murit luptând alături de regele normand în bătălia de la Rignano. Înfrângerea de la Rignano, pe de altă parte, a deschis calea pentru cucerirea normandă a Neapolelui, dat fiind că Sergiu a murit fără a avea moștenitori, iar nobilimea napolitană nu a putut ajunge la un consens cu privire la succesorul său. Cu toate acestea, a fost nevoie să treacă doi ani de la moartea lui Sergiu la
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
treacă doi ani de la moartea lui Sergiu la încorporarea Neapolelui în Regatul Siciliei. Se pare că nobilimea a exercitat autoritatea în perioade de interimat; s-a presupus adeseori că aceasta a fost perioada de încheiere a independenței napolitane față de dominația normandă. Pe parcursul acestei perioade, feudalii normanzi au apărut pentru prima dată în regiunea Neapolelui, cu toate că pisanii, inamici față de Roger al II-lea, au susținut independența Neapolelui, probabil până către 1139. În acel an, Roger a reușit să absoarbă ducatul în cadrul regatului
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Papa Inocențiu al II-lea și nobilimea napolitană l-au recunoscut pe fiul mai mic al lui Roger, Alfons de Hauteville, ca duce. Cucerirea sudului Italiei de către normanzi a fost martora unei infuzii a stilului romanic și a formelor arhitecturale normande. Unele castele au fost extinse pe baza structurilor existente longobarde, bizantine și arabe, iar altele au fost construite de la bază. Castelele au păstrat caracteristici locale, păstrând elementele distincte de origine non-normandă. Catedrale latine au fost construite în teritoriile nou cucerite
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Castelele au păstrat caracteristici locale, păstrând elementele distincte de origine non-normandă. Catedrale latine au fost construite în teritoriile nou cucerite de la grecii ortodocși sau de la musulmani, cele mai multe fiind în stil romanic cu evidente influențe de design bizantin și islamic. Administrația normandă era centralizată, complexă și birocratică în comparație cu sistemele vest-europene din acea vreme. Clădiri publice, precum palatele, erau comune în orașele importante, cel mai notabil caz fiind Palermo. Aceste edificii demonstrează mai multe decât altele influența culturii siculo-arabe. Normanzii au început imediat
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
și renovarea de castele în sudul Italiei. Multe dintre castelele lor par să fi fost originale sau bazate pe structurile longobarde pre-existente, cu toate că unele dintre ele au fost ridicate pe fundamente bizantine sau, în cazul Siciliei, arame. Până la finele perioadei normande, cele mai multe castele construite în lemn au fost transformate în construcții în piatră. După castelul longobard din Melfi, care a fost cucerit de către normanzi de timpuriu și extins printr-un donjon rectangular în ultima parte a secolului al XI-lea, Calabria
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
la Castelpagano, situat în apropiere. În Molise, normanzii au construit multe fortărețe pe terenul natural ușor de apărat, precum Santa Croce și Ferrante. Regiunea din jurul unei linii directe dintre Terracina și Termoli a cunoscut cea mai mare densitate a castelelor normande din Italia. Multe locuri alese pentru edificarea de castele erau la origine puncte fortificate samnite, refolosite de către romani și succesorii acestora; normanzii au denumit astfel de fortărețe drept "castellum vetus", "castel vechi." Multe castele din Molise aveau ziduri integrate în
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
opus gallicum" cel puțin în Molise. Construirea de castele în Sicilia a fost începută la cererea locuitorilor greci din insulă. În 1060, aceștia i-au solicitat lui Guiscard să edifice un castel la Aluntium pentru a-i proteja: prima construcție normandă din Sicilia, San Marco d'Alunzio, numită după primul castel al lui Guiscard din Argentano în Calabria, a fost ridicată, ruinele sale supraviețuind până astăzi. Petralia Soprana a fost construită apoi, în apropiere de Cefalù, după care a apărut un
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
un castel la Troina în 1071; în 1073, s-a edificat unul la Mazara și altul la Paternò (ale cărui ruine au fost restaurate). La Adrano (sau Aderno), normanzii au construit un turn rectangular ale cărui planuri indică un design normand de secol XI. Alte fortificații din Sicilia au fost preluate de la arabi, iar arhitectura palatelor și catedralelor din orașele principale, precum Palermo, au semne distincte de evidentă influență arabă. Influența artistică arabă din Sicilia reflectă pe cea longobardă din Mezzogiorno
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Robert I (d. 1107) a fost un nobil normand din sudul Italiei, membru al dinastiei Hauteville și devenit primul conte de Loritello, începând din 1061. Robert era fiul mai mare al lui Geoffroi de Hauteville, devenit conte de Capitanata. Că și tatăl său, el și-a început cuceririle militare
Robert I de Loritello () [Corola-website/Science/328228_a_329557]
-
i-a trimis acestuia un contingent format din propriii săi oameni pentru a-l sprijini pe duce în a-l înfrânge pe vărul sau, Abelard la Sant'Agata di Puglia. În iunie 1080, Grigore al VII-lea a recunoscut cuceririle normande ale lui Robert și Iordan de până la Fermo. În iunie 1083, asediat în Castelul Sant'Angelo de către împăratul Henric al IV-lea, papa a implorat ajutorul ducelui. Cei doi Robert, unchi și nepot, s-au deplasat pentru salvarea suveranului pontif
Robert I de Loritello () [Corola-website/Science/328228_a_329557]
-
Roger I (n. cca. 1031-1040 - d. 22 iunie 1101), supranumit Bosso și Marele Conte, a fost un nobil normand stabilit în sudul Italiei și devenit conte de Sicilia de la 1071 până la maorte. El a fost conducătorul care i-a alungat pe maurii musulmani din sudul Italiei, fiind bine primit de către nativii creștini din regiune. Roger I a fost ultimul
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
sudul Italiei și devenit conte de Sicilia de la 1071 până la maorte. El a fost conducătorul care i-a alungat pe maurii musulmani din sudul Italiei, fiind bine primit de către nativii creștini din regiune. Roger I a fost ultimul mare conducător normand participant la cucerirea sudului Italiei. Roger a fost cel mai tânăr fiu al nobilului normand Tancred de Hauteville cu cea de a doua sa soție, Fredisenda Roger a sosit în Mezzogiorno la puțină vreme după anul 1055, urmând fraților săi
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
care i-a alungat pe maurii musulmani din sudul Italiei, fiind bine primit de către nativii creștini din regiune. Roger I a fost ultimul mare conducător normand participant la cucerirea sudului Italiei. Roger a fost cel mai tânăr fiu al nobilului normand Tancred de Hauteville cu cea de a doua sa soție, Fredisenda Roger a sosit în Mezzogiorno la puțină vreme după anul 1055, urmând fraților săi mai mari. Cronicarul Goffredo Malaterra, care compară pe Robert Guiscard și pe fratele său Roger
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
Italia de sud. În același timp, datorită imigrației de longobarzi și normanzi, creștinătatea latină a înlocuit treptat tradiția greco-bizantină din Sicilia. În procesul de înfeudare dintre 1072 și 1092, nu s-au creat mari fiefuri nedivizate. Vasalii, fie că erau normanzi, francezi sau italieni, își datorau beneficiile direct către conte. Nicio răscoală feudală de mari dimensiuni nu a izbucnit împotriva contelui Roger. În 1091, pentru a evita un atac al sarazinilor din Africa de Nord, Roger a pus la punct o flotă cu
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
cu ocazia asediului Capuei din 1098, a găsit "corturile brune ale arabilor [care erau] inumerabile". Cu toate acestea, elementul latin a început să prevaleze, pe măsură ce longobarzii și alți italieni s-au deplasat în Sicilia în mare număr pe urmele cuceritorilor normanzi, iar cucerirea Siciliei s-a dovedit a fi decisivă pentru tot mai clarul declin al puterii musulmane în Mediterana occidentală din acel timp. Fiul cel mai vârstnic al lui Roger a fost un bastard, pe nume Iordan, care a murit
