1,781 matches
-
perioadă a marilor elanuri și aspirații. Versul final: “Ți-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule?” schimbă tonalitatea de odă cu aceea elegiac și, impunând privirea din prezent spre trecut, dă o cheie de lectură a întregii poezii, ca rememorare nostalgică - amintire a stării de a fi a unei vârste anterioare, de-atunci. Acest vers impune eul ca instanță a comunicării în textul poetic, care se adresează autoritar acelui “ta” ambiguizat prin substantivul în vocativ, sugerând obținerea fericirii depline - presentimentul pierderii
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]
-
drept la speranță, izbânda noii îndeletniciri". Cu toată lumea pestriță de țară sau târg apus de provincie, limbajul lui Marius Tupan nu abundă în regionalisme ori arhaisme de culoare locală. Narațiunile sale sunt mai degrabă limpezi și molcome, relatări de orășean nostalgic și nu de Pațanghel pasionat. Tehnic simple, prozele lui Marius Tupan au personaje creionate rapid, susținând dialoguri scurte, dramatice. E fapt că toate prozele lui Marius Tupan au un punct de intensitate, uneori insuportabilă, în cele mai reușite, ce lasă
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
măreață și ingenuă, pe cînd alterarea ei cu o singură piesă vestimentară aduce totul în vulgaritate. Și pentru că tot veni vorba de clasicism, este notoriu că orice variantă a acestuia, fie ea greacă, romană, din spațiul Renașterii sau din acela, nostalgic și întîrziat, al neoclasicismului, avea drept reper al stabilității absolute, al împăcării cu lumea și al armoniei cu universul, al coabitării cu eternitatea și al victoriei cu duratele mici tocmai nudul, forma paradigmatică, deplină, a umanului, aceea în care se
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
evocarea anilor tinereții prilejuită de dispariția cîte unui compagnon de route, îi oferă autoarei șansa de a scrie pagini tulburătoare, mici bucăți de proză de cea mai bună calitate. Moartea lui Cioran (la 20 iunie 1995) îi provoacă autoarei o nostalgică rememorare a stării febrile din primii ani ai exilului, combinație de teamă și deprimare pentru ceea ce se întîmpla în țară, tinerețe ce părea veșnică, entuziasm și iluzii specifice vîrstei: "Eram cu toții tineri, strălucind de nefericirile istoriei. V.(irgil Ierunca " n.m.
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
cernelii indiene, se părea că nimeni nu mai putea nici măcar să respire, în timp ce frunzele uscate se învârteau și dansau fără formă pe un cer nefiresc. — Un koto? întrebă unul dintre soldați, ridicând privirea în gol. Ascultau aproape în extaz sunetele nostalgice. Oamenii din turnul de veghe, din corpul de gardă și din toate părțile fortăreței erau cuprinși de aceleași gânduri. Prin furtuni de săgeți, împușcături și strigăte războinice - din zori și până-n asfințit și din nou de seara până dimineața - oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ce vrem să facem. Nu ne-am mai prezentat cu o Românie cosmetizată, nu am mai venit cu vechile sloganuri, că în România nu se dă mită, ci se împrumută bani, nu există mizerie, ci e un fel de turism nostalgic. Iar asta a plăcut - spune șeful Externelor. După aflarea votului, Ungureanu a răsuflat ușurat. „De-acum, problema este a noastră. E un cec în alb pe care ni l-a dat Uniunea Europeană: Poftim, eu cred că poți să te schimbi
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
casa lor și pacea și tihnă în care îi găsisem... "Astăzi, spuse el visător, mi-am f... nevasta... Tu, se bâlbâi el, ai f... până acum?" Nevastă-sa râse și îi spuse să lase copilul în pace. "De ce, zise el nostalgic, ce, e rușine? "E adevărat, nene Acojocăriței (demult vroiam să știu ce e cu svonul ăsta), că la cutremur, când ai auzit că un prieten de-al dumitale, un instalator de la blocul Karlton, a murit în cutremurul de la București, dumneata
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
deodată farmecul îi reveni și începu și ea să cânte. Nu mai era însă ridicolă, ca atunci când își fredona acel tibia al ei, dimpotrivă, îmi părea iar minunată, ca odinioară... o dilemă tărăgănată, o indecizie veselă și în același timp nostalgică, de o mare puritate și hrănită de o credință că oricum ea tot va fi fericită, chiar dacă, așa cum spunea cântecul, nu știa pe cine să aleagă; se adresa unei păsări: Spune-mi, puiule de cuc, măi, Duuupă care să mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ei, un ochi al Sfintei Fecioare, ai fi fost un ticălos dacă sufletul nu ți-era senin în ziua când o întîlneai. Odată mi-a surâs, altădată mi-a spus un cuvânt, într-o zi mi-a aruncat o privire nostalgică și neliniștită. Era bătrână pentru mine. Aveau o căsuță și trăiau din pensia tatălui, ofițer inferior, invalid din primul război mondial. Fata era de vârsta mea, dar până la douăzeci de ani fetele de vârsta noastră sânt inaccesibile, nu minunata ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
