34,776 matches
-
prin scrisul său iresponsabil, scriitorul din Șiria (N.B. poate că nici denumirea acestei localități nu este pur întîmplătoare!!!) nu a făcut decît să anticipeze cu cîteva decenii dramele șoah-ului. Una peste alta, este incredibil cum o nuvelă, precum Moara cu noroc a ajuns să fie recomandată vreme de mai bine de un secol elevilor și studenților din România. Cu astfel de lecturi s-a ajuns ca românii să-i prefere pe Ionuț Iftimoaie lui Cătălin Zmărăndescu, pe Nicoleta Luciu Ginei Pistol
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
moral al nici unei sinucideri, cum nu poate fi nici instigatorul, inspiratorul sau complicele vreunei drame erotice? Unde se crede scriitorul? În lumea asta reală și falsă? Doar contorsionata și nevrozata fire a dramaturgului nostru a putut născoci asemenea infamii discriminatorii. Noroc că piesele lui nu mai sînt citite azi de nimeni, iar de jucat pe scenă nici atît, și asta pentru că ele, cu încîlceala lor de idei, sînt prea plictisitoare pentru corectul și fidelul nostru public de teatru. Dar piesa în
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
iritat. E rândul lui Micky să simtă tensiunea. Dacă bărbatul dur din fața lui are o chintă ? „ Se pare că am întins coarda cam tare , dar uneori trebuie să joci totul pe-o carte. Mori sau trăiești , depinde care ți-e norocul ! Înapoi e cam târziu oricum, să mă întorc ! ” - Deci ? întreabă ,încercând să nu clipească . - Bine,ne oprim ! Arată ce ai ! - Careu de ași cu damă ! Trec secunde bune, de așteptare încordată. Abia într-un târziu,jugulara americanului începe să se
VIAȚA LA PLUS INFINIT (11) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380595_a_381924]
-
oricum, să mă întorc ! ” - Deci ? întreabă ,încercând să nu clipească . - Bine,ne oprim ! Arată ce ai ! - Careu de ași cu damă ! Trec secunde bune, de așteptare încordată. Abia într-un târziu,jugulara americanului începe să se zbată vizibil, a neputință. - Norocul începătorului,careu de popi cu un zecar ! - Ha, ha,ha.... Așa o să te bat și mâine Sanders, la trofeu ! izbucnește regizorul sicilian într-o bucurie imensă,nedisimulată. Bravo Micky, al meu ești de-acum încolo. E semn că filmul nostru
VIAȚA LA PLUS INFINIT (11) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380595_a_381924]
-
își amintea cu mare tristețe: „Comuniștii nu au țară, ei au teritorii... În ’71 s-a lovit în „Luceafărul”. Mie mi-a fost interzisă „Steaua fără nume” - spectacol pe care-l montasem cu studenții, ca lucrare de licență. A avut noroc numai de trei reprezentații! Nu vă închipuiți ce se petrecea la Chișinău cu ocazia prezentării acestui spectacol... Și faptul că se pomenea de trenul București-Sinaia i-a deranjat pe mulți... La un moment dat, chiar și cei care simpatizau teatrul
SE DUC ARTIŞTII...!!! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380642_a_381971]
-
nu insistă asupra aspectelor aflate în umbra vieții, le privește cu înțelepciune, cu calm și speranță, ia viața așa cum este și tot la poezie recurge pentru a-i aduce tămăduirea sufletului, ca o vindecare de sine: ”Mai joc roata lumii, norocul să-l întorc/ În cuibul între stele pustiu și-atât de-nalt”. (La cumpăna de veacuri) Adesea, versurile sale sunt o adevărată rostogolire de tandrețe, chiar și atunci când umbra, neliniștea, tăcerea îi apasă sufletul: “Că m-ai uitat sau că
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
veșnica iubire a Luminii, Noi cei dintâi și cei din urmă trecători ai lumii! Avem un numitor comun spre veșnicie: (Căci nu suntem născuți pentr-a muri!) Să ne-ndreptăm spre viața veacului ce va să vie, Fără speranță sau noroc! Ci cu credință și a Domnului pronie! Ce pașii ni-i călăuzește,zi de zi! Referință Bibliografică: Suntem... / Constantin Ursu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2064, Anul VI, 25 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Constantin Ursu : Toate
SUNTEM... de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380744_a_382073]
-
adevăr spun aceste cuvinte atât de simple și în același timp atât de complexe. Doare când realizezi că nu este nevoie decât de un mic pretext ca aceea persoană să-ți întoarcă spatele, și să te sfideze cu indiferența ei. Norocul meu este că eu am un prieten special, deosebit și unic care niciodată în toată existența mea nu m-a trădat și știu că nici nu o va face vreodată. Acea persoană nu numai că-mi alină durerile, nu numai
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380729_a_382058]
-