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
(n. cca. 1015 - d. 17 iulie 1085) a fost un aventurier normand, remarcat în contextul cuceririi de către normanzi a sudului Italiei. Robert s-a născut în familia Hauteville din Normandia și a ajuns duce de Apulia și Calabria între 1057 până la moarte. Porecla sa, care apare în latina contemporană "Viscardus" iar în
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
mătușă a seniorului Gerard de Buonalbergo. Guiscard a început curând să se distingă pe câmpul de luptă. Longobarzii și-au întors armele împotriva vechilor lor aliați, iar papa Leon al IX-lea s-a hotărât să îi alunge pe frații normanzi. Armata papală a fost însă zdrobită în bătălia de la Civitate în 1053 de către normanzi, uniți sub conducerea lui Umfredo. Umfredo a comandat trupele din centru, opunându-se trupelor din Suabia trimise în ajutorul papei. La începutul bătăliei, contele Richard de
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
fost însă zdrobită în bătălia de la Civitate în 1053 de către normanzi, uniți sub conducerea lui Umfredo. Umfredo a comandat trupele din centru, opunându-se trupelor din Suabia trimise în ajutorul papei. La începutul bătăliei, contele Richard de Aversa (din familia normandă Drengot), aflat la comanda flancului drept, i-a pus pe fugă pe longobarzi și i-a urmărit, după care a revenit pentru a da sprijini înfrângerea totală a trupelor din Suabia. Guiscard, la rândul său, a străbătut tot drumul dinspre
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
pe fugă pe longobarzi și i-a urmărit, după care a revenit pentru a da sprijini înfrângerea totală a trupelor din Suabia. Guiscard, la rândul său, a străbătut tot drumul dinspre Calabria, pentru a primi conducerea aripii stângi a armatei normande. Trupele sale au fost ținute în rezervă până când, văzând că forțele lui Umfredo atacau fără prea mare succes centrul taberei papale, a făcut apel la întăririle socrului său și a intrat în luptă, distingându-se personal, fie că lupta în
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
bizantin a fost cucerit în aprilie 1071, după un asediu de trei ani, iar forțele bizantine au fost astfel alungate definitiv din Italia de sud. Teritoriul principatului salernitan era și el deja în puterea lui Guiscard; în decembrie 1076, conducătorul normand a preluat și controlul asupra orașului, expulzându-l pe principe longobard Gisulf, cu a cărui soră Sichelgaita se căsătorise. Atacurile normande asupra Benevento, un fiel al Papalității, au alarmat și au atras mânia papei Grigore al VII-lea, însă, puternic
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
din Italia de sud. Teritoriul principatului salernitan era și el deja în puterea lui Guiscard; în decembrie 1076, conducătorul normand a preluat și controlul asupra orașului, expulzându-l pe principe longobard Gisulf, cu a cărui soră Sichelgaita se căsătorise. Atacurile normande asupra Benevento, un fiel al Papalității, au alarmat și au atras mânia papei Grigore al VII-lea, însă, puternic presat de către împăratul Henric al IV-lea, suveranul pontif a fost nevoit să revină la alianța cu normanzii, drept pentru care
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
fostului împărat, Mihail al VII-lea Ducas, care fusese depus din 1078 și al cărui fiu se logodise cu fiica lui Robert. El s-a îmbarcat cu o armată de 16.000 de oameni, dintre care 1.300 erau cavaleri normanzi, pentru a ataca Imperiul în mai 1081. Până în februarie 1082, normanzii au ocupat Corfu și Durazzo, obținând victoria asupra lui Alexios în (bătălia de la Dyrrachion, din octombrie 1081. Cu toate acestea, el a fost rechemat de către papa Grigore al VII
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]