586 matches
-
umplea casa de veselie. Avea un deosebit talent pentru pictură; era bun înotător, bun călăreț și făcea gimnastică ca un acrobat. Vă închipuiți ce succes trebuia să aibă pe lângă sexul frumos. El avea un frate mai mic, Nicu, de asemenea nostim și cumsecade, însă foarte distras și original. A fost mulți ani în magistratură și era bine notat ca judecător. Dar se povestește despre dânsul multe anecdote hazlii care, chiar de n-ar fi adevărate, se potrivesc însă foarte bine cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
infanterie care avea asupra mea marele avantaj că era foarte nalt, de aproape doi metri, și putea cu înlesnire să vâneze prepelițile și potârnichile prin lanurile de popușoaie unde eu nu vedeam nimic. Nu pot uita nici astăzi o întâmplare nostimă ce am avut cu el în niște ogoare țărănești. Eu și câinele meu, osteniți, ne odihneam și ne uscam la soare pe un moșinoi. El intrase în niște popușoaie și trăgea la focuri, de se spărgea; când iată că un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mai aduci aminte, doamnă? Era tîrziu și era toamnă, Și frunzele se-nfiorau Și tremurau în vântul serii, .......... Ți-aduci aminte iar de seara Și-amurgu-acela violet, Când toamna-și acorda încet Pe frunza-i galbenă chitara? .......... Și încă un aspect nostim. Acum câțiva ani, mi-am exprimat nemulțumirea față de un prieten, cu privire la un al treilea, care, spuneam eu, a uitat cum la chemarea lui, m-am dus noaptea cu mașina mea într-un oraș vecin, ca prieten chemat de un om
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
un produs pe o piață saturată. Când toți săracii vor avea acasă o mașină de spălat rufe sau un aspirator de praf, e foarte greu să-i mai convingi pe oameni să mai cumpere încă unul. A fost un caz nostim, când o firmă care producea detergenți, a făcut o prospectare a pieții. Reprezentanții ei au fost din casă în casă și le-au întrebat pe gospodine, cât de des spală ele ferestrele locuinței. Majoritatea au spus: „cam o dată pe lună
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
la același tramvai sau autobuz, ne întâlnim cu aceiași oameni, semnăm la aceeași oră o condică de prezență, ne cufundăm în aceeași muncă stupidă, și seara, la aceeași oră venim acasă, pe același drum.... Aici am remarcat însă un lucru nostim și interesant. La fiecare oră, strada arată altfel, apar și circulă mereu alți oameni, dar mereu aceiași oameni la aceeași oră. Cum s-ar zice, a patra dimensiune a spațiului, este într-adevăr timpul. Când m-am mutat în cartierul
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
seara când a dat nas în nas cu Gomoiu în fața liftului. Purta o pălărie tiroleză verde, de vânător și era foarte relaxat. Vasile B. a rămas ca trăsnit, cu ochii pe pălăria lui. „Frumoasă, nu?“, a întrebat Gomoiu. „Ce pălării nostime are și Gomoiu ăsta“, a zis soția lui Vasile B. „Numai tu te îmbraci cum îți vine. Ar trebui să ne mai uităm și noi la alții.“ Rugăciunea scurtă Un octogenar, care tocmai și-a vândut casa și curtea, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nostim“, înțelegându-le ca pe niște propoziții conclusive. Nu pricepeam că se voiau un oftat de circumstanță, că nu exprimau ceva anume, ci doar un: „Așa vasăzică“ sau „Mda“. Eu însă le luam ca pe propoziții întregi, gândindu-mă că „nostim“ rămâne opusul lui „trist“. În fiecare cuvânt, îmi ziceam, trebuie să existe un conținut, altfel de ce l-ai mai spune? știam ce-nseamnă să vorbești și să taci, ce nu cunoșteam erau acele intermezzi ale tăcerii vorbite fără nici un conținut
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
madam' !". La care fosta mare actriță, admirată și dorită de atâtea ori în tinerețea sa, răspunde sec: "Erau frumoase când erau pe epoleți, dragule". De reținut și dimensiunea imperială, habsburgică a răspunsului. Cred că a "ține un jurnal" (ce expresie nostimă, este ca și cum ai avea un animal de companie) este de fapt o chestiune de chef. Totul se învârte în jurul chefului, a dispoziției de moment, a raportului personal cu urma pasului pe nisip. Jurnalul ținut cu rigoare și metodă nu mai
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
A.R. Ce supape de supraviețuire am? Aș putea răspunde automat și convențional. Munca, adică infailibilul panaceu. Cărțile, muzica, discuțiile cu puținii prieteni inteligenți. Dar ar fi un răspuns parțial, incomplet. Cred că mă ajută mult simțul umorului. Sesizez partea nostimă, hilară, a lucrurilor. Mă amuz, deși nu sunt un om vesel. Râd rar și nu sunt o optimistă. Dimpotrivă, văd jumătatea goală a paharului și mă și justific: jumătatea goală e, totuși, transparentă. Ea îți oferă, deci, posibilitatea unei perspective