totuși galben ca lămâia. Mă mirai, în timp ce ea dispăruse pe o mică ușă de lângă dormeză, că în acest spațiu mai avea loc în stânga o pianină pe care fusese așezată o fotografie cu suport de carton. Era ea, cu o expresie nostalgică, ca și când ar fi murit la acea vârstă timpurie, șaisprezece ani, inocentă, dar cu decolteul larg, privire languroasă și opacă spre viața pe care trebuise în mod tragic s-o părăsească... Moartă fotografie retușată care încerca să facă dintr-o fetiță
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de patetism parcă mistic, care mă copleși, această supremă declarație? "Suzy, tu ești?!" strigai. Da, eu sînt! Ai fost la fetița ta? Sau ai oprit-o cu tine?" " Da, am fost, poimâine o iau la mine!" Foarte bine, spuse ea nostalgică, e o fetită deosebită, dacă ești de acord o să viu s-o văd și eu." "Cum să nu fiu, dar de ce-ai plecat?" "Ei lasă, e mai bine așa." Nu știam de ce era mai bine așa, dar mă invada
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
jubilația. Nu este vorba decât de a le face să reintre unul în celălalt, de a nu mai vedea dublu 253. Fuziunea care face loc unui asemenea extaz nu este de fapt decât intuirea totalității și, în același timp, conștientizarea nostalgică a imposibilității de a o atinge (sau, mai curând, de a o păstra). Din această perspectivă, opera lui Ponge constituie, într-adevăr, o tentativă magistrală de ilustrare a acelei nostalgii cratyliste, socratice, adamice, despre care Roger Little afirma că ar
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
detaliilor în aparență nesemnificative, mulțimea amănuntelor inexplicabile, care sfârșesc prin a crea un fel de mister, o magie sui-generis. Aceasta e alimentată în parte de obsesia pierderii și a distrugerii a ceea ce i-a fost drag, în parte, de tensiunea nostalgică pe care o presupune rememorarea, etapă obligatorie în procesul transformării „adevărului personal” în „adevăr al poemului”. Această metamorfoză nu se face nicidecum la întâmplare, ci respectă reguli stricte, una dintre cele mai importante fiind aceea că nu există, la urma
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cu zi. Nu fără îndreptățire s-a afirmat că poezia lui Roberto Deidier ar reprezenta momentul tranziției de la singular la plural, de la solipsismul eu-lui poetic la multiplicitatea formelor sub care se înfățișează realul, de la liric la epic, nu fără conștientizarea nostalgică a imposibilității (re)dobândirii totalității. În cadrul acestui proces, o însemnătate aparte capătă vizibilul, tot ceea ce poate fi proiectat pe retină devenind adesea condiția necesară (sau simplul pretext) a (al) convertirii lucrurilor și întâmplărilor în „tramă de imagini”. Capacitatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
În lucrări extrem de diferite, ca Stele, Ode sau Escapada. Înainte, În Imemoriale, un roman bazat pe o titanică muncă de etnograf având ca obiect cultura maori, scriitorul experimentase deja acest demers. Presimțind dezvrăjirea lumii, Segalen face din interculturalitate o căutare nostalgică: „Diferitul scade”, scrie el. Simte, sub efectul progresului ă noțiune care, pentru el, este eminamente negativă ă, amenințarea: lenta, dar ineluctabila degradare a culturilor (maori sau chineză, În cazul de față) pe care le consideră minunate. De altfel, acesta este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
În același timp Însă, continuă să existe o poezie mai puternic marcată de etnicitate, reprezentată de Oswaldo de Camargo, care cântă Africa asemenea unui fiu ce se adresează unei mame aflate undeva departe, precum poeții din orașul Bahia, chiar mai nostalgici decât el. În Caraibe, trebuie să-l menționăm, la Puerto Rico, pe Luis Palès Matos, În special pentru ciclul său de poeme negre (Bajeux, 1983). Pe urmele sale au călcat scriitori ca Pedro Juan Soto și Carmelo Rodríguez Torres, care pun
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
reflexivitatea însoțește reveriile, iar simbolistica tinde să dea un înțeles mai adânc imaginației plastice. Când și când autorul intră și în tărâmul legendei sau în cel al istoriei, dar fără să depășească un convențional și simplificator mod de abordare. Unda nostalgică urmărește și învăluie, în cele din urmă, și reportajele ori însemnările autobiografice din Ținutul Sânzienelor (1984) sau paginile din microromanul Ani de studenție (1989). SCRIERI: Greieraș poznaș, București, 1974; Zăpezile fierbinți, București, 1976; Copac solitar, București, 1981; Pentru pământul natal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285353_a_286682]
-
alte evaziuni predomină, economia de piață devine "capitalism sălbatic". Dificultățile întemeierii și întreținerii familiei, restrângerea asistenței copiilor abandonați, pensiile anticipate insuficiente, bolile, crimele, sinuciderile și alte căi de pierdere a vieților întrețin atmosfera morbidă. Comparațiile cu trecutul nu sunt numai "nostalgice", cum descalifică criticii înverșunați percepțiile prezentului. Înainte de 1989, oamenii satelor aveau un asistent medical, cel puțin, pentru primul ajutor, iar raportul longevitate/mortalitate era altul față de cel de astăzi. Noile rânduieli prelungesc indefinit dizolvarea sistemelor, slăbesc pofta de viață a
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
este dus la oraș în vederea unei operații dificile. Contrastul dintre gravitatea situației și calmul inconștient al puștiului (care e frământat că ratează zile bune de săniuș) dezvoltă un tragism simplu, de mare efect. Proza titulară, Șugubina, este un mic poem nostalgic în căutarea inocenței de altădată, a Poveștii. În rest, personaje cumsecade, răul deghizat în bizarerie inexplicabilă, conforme cu omogenitatea psihologică a copilului. Scaunul de pânză al actorului (1985) face să se întâlnească cele două vocații ale lui D., cea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286752_a_288081]
-
străin. Totuși, predominantă în creația sa rămâne poezia. Debutând în 1936 cu placheta Vitralii, continuă să dea la iveală alte producții lirice: Hronic (1939), Cântec de țărână (1939), Cetățile înecate (1941), Carnet de soldat. Poet sensibil, cu înclinație spre lirismul nostalgic, el nu se poate sustrage total influențelor și în multe versuri se pot depista cu ușurință rezonanțe argheziene sau chiar timbrul de romanță din Intimă de Cincinat Pavelescu. Atent la valoarea sonoră a cuvântului și la forța sugestivă a imaginii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
adesea din idila horațiană și din motivul fecundității telurice, pe care îl exacerbează vital lirica latină. În exil, poezia lui H., deși parcimonios răspândită prin reviste românești de pe diverse meridiane („Luceafărul”, „Cuget românesc”, „Vers”, „Destin” ș.a.), dobândește și un aer nostalgic, încărcat de dramatismul desțărării și al pierderii în timp. Lirica sa devine acum nu doar una a amintirilor dureroase, dar și un inedit calendar al sărbătorilor tradiționale și al conștiinței românești ocultate de comunismul instaurat în țară: „Încă o dată, încă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
etichetarea Herthei Pătrășcanu (soția lui Lucrețiu) drept prostituată de lux și, în fine, indulgența surprinzătoare față de Nae Ionescu, pe care îl avusese patru ani profesor la liceul de la Mînăstirea Dealu, profesor pe care îl evocă în lumini de-a dreptul nostalgice. În rest, pana surescitată a diaristului face ca volumul să fie pătruns de o atmosferă grea, de promiscuitate generală, viața bucureșteană aducînd cu o fojgăială de figuri imorale, respirînd un aer de lupanar și emanînd un miros de oficină. Femeile
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
-și păstra temperatura corpului constantă. Și politica colonialistă a regelui William este aspru criticată printr-un personaj episodic: hanul care comentează că englezii au o reputație de colecționari de țări. Filmul oferă, în cuvintele regizoarei, o explorare a unui mit nostalgic pe care britanicii îl cultivă cu obstinație și îl dau drept istorie națională. Istoria pe care o substituie filmul celei oficiale e una nu progresivă, ci circulară. Acest fapt e demonstrat și de unele personaje recurente. Cântărețul Jimmy Sommerville, cunoscut
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
deliciilor. Istoria europeană a râsului începe cu Rabelais, pentru care - așa cum remarcă undeva Milan Kundera - "veselia și comicul erau unul și același lucru. În secolul al XVIII-lea, umorul lui Sterne și al lui Diderot sunt o amintire tandră și nostalgică a veseliei rabelaisiene. În secolul al XIX-lea, Gogol e un umorist melancolic: Dacă privim atent și îndelung o istorie nostimă, ea devine din ce în ce mai tristă, spune el. Europa și-a privit istoria nostimă a propriei existențe un timp atât de
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
în maneleala asta politică generalizată, cu PE-EM-PEU' unor maimuțoi?", a scris, joi, pe Facebook, Mihail Neamțu. Susținător aprig al lui Traian Băsescu în timpul referendumului pentru demiterea acestuia din funcția de președinte din 2012, Mihail Neamțu își încheie mesajul cu suspinul nostalgic al lui Cicero, din urmă cu mai bine de 2000 de ani în urmă, prin care deplângea starea de corupție, lipsa moralității și a verticalității contemporanilor săi: " O tempora, o mores..."/ "Ce vremuri, ce moravuri!". Reacția liderului Partidului Noua Republică
Mihail Neamțu, indignat de PMP, întreabă: Nu-i nivelul mult prea jos by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/30787_a_32112]