a-l depăși și dacă nu reușesc, invidia lor devine devastatoare. Acești indivizi nu recunosc niciodată că au greșit, pentru toate este de vină doar predestinarea, „M-a urmărit ghinionul, neșansa, îmi spunea cu năduf Mitică, m-am născut fără noroc". Deși Mitică a avut un aliat temeinic în soție, deși a făcut o avere cosiderabilă în timp record, imediat după 1989, se plângea în câteva scrisori, dar și prin viu grai, gata să-i dea lacrimile: "sunt un om nefericit
VICLENIA UMANĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380793_a_382122]
-
sale, așa însă era considerat un om normal care-și duce zilele cum poate și el. Locuia la marginea satului lângă o baltă mare din care nu te-ai fi uimit deloc dacă ieșea un balaur să te înghită. Spre norocul său Lirică nu știa nimic despre balauri și stătea zile întregi pe malul bălții uitându-se în gol. În spatele privirilor fiind tot un gol se vede treaba că Nirvana îi era foarte la îndemână, lucru care-l mulțumea pe deplin
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
îndemână, lucru care-l mulțumea pe deplin. Poate din cauza aceasta Lirică dezvoltase un limbaj straniu rezultat din comunicările frecvente cu broaștele și cu țânțarii. Însă consătenii, oameni de o rară inteligență, pricepeau ce spunea Lirică De exemplu: - Boacaca, zzzuacaca! - Hai, noroc băi, Lirică, ce mai faci!? - Tzuuu, tzuuu, ăăă! - Bă, dute’ dracu’, dă unde să-ț’ dau eu țuică!? Ce-ai înnebunit!? Car-o să nu te iau la pumni, puturosule! Deci, precum vedem, înțelepciunea oamenilor se împletea armonios cu generozitatea
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
urmă, devine un prilej pentru a sugera forța amintirii, capacitatea ei de a zădărnici lucrarea implacabilă a timpului: "... lumea te uită, e aproape ca și cum nici n-ai fi existat, pentru ca târziu, târziu, după 40-50 de ani (și numai dacă ai noroc, dacă ai mare noroc!) cineva, un necunoscut care a auzit cine știe cum de tine, vreo rudă atât de îndepărtată încât e ca și cum nu ți-ar fi deloc, să înceapă dintr-o dată să se gândească foarte intens la tine ș...ț și
Sipetul cu amintiri by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10252_a_11577]
-
pentru a sugera forța amintirii, capacitatea ei de a zădărnici lucrarea implacabilă a timpului: "... lumea te uită, e aproape ca și cum nici n-ai fi existat, pentru ca târziu, târziu, după 40-50 de ani (și numai dacă ai noroc, dacă ai mare noroc!) cineva, un necunoscut care a auzit cine știe cum de tine, vreo rudă atât de îndepărtată încât e ca și cum nu ți-ar fi deloc, să înceapă dintr-o dată să se gândească foarte intens la tine ș...ț și e posibil oare ca
Sipetul cu amintiri by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10252_a_11577]
-
an, când îl lua și-l punea să exerseze viteza, băiatul reușea șase ori opt focuri din zece. Pe urmă ajunsese la nouă din zece; apoi, să te ții, la câte douăzeci din douăzeci, - fără să-l mai învingă decât norocul, care, în cele din urmă, se știe, numai el separă trăgătorii perfecți. Nu-i arătase niciodată tatălui său altă poveste scrisă. La sfârșitul vacanțelor, nu era mulțumit de nici una. Zicea că trebuia să fie absolut sigur de succes, înainte de a
Un băiat care scrie bine (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10255_a_11580]
-
cel puțin o dată pe an, cu ocazia Festivalului Primăverii. Obiceiul este de a se face multe cadouri celor dragi - îmbrăcăminte, mâncare, fructe și orice, la fel ca la noi de Crăciun. Copiii primesc plicuri roșii (la chinezi roșul este culoarea norocului) cu bani, fără să „muncească” pentru ei, adică să meargă cu sorcova, steaua sau plugușorul. În prima zi a anului, sunt îmbrăcați neapărat în haine noi de mătase, în diferite tonuri de roșu. Este însă ușor de imaginat că la
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]
-
și în dreapta porții, a pus două făclii (par a fi din lemn!) de doi metri înălțime care ard zi si noapte, iar în interior a pus două trestii de zahăr, tot de vreo trei metri fiecare. Trestia de zahăr aduce noroc și promovarea în funcție în anul care vine. Tot pe poarta monumentală de la intrarea în curte (este chiar „monumentală”, iar zidul curții are cam trei metri înălțime!), încruntați, veghează doi zei - unul am înțeles că este Zeul porților (un Janus
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]
-
etnie fac parte au atacat cu furie nebună orice om pe care l-au prins în gară. Acesta este rasism extremist de cea mai joasă speță. Cauza lor, dacă există una, nu va avea niciodată simpatie în urma acestui atac terorist. Norocul populației din rândul căreia s-au născut asemenea monștri neumani, este că nu trăiește pe vremea lui Stalin (cel care i-a simpatizat pe uyguri) dar care i-ar fi nimicit fără milă, cu milioanele (să ne amintim de tragedia
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]
-
întîlnirilor a fost proporțională cu cea atmosferică, limitată din fericire cam la 34 de grade. O singură zi a fost caniculară după standardul local: peste 40 de grade și 90% umiditate și ne-au bucurat numai două ploi musonice. Curat noroc! Uneori plouă și zece zile la rînd cu găleata. Orașul de pe Fluviul Roșu, Ha Noi (literal, orașul de pe apă) e tot mai aglomerat și tot mai dedicat construcției. Ceea ce nu e ușor în terenul saturat de apă. Te duce un
Minuni vietnameze by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10223_a_11548]
-
vestimentație + podoabă capilară) dând binișor spre negru, sobrietate și Brahms (v. Marșul spre eșafod...), ne-a cam derutat făcând-o pe soacra lui Haralampy să întrebe cu tristețe în glas, dar și ușor disperată: - Apoi, aiasta nu-i Mihăiluța noastrî ? Noroc că Mihaela Rădulescu tocmai zicea cu hotărâre, pentru a-și convinge telespectatorii că ea era chiar ea: - "O să vă obișnuiți cu mine, o să fiu și mai a dracului!" - Uraaaa! Bis!, am strigat eu către micul ecran. - Vai nouă!, a gemut
În grija Sfântului Sisoie? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10283_a_11608]
-
născut sub dictatura „fascistă - ceaușistă”, a crescut, a mers la școală, la facultate, a scris În română și germană, a devenit „dușman al poporului” și a fost nevoită să ia drumul exilului la vârsta de 34 de ani. A avut norocul să fie „vândută” de comuniști și „cumpărată” de confrații ei nemți din RFG cu echivalentul a 8000 de dolari. Cancelarul Germaniei, Angela Merkel a declarat recent: „We are naturaly delighted that Herta Müller has found a home În Germany.” Cred
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Eminescu, din vremea când era prim-redactor al ziarului Timpul. Aceasta făcea parte din colecția sa personală. Ne-a lăsat s-o atingem numai cu privirea. Fiecare dintre cei 36 de elevi ai clasei, au simțit emoția acestei atingeri. Spre norocul nostru, din cei patru ani de școală, ne-au mai rămas Încă 11 trimestre În care să fim Îndrumați de profesorul Augustin Z. N. Pop, cel care ne-a Învățat gramatica (morfologia, sintaxa și fonetica), literatura română și mai ales
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
vizitasem, pe vremuri, la plecare, în pragul ușii, venind vorba de Noica, exclamase râzând ca un bucureștean, haios, de absurditate: Un sentiment paraguayan al ființei! Am scris în Memoriile mele vechi, apărute. Nu știu cum, dar cred că nimeni nu a avut norocul să se afle în posesia acestei verbalități enorme a filosofului român, - cestălalt, nu românul. Păcat. Altfel, articolul pe care Cotidianul a avut onoarea să-l publice, este tot ce poate da, ca noblețe, un intelectual autohton despre un alt intelectual
Noblețea apărării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10310_a_11635]
-
Dumitru Hurubă Pfui, Doamne! Ne topim de căldură precum - scuzați comparația - dosarele unora, după cum ne dau de știre Telejurnalele... Noroc fain, cum zice Haralampy, că televiziunile ne prezintă din când în când emisiuni-spectacol de divertisment, ultima ispravă de acest fel fiind scheciul "Gaițele", variantă-sinteză a celebrei piese kirițesciene, în transmisiune directă de la "Teatrul" ARIS. În rolurile principale: Ana Maria Cristina
Dosariada șși alte mitu(i)riț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10338_a_11663]
-
ne vâjâie prin urechi... Ba deznădăjduitul strigăt prezidențial era cât pe ce să producă victime la noi în sufragerie, fiindcă soacra lui Haralampy, care tocmai ațipise, a fost atât de șocată, încât a dat să iasă pe balcon prin televizor. Noroc cu prezența de spirit a ginerelui care i-a dat repede să tragă o dușcă din canceu, drept urmare lucrurile s-au liniștit. Noi, însă, tot n-am înțeles: de ce nu i se dă dosarul? Publicitate! ULTIMA OR|. Cu mare tulburare
Dosariada șși alte mitu(i)riț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10338_a_11663]
-
Românul (mă rog, geto-dacul) s-a născut poet și Aia (devotata sa companioană getă) îl învață pe Ovidiu niște versuri superbe, peste care plutește însă geniul lui Eminescu: Peste vârf de rămurele/ Trec în stoluri rândunele/ Ducând gândurile mele/ și norocul meu cu ele/ și se duc pe rând, pe rând,/ Zarea lumii-ntunecând./ și se duc ca clipele,/ Scuturând aripele/ și mă lasă răvășit,/ Pustiit și amorțit// Doar cu doru-mi singurel,/ De mă-ngân numai cu el". De aceea se poate
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]