589 matches
-
las Între patru ochi, zise doctorul. — E și el aici? Vrei să spui ea... 3 Digby se temuse că va da ochii cu Întregul său trecut. De aceea, răsuflă ușurat cînd văzu intrînd pe ușă o fetișcană necunoscută, firavă și nostimă, cu părul roșcat - o fetiță prea mică pentru a-ți rămîne În memorie. Era sigur că n-avea de ce să se teamă de ea. Deși avea sentimentul că politețea e deplasată, se ridică, neștiind ce să facă: să-i strîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu care nu te joci și nu glumești nici măcar o clipă. Apoi apare pe trotuar o fată drăguță și blîndă, vioaie, simplă și plăcută la Înfățișare, Împodobită de o pată de culoare aprinsă - o eșarfă roșie sau albastră, o pălărie nostimă - cu părul delicat răsfirat În vîntul molcom, cu ochii adînci și limpezi strălucind ca ochii pisicilor, plini de forță și vigoare, cu șoldurile delicate legănate În mersul prelung și sigur, cu sînii dansînd ritmic la fiecare pas, cu un zîmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mică abatere de la această formulă seacă. Nimeni n-a făcut niciodată o remarcă interesantă sau amuzantă despre statura sa, și doar i-au vorbit despre asta zeci de mii de oameni. Nimeni n-a rostit niciodată vreo replică spirituală sau nostimă despre statura sa, și doar zeci de mii de oameni și-au spus părerea. Nimeni n-a dat nici cea mai mică dovadă că a pătruns specificul vieții omului Înalt și n-a pus nici măcar o singură Întrebare subtilă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Păcii și cîteva tablouri de Rembrandt, inclusiv Lecția de anatomie - cum s-ar zice „mi-am umplut cămara“, căci am să mă pot folosi de acest material În orele de desen, cînd Începe școala. În Olanda am avut cel mai nostim ghid din toată excursia. Eram toate Înnebunite după el, iar de atunci ne amintim mereu de el și glumim. Era un bătrîn pe nume Singvogel, iar cînd domnișoara Watson, o fată din grupul nostru, l-a Întrebat ce Înseamnă numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că ăsta e pătat; și nici la fourchette nu arată comme il faut. Mizi, cherie, strânge tu masa, că eu am mal de tête. Asta mică răbda cât răbda, apoi i se urca sângele la cap: da’ știi că ești nostimă, coană mare? dacă poftești fourchette din argint, de ce n-o chemi pe Marița să-ți aducă?. Marița fusese numele servitoarei din casa mamei lor, soție de prăvăliaș din Stănișăști, paradis grecotei din Țara de Jos. Marița fusese atât de devotată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să mai stau puțin de vorbă cu tăietorii de lemne, care mereu au cîte o pricină, fie între ei, fie cu cîte un vecin de-al lor. Cît privește pădurea aceasta, aș avea să vă spun o mulțime de lucruri nostime care mi s-au întîmplat aici, și cu Frosino din Panzano, și cu alții care voiau din lemnele acelea. Frosino cu deosebire a trimis după cîțiva stînjeni de lemne, fără a-mi spune nimic; iar cînd a fost vorba de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
unei coabitări cuviincioase. Dar, indiferent de cum au pornit-o În viață, sper să văd cum o sfârșesc câțiva și să pot face niște speculații despre cum viermii vor pune la Încercare acea sterilitate păstrată atât de mult timp cu sfințenie. Nostimele lor pamflete ruinate și dorințele-adnotate. Deși probabil că este legitim să ne ocupăm de acești autodesemnați cetățeni Într-o istorie a morților, deși desemnarea s-ar putea să nu mai Însemne nimic la data publicării acestei lucrări, ar fi totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
încăpățânat și mă joc cu orice. Chiar și cu bobițele din farfurie, pe care le alung din vas și le vânez pe jos, pe gresie, după ce le alerg bine-bine prin toată bucătăria. Dar dintre toate jucăriile, pixurile sunt cele mai nostime. Ele scriu, adică lasă urme, dar se și rostogolesc. Pe ele le învârt prin sufragerie. Într-o zi, unul ceva mai bleg a nimerit sub dulap și n-a mai putut ieși de-acolo. Am vrut să-l scot dar
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
AIEVEA, clipă de clipă : soarele, frunzele, foșnetele, fluturii, înflorirea, adierea, zăpada strălucitoare, aerul colorat, luna. Copilul aducea în viața mea emoția aia neobișnuită legată de o bizară și sublimă eternitate - Marea Eternitate Mică! - din cărțile simple, simple, simple, din filmulețele nostime de la televizor, din teatrul de păpuși, făcut cu bani puțini, sfâșietor cumva, pe care-l vedeam duminica la Țăndărică (ea cu gura căscată, eu cu lacrimi în ochi privind scena și copiii fremătători din sală și copilul meu luminos, la
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
ei, ea râde, țesăturile sunt ușoare și colorate și călduțe. Închide ochii și râde. Lumea e galbenă, apoi roz, albastră și verde, albă și albă și albă, violet, bariolată, mătăsoasă. Și asta se cheamă fericire. Feeericire. Dănduța era atât de nostimă, un cozonăcel pufos, ne topeam după ea, era - incredibil! - o bucurie fără sfârșit, zilnică. A fost, pur și simplu, o altă viață. Viața cu Copilul care aducea pentru mine din parc, de câte ori se ducea cu bunicile, câte o pană-păniță (îi
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
sună destul de trist să spun ultima mea carte, o dau pe un ton mai vesel: Nu vreau să te melancolizez, Șichy. O să mai fie una, cea făcută cu tine. Sînt sigură că zîmbetul încîntat i-a adus în obraz gropițele nostime. Mă asigură că nu-mi fură confidențe: Publicăm numai ce doriți să publicăm, doamnă Iordana. O să-mi înțeleg mai bine viața, proiectînd-o pentru Șichy? O să înțeleg de ce mă uimește un gest, de ce mă rușinează un altul? De ce am procedat așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
noi în felul domnului Tachi, încât în grupuri mici ne jucam și jucam rolul vânzătorului enervat de mine. Cum aveam timp de zăbavă, după ce plecam de la școală, în grupuri mici, ne mai și jucam prin fața prăvăliei din centrul satului, folosind nostima sintagmă de „Iesi afară, parsivule!”, făcând o larmă așa de mare, încât i-am atras atenția domnului Tachi care, auzind repetarea insistentă ce mi făcuse, a priceput că noi, dracii de copii, ne luasem nasul la purtare și îi aduceam
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ai mei, dar neuitată de mine, ca erou principal implicat în acest caz, ceea ce m-a determinat s-o scot din uitare și s-o aduc din nou în memoria mea și în a celor care vor citi despre această nostimă întâmplare. Lăsând la o parte întâmplarea hazlie al cărui erou am fost, să trecem la figura omului implicat direct, domnul Tachi Gheorghiu - proprietarul acelei prăvălii cu de toate, situată în plin centrul satului și care era de folos nu numai
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
tot m-ai făcut curioasă, desfiră-ți toată povestea, deși să-ți spun sincer, n-am înțeles niciodată curiozitatea bolnăvicioasă a unora de a se uita până și în cafeaua pe care o bei dimineața. Bănuiesc că este o istorioară nostimă, nu!? - Am ținut, sinceră să fiu, să ți-o spun, ca o avertizare, dar uite că acum, deja îmi pare rău că am deschis subiectul... - Sper că n-o să mă lași așa, în mijlocul drumului...!? - Fie, cu o singură condiție: dacă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
altceva În minte. — De fapt, nu. Miranda are o ușoară obsesie pentru eșarfe. Emily refuza să mă privească În ochi, de parcă mi-ar fi mărturisit că ea Însăși are herpes genital, și a continuat: Este una dintre chestiile aparte și nostime pe care trebuie să le cunoști despre ea. — Zău? am Întrebat eu și m-am străduit să par amuzată, și nu oripilată. Obsesie pentru eșarfe? Îmi plac și mie hainele, și pantofii, și gențile, ca oricărei alte fete, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Olga se roși până-n vârful urechilor, dar izbucni totuși în râs, ca să-și ascundă încurcătura. Grigore o privi lung și răspunse: ― Evident, evident... Cine ar fi bănuit că din ștrengărită de acum cinci ani are să iasă o domnișoară așa de nostimă?... Regrete zadarnice, dragă Victore! ― Nu te grăbi cu regretele, onorate domn! protestă Olga revenindu-și. Întâi ar trebui să te întrebi dacă te-aș fi luat eu!... Și pentru că m-ați pus în joc, ei bine, să vă spun: bărbatul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu era mândru, îi asculta totdeauna și îi mulțumea măcar cu o vorbă bună. Trase în ograda conacului, nu în fața castelului, ca să nu indispuie pe boieri. Avusese intenția să ia și pe Aristide la întrevederea cu Nadina: în fața unui bărbat nostim orice cucoană tânără vrea să rămâie numai fermecătoare. În ultimul moment se răzgândi. Cine știe cum se pot întoarce lucrurile și de ce să fie băiatul de față dacă s-ar întoarce în rău? După primele schimburi de cuvinte, Platamonu își zise că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Grig! ― Adio! șopti aproape imperceptibil Grigore de-abia atingând mănușa, parcă i-ar fi fost frică. Bătrânul Miron o conduse până la ușa care rămase un răstimp deschisă, lăsând să pătrundă înăuntru un val de aer proaspăt și înviorător. ― Ce femeiușcă nostimă și simpatică! murmură bătrânul, frecîndu-și mâinile. Păcat că ai lăsat-o să plece așa curând, Grigoriță! Când află despre divorț, Miron se cruci. Nu se poate! Asta e nebunie. Toate explicațiile lui Grigore fură zadarnice, mai ales că el nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iarăși acasă. ― Ce-mi făcuși, dragul tatii! strigă parcă mai impresionat în fața băiatului vinovat decât fusese în fața țăranului. Nu te astîm-părași nici cu fata lui Chirilă și acum... ― Ia fugi, tăticule, cu tragedia! zise Aristide cu superioritate. Gherghina e fată nostimă. Doar nu era să umblu după slutele satelor! ― Bine, dar... vru să obiecteze Platamonu cu aceeași teamă în glas, totuși mai liniștit în suflet de siguranța tânărului. ― Știu, știu! îl opri băiatul. Mi-a spus Gherghina mai demult și mi-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
urât la mine, că sunt băiat discret și vă las să continuați... Îndreptîndu-se spre ușă adăugă cu vocea galantă: ― Scuză-mă, duduie, pentru deranj! Râse și deschise. Din prag mai întrebă pe Titu clipind: ― Numai atâta spune-mi, craiule, e nostimă? Încordarea nervoasă făcea pe tânărul Herdelea să șovăiască între mânie și răbdare. În aceeași secundă își zicea că ar trebui să ia de guler pe Jean și să-l zvârle afară, și că rău a făcut de i-a deschis
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
jumătate pe Tanța și sfârșind fraza gingaș: ― ...pe duduița asta frumoasă! Când o recunoscu pe Tanța, surâsul curios de pe față i se transformă într-o strâmbătură. După o clipă, venindu-și în fire, continuă dojenitor: ― A, vasăzică, dumneata erai duduița nostimă, domnișoară? Ei, bravo, ce să-ți spun, frumos îți șade! Să-ți fie rușine obrazului! Titu Herdelea sărise în picioare, dar nu știa ce să facă. Se crezu obligat să intervie, deși își dădea seama că intervenția lui are un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
caracteristici fizice, de personalitate, estetice sau bio-psiho-culturale. În limbajul popular românesc și în limbajul comun, epitetele atribuite cuvântului "haină", inventariate de Marian Bucă (1997, 125) "bogate, boțite, caraghioase, ciudate, civilizate, cuviincioase, demodate, elegante, făloase, împopoțonate, luxoase, mândre, mohorâte, monotone, nepotrivite, nostime, obișnuite, sărăcăcioase, scumpe, sobre, solemne" -, ilustrează faptul că veșmintele sunt percepute în funcție de dimensiunile psihologice și contextuale. O altă limită a acestor cercetări constă în ignorarea factorilor sociali. Atitudinile noastre față de obiectele sociale și față de alți oameni depind și de contextul
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Istrati”, printr-o delă elaborată ad-hoc după modelul „clasic” al genului (impus de colegul de Institut și generație C. Istrati), adaptată desigur atât circumstanțelor, cât și propriului arsenal lexical. Inspirat așadar de creatorul incontestabil al faimoaselor evocări ale unor întâmplări nostime, cu personaje și situații reale, dar în stilul și limbajul arhaic specifice documentelor de la începutul veacului al XIX-lea și animat, parcă, de îndemnul pe care anticul poet Horațiu i-l adresa lui Leuconoe, de a trăi din plin bucuria
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și mă fugăresc cu băieții, [...] și această plăcere înflăcărată pe care mi-o trezesc societatea, dansul, teatrul, balurile și plăsmuirile fanteziei. Ah, ah, ah, ah! Iat-o pe Catherine cea de afară, cea pe care o știe toată lumea, fata cea nostimă cu ochi strălucitori și fire agreabilă. Dar cum rămâne cu cealaltă? Cu Catherine cea visătoare, tristă, cea pe care vederea lumii, a bietei și bătrânei noastre lumi o umple de durere!" Mulțumită flirtului, Catherine ajunge totuși să uite de această
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mucava și mătase și îi pusesem într-o cutie. Erau doi sâni frumoși, zvelți. Erau minunați! O operă de artă! Când băiatul a deschis cutia, a început să râdă în hohote, și toată lumea la fel!" Această Marcelle Ségal, atât de nostimă, atât de creativă, era supranumită pe atunci "băiețoasa". Și totuși, traumatizată fără îndoială de noaptea nunții și dorind să rămână independentă, Marcelle nici nu vrea să audă de flirt și de tot ce implică acesta. Tânăra nu se lasă nici măcar
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]