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pândește ridicolul. Dansurile acestea sunt în afara acestor probleme spinoase. De aceea îmi displac, în general, și îmi plac, în particular. Ele sunt deconectante și puse în priză. Sunt vitale și pustii. Sunt date dracului, dar căutând un paradis iluzoriu. Sunt nostime, dar ignorând ridicolul. Sunt grațioase, neocolind urâtul. Sunt simpatice, iradiind prietenie, nu dragoste. Sunt comice, având în adânc o dramă. N-au nimic melodramatic, dar sunt triste. Și sunt triste fiindcă fiecare dansează singur. Fiecare nu se ocupă decât de
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Curte. Aceste versuri sunt foarte răspândite la Iași; sunt, pot zice, în gura tuturor. Cine le-a născocit habar n-am. Au ieșit din pământ ca o floare de câmp nesămănată de nimeni. Trebuie însă să recunoaștem că versurile sunt nostime, corecte și foarte potrivite cu caracterul umoristic al lui Caragiale. De asemine nici eu, că-s mai bătrân decât tine, nu-mi aduc aminte să fi existat vreodată o crâșmă a lui Cujbă care să fi servit ca loc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mai de care mai speciale. Voia bună și buna dispoziție a fiecăruia se instalase perfect transformând totul într-o adevărată petrecere la care fiecare participant își dădea aportul pentru a fi cât mai bine și plăcut. Diferite bancuri sau povestiri nostime spuse cu tâlc, din viața artistică pe parcursul anilor ce au trecut, erau înșirate una după alta și se sfârșeau de fiecare dată cu un ropot de râs. Pictorul Mihai Puiu, cu o structură corpolentă de fost boxeur în tinerețe și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
falsă (căci nu e), ci pentru că pur și simplu nu mai numim așa. Nu mai spunem despre un artist (sau cap de operă) că e „vital”, ci că e „plin de viațăș, nu ? Probabil că există un sens profund și nostim în această renunțare la adjectiv pentru substantivul însuși. Astăzi simțim parcă un fel de scorțoșenie, de inadecvare în epitetul vital, deși el înseamnă fix același lucru. Ca să revin la întrebarea ta, aș zice că a avea viață este condiția definitorie
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
o Gaby desperată. Toate eforturile pentru a o consola au fost zadarnice, și pentru o dată am fost pe stradă cu o femee care plângea, dar nu din cauza mea. Am fost dezamăgit de ineficiența argumentelor mele. Dar și când plânge e nostimă. Mama a fost și ea pleoștită prima zi. Dar merge spre bine. Pleacă mâine la Mangalia și am venit s’o văd. Cu ocazia asta am făcut o profundă remarcă filosofică. E bizar cum lipsa unei june neisprăvite ca tine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu o frumusețe blândă și fermecătoare. E simplă În port ca și În vorbe și poate tocmai prin aceasta cucerește. Parcă ar fi o fecioară din Vechiul Testament. Rose - 23 ani. O fată mândră, drăguță, elegantă. Frida - 20 ani. O ovreicuță nostimă care se Îmbracă simplu și cu mult gust” <endnote id="(734, p. 1207)"/>. Tot din sefarzi se compunea și ampla comunitate evreiască din Salonic (peste o jumătate din total), stabilită aici la sfârșitul secolului al XV-lea, imediat după expulzarea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
unui scepticism ludic și a unei lucidități camuflate, mai ales în ceea ce ține de „caricatura ideologică” pe care o presupune provincia. Într-un fel, comicul caragialesc se apropie de adevărul maximei lui Gogol : „Dacă privim atent și îndelung o istorie nostimă, ea devine din ce în ce mai tristă.” Ambi- valența și ambiguitatea pe care le sesiza prozatorul rus erau recalculată de către Eugen Ionescu în formula : „Puțin lucru separă oribilul de comic”. Poate că nu aceasta din urmă este chiar formula comicului caragialesc, deși există
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
făcut un raport la Președinție, Guvern și Parlament, arătând situația și făcând propuneri. Majoritatea au fost imediat aprobate, expediindu-se la Tirana un TIR cu cărți, discuri, expoziții, manuale și câteva tone de hârtie pentru tipărirea unui ziar. Cea mai nostimă realizarea a fost că, fiind în preajma Paștelui și fiind în excelente relații cu minunatul Patriarh Teoctist, Dumnezeu să-l odihnească, am determinat trimiterea în Albania a unui autocar cu preoți. Am aflat de la ambasador ulterior cum s-au desfășurat slujbele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
secolul al XIV-lea sau al XVI-lea. Ceea ce m) intereseaz) pe mine este c) unul din cei doi tineri se decide s)-si spele picioarele chiar acum. Își suflec) pantalonii și se așaz) pe vine, zâmbind - amândoi ne consider) nostimi -, si Isi toarn) ap) dintr-o sticl) verde pe degetele de la picioare, leg)nându-se Într-un picior. Are picioare, cum zic eu, de c)l)reț, e scund și Îndesat. De altfel, si o femeie poate fi cr)c)nat
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
spate cu o fundă mare de mătase neagră. Gâtul ei minunat era Întotdeauna dezgolit, chiar În iernile din St. Petersburg, căci reușise să obțină permisiunea de a nu purta gulerul sufocant al uniformei școlărițelor din Rusia. Ori de câte ori făcea o remarcă nostimă sau rostea cu un glas de clopoțel o mostră din vastul ei bagaj de poezie minoră, avea un fel al ei, cuceritor, de a-și dilata nările, pufnind amuzată. Totuși nu știam niciodată cu precizie când era serioasă și când
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
masă dintr-un fel de mic vestibul, pe care ședea Înainte un bol cu peștișorii aurii, se afla acum un teanc de reviste Punch legate - totul arăta cu totul altfel. Altfel erau și uniformele Înzorzonate ale chelnerițelor, nici una nefiind la fel de nostimă ca una anume pe care mi-o aminteam foarte clar. Cu o oarecare disperare, luptându-se parcă Împotriva plictiselii, Ibsen s-a lansat În politică. Știam prea bine la ce să mă aștept - demascarea stalinismului. În primii ani ai deceniului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
gânduri de la un eseu oarecare despre Copac... Ce destin tulburător se naște, ca un suflet nou, dintr-o carte de Fowles de-abia o sută cincizeci de pagini... Anacronica stare de "domn" Am auzit nu de mult de o întâmplare nostimă petrecută exact în urmă cu șaptezeci și cinci de ani, la 9 august 1931, în orașul de sub munte, fostă capitală de județ. Mă aflam acolo acum câteva zile, la o terasă ca toate terasele de vară, cu sucuri, bere și cafea, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și Caleidoscop? Considerația ultimă e destul de puternică, credem, ca Iosif să fie reprimit în literatura română. Agîrbiceanu, Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Codreanu, Cerna, Alice Călugăru, Topîrceanu - această desființare a atâtor scriitori, epoci, școli, curente are ca pricină concepția, ca să zicem așa, nostimă că "literatură" e numai ceea ce-mi place mie, și nu producția scrisă, în care s-a exprimat un popor la un moment dat și care a fost recunoscută de acest popor ca expresie a lui. O cu totul altă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a momentului. Am publicat acest articol al său în cartea „A doua viață a lui Eminescu” (1994). Redăm, aici, numai ecourile articolului, după o notă a lui G.Panu publicată în ziarul „Lupta”, 15 ianuarie 1889, pagina întâi: „Ședință mai nostimă, nec plus ultra al partidului conservator a fost de data aceasta atins. Să povestim. Ședința încă nu este deschisă, când d. Vernescu intră furios cu un exemplar din România liberă în care este înjurat. „îmi dau demisia! îmi dau demisia
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
viitoare". Ce putem face împotriva clișeelor dacă si noi înșine suntem înclinați să le folosim? Cel mai bun lucru ar fi să le alungăm din vocabularul nostru. Dacă aceasta e greu de realizat, să le dăm cel puțin o notă nostimă, care poate fi chiar reconfortantă pentru interlocutori. De pildă, "Nu da vrabia din mână, pe cioara de pe gard" poate fi transformat în "Nu da gardul din jurul tău, pe două păsări". Fraza "Fiecare bărbat este împins de la spate de o femeie
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
Expresia "Aș putea spune și eu ceva despre asta" îl determină pe interlocutor să replice: "Ei bine, atunci spuneți!" Această expresie poate fi folosită în două feluri: j" manieră umoristică sau ca o cursă pentru o dispută, într-un context nostim, cel ce folosește expresia așteaptă răspunsul "spuneți" și de îndată ce a terminat de povestit, interlocutorii au datoria să râdă. în provocarea unei dispute sau a unei certe sună cam așa: BOB: Sue este o fată atât de amabilă, atât de deschisă
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]