9,057 matches
-
rogu-te, lasă-mă să o îngrop sub clopote. O să-i ție de urât și de cântec, o să-i ție de furtună, părinte. Era copilă și alunga norii, lovind cu o lingură de lemn într-un ceaun atârnat de creanga nucului, chema ploile în pletele păpușii de păpușoi ascunsă sub pragul casei. Le-a îngropat pe amândouă: una lângă cărare, sub felinar, alta lângă biserică. Au murit de tuberculoză, deși pe certificate doctorii au consemnat alte diagnoze. Dragele tatei, să știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
li se punea pardesiul. Gata haiducilor! V-am înțolit de ceremonie! Sunteți numai buni pentru bal! Ghiță, să cânte muzica! Frunză verde de cicoare, m-au legat în cingătoare, răsari, soare-frățioare, că la inimă mă doare. Frunză verde foi de nuc, m-a făcut mama haiduc, neștiind unde s-apuc m-au băgat la balamuc. Stinge lumina, Ghiță, tonul la vise! Să vină, să vină curva, zâna măseluțelor, înhămată la trăsură, călare pe pulă, nesătulă, fudulă, destulă, la mine în sulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de lumânări aprinse în cerul gurii; egumenul își săpa mormânt sub o candelă aprinsă în cimitir. Ultima zi a săptămânii luminate stăvilea setea de întuneric în retinele somnambulilor. Livada mănăstirii cocea visele pe toate părțile. Gherasim și Ilarion, sub un nuc bătrân, cojeau soarele ca pe un vierme de pe obrajii merelor, apoi îl striveau sub talpa bocancului. Gherasim și Ilarion cădelnițau întunericul din căușul inimii peste creștetul obștii. Starețul suferea de strabism, nu distingea nuanțele, bârfa contura obsesiile, tataia ura cleveteala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Petru era cea mai fotogenică obsesie. În mijlocul horei, două flăcări decupau poartă în cer. În mijlocul horei, fiecare pas, o intenție de groapă acoperită; peste cadranul ceasului, necuprinsul se adâncea tot mai mult, secundarul trăgea greu plugul a secetă; lemnul de nuc ardea cu aromă de farmacie; focul înghițea secundele ca pe niște semințe cojite de floarea soarelui, pendulul oscila între două nedefiniri; ceasul, precum clopotul, precum comandantul de vas, moare ultimul. Dumnezeu, atent, a schimbat discul. În ritm de vals, flăcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
când l-am văzut așa, cu cruce la gât "vezi să nu te faci popă !" i-am spus : doar nimeni nu purta cruce la gât decât popa satului, un bătrân venit de cine știe unde, care ne lăsa să luăm mere și nuci din curtea bisericii dacă nu călcăm pe pământul de acolo, că spunea el " îs numa' morminte peste tot". De asta lumea zicea că e oleacă "dus". Așa era de când "i-au dat drumul...", se șoptea prin sat. Dar noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
asta lumea zicea că e oleacă "dus". Așa era de când "i-au dat drumul...", se șoptea prin sat. Dar noi nu înțelegeam mare lucru și nici nu ne băteam capul. Ne suiam pe zid și luam câte mere pofteam. La nuci era mai ușor : crengile treceau peste zid și, cum nucul era bătrân, cu crengi multe, toată lumea mânca de acolo. Am ajuns acasă, ca și cum nimic nu se întâmplase. Ne-am așezat la masă și... atât ne-a fost ! Mama nu știu cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
i-au dat drumul...", se șoptea prin sat. Dar noi nu înțelegeam mare lucru și nici nu ne băteam capul. Ne suiam pe zid și luam câte mere pofteam. La nuci era mai ușor : crengile treceau peste zid și, cum nucul era bătrân, cu crengi multe, toată lumea mânca de acolo. Am ajuns acasă, ca și cum nimic nu se întâmplase. Ne-am așezat la masă și... atât ne-a fost ! Mama nu știu cum s-a uitat, așa, o dată la noi, pe urmă încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
duse. Când intră înăuntru, Sfânta Liturghie începuse deja... Era cald, mirosea a tămâie, a ceară proaspătă, a fagure, a soare... Era lumină... Lumina venea parcă nu din candelabru, ci din bradul care strălucea plin de podoabe... podoabe sărace, făcute din nuci poleite, din mere, din bomboane... ici și colo lucea câte un glob... Era mult mai sărac decât bradul ei, dar strălucea... iar jos, sub ramurile lui, pe niște lemne și paie care închipuiau o covată sau o iesle, niște copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ajungi în pustietatea asta a codrilor? L-a dojenit directorul pe profesor. Și vezi că și organili s-au interesat ce hram poartă profesorașul de germană, l-a atenționat... Sper să nu fi fluierat în biserică ori să fi spart nuci cu capul ca să-mi creezi probleme în școală. Ascultă directore, terminologia asta securistă îmi este total necunoscută! Așa că să avem pardon! Deocamdată sunt angajatul acestei școli ca profesor de limba germană și aș fi dispus să discutăm mai degrabă despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
niciun handicap. De ce? [Poate și pentru faptul că este întruchiparea handicapului, îmi spune un concetățean cayman, coleg întru recoltarea nucilor de cocos. Ar fi irațional ca handicapul perfect să aibă handicap]. Sex modern. Antu, colegul meu într-ale culesului de nuci de cocos, m-a întrebat, cu un aer foarte natural, ca și cum mi-ar spune bună dimineața lady, de când n-am mai făcut sex... Omul mi-a mărturisit că de peste o lună de zile n-a văzut în preajma mea un "bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mă mai poate călca pe bătături cineva, chiar amăgindu-mă și cu o lesă bătută cu briliante. Majed, om normal la cap, nu vezi că am riduri? Ahmad, nu vezi că am făcut bătături în palme culegând, cu mare plăcere, nuci de cocos? Nu vezi că fumez ca un drac dat dracului, creștin adică? Ai luat-o razna, Ahmad? Vrei să-ți arat pașaportul? Nu vrei să știi de câți ani fac umbră pământului? Dacă port o șapcă de adolescentă, crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu fața la laterala sa dreaptă și înspre vârful lui. Luna în înaltul cerului era arcuită splendid în sfertul său vizibil și era de un alb smălțuit, strălucitor. Iar cerul era de un senin odihnitor, foarte luminos spre cei doi copaci, un nuc înalt, bătrân, parțial uscat și pe trei sferturi înfrunzit încărcat, cu frunzele verzi, și un vișin mai mic. Între cei doi copaci și după ei, se vede pământul, cu iarba sa foarte puțin umedă, și alți puiuți de copaci foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fata, care îl plăcu și ea, îi puse pe deget inelul de logodnă și rugând lupul să-i facă și lui un inel la fel, își puse și sieși semnul sfânt. Încât cei doi fură binecuvântați și de lupul negru. Nuci nu terminară bine micuța ceremonie, că un balaur intră pe geam, fură fata și nevăzut se făcu. Prințul se chinui foarte tare, însă, nepierzând timp, începu să-și lucreze o sabie impecabilă. Reuși acest lucru și porni numai decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de om. "Pășește ușor" sau "agonia sufletului". Ciorile se împleteau, alergând în interiorul unui cerc, ca într-un dans ritualic, pregătitor. Însă nu m-am putut bucura suficient de formele lor, de împletiturile lor, întrucât dispărură după coroana mare a unui nuc de-acum bătrân. Le văzusem de pe deal în lateral și puțin mai sus de locul meu. Mergi tu prea repede, Sau eu rămân în urmă, Să meargă timpul pentru mine mai încet Sau eu mă plimb agale Sau fug în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a aruncat-o în fântână. -Miau! Miau! făcea pisica disperată în fântână. Ca să n-o mai audă, a pus peste ghizdele un panou în așa fel încât gura fântânii să fie complet acoperită. După aceea Dondonel s-a urcat în nucul ce străjuia deasupra fântânii și scruta orizontul după Dondică, căruia dorea să-i povestească necazul din acea zi. N-a durat mult și a sosit Dondică, care după ce l-a ascultat pe Dondonel, a pus mâna pe o gralie și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
om sărac, cu haine ponosite, care trecea pe acolo, li s-a adresat: -Îmi trebuie un leu să-mi cumpăr un covrig... n-am mâncat de aseară ... SALVATORUL De pe bolta cerească sfântul soare mângâie plăcut iarba din ogradă iar peste nucul de lângă fântână, un vânt ușor leagănă încet frunzele care împrăștie miresme bogate de iod, în timp ce privighetoarea de pe creangă vestește că ziua va fi senină și însorită. Mama m-a trezit cu îndemnuri grăbite, reproșând că seara nu mă dau dus
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și am început clasa a șaptea într-o zi de toamnă ploioasă în compania unui vânt furios. Trecând către școală am văzut omul, așa ca de obicei singur, culegând într-o căldare nucile, care cădeau pe jos din cauza vântului, din nucul din fața casei, dealtfel singurul pom din ograda lui. De mult mă încolțea gândul cu o întrebare: „Cu ce l-aș putea ajuta?”... M-am gândit atunci, că ajutând la cules de nuci, voi putea pătrunde cu câteva întrebări în singurătatea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nucile, care cădeau pe jos din cauza vântului, din nucul din fața casei, dealtfel singurul pom din ograda lui. De mult mă încolțea gândul cu o întrebare: „Cu ce l-aș putea ajuta?”... M-am gândit atunci, că ajutând la cules de nuci, voi putea pătrunde cu câteva întrebări în singurătatea lui, dar pentru că era început de an școlar, nu puteam să lipsesc de la școală chiar din prima zi și mi-am văzut de drum, doar după ce i-am dat binețe. Am mers
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
făcut cale întoarsă și am ajuns la poarta omului. L-am salutat din nou, el a ridicat capul să vadă cine sunt, m-a văzut, mi-a răspuns ca de obicei și a continuat să-și vadă de treabă. Pentru că nucul avea crengi care depășeau aria micii lui ogrăzi, o parte din nuci au căzut în șanțul din fața casei. Fără explicație, am agățat tașca de una din ostrețele gardului și m-am pus pe treabă; culegeam nucile și i le aruncam
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
din nou, el a ridicat capul să vadă cine sunt, m-a văzut, mi-a răspuns ca de obicei și a continuat să-și vadă de treabă. Pentru că nucul avea crengi care depășeau aria micii lui ogrăzi, o parte din nuci au căzut în șanțul din fața casei. Fără explicație, am agățat tașca de una din ostrețele gardului și m-am pus pe treabă; culegeam nucile și i le aruncam în ogradă, dar nu-l slăbeam din ochi. Nu știam cum va
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe treabă; culegeam nucile și i le aruncam în ogradă, dar nu-l slăbeam din ochi. Nu știam cum va reacționa și atunci când strângeam nucile, priveam spre el pentru a-i observa manifestările. După ce am adunat o mare parte din nuci s-a uitat la mine și zâmbind a zis: -Mânțămesc, băitane, dacă nu erai tu să mă ajuți, nu mai aveam parte de acelea, arătând spre nucile din șanț. L-am privit și am observat în ochii lui, cum mărgele
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dacă nu erai tu să mă ajuți, nu mai aveam parte de acelea, arătând spre nucile din șanț. L-am privit și am observat în ochii lui, cum mărgele de lacrimi îi jucau pe marginea genelor. Am continuat să adun nuci și m-a impresionat manifestarea lui. Ploua rar, cu stropi mari, iar vântul parcă își făcea de cap. Mă gândeam cu teamă că vântul o să-i smulgă nucul din rădăcină, așa de tare începuse să bată de la un moment dat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mărgele de lacrimi îi jucau pe marginea genelor. Am continuat să adun nuci și m-a impresionat manifestarea lui. Ploua rar, cu stropi mari, iar vântul parcă își făcea de cap. Mă gândeam cu teamă că vântul o să-i smulgă nucul din rădăcină, așa de tare începuse să bată de la un moment dat. Omul strângea nucile din ogradă, eu din șanț până când s-au terminat. Mai erau pe ici, pe colo, pe crengi câteva dar, pentru că încă nu erau coapte, n-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
supăr și să-l eliberez nevinovat din acea clipă aparte pentru el, am dat ochii în jos și imediat i-am ridicat din nou. Profitând doar pentru o secundă când el se uita în oboroacă și-n căldare, pline cu nuci petrecându le și mângâindu-le cu mâinile lui mari, crăpate de muncă, am privit prin locuință. De afară am intrat într-o tindă goală, rece și neprimitoare, de unde printr-o ușă care scârțâia de m-a speriat, am intrat într-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
un cuptor îngust, pe șparhat era un ceaun în care se afla un culișăr, un polonic, o lingură din lemn și lângă el o căniță, iar în fața sobei câteva vreascuri pregătite pentru foc și vătraiul. Când a ridicat mâna de pe nuci, mi-am îndreptat și eu atenția spre el, gândind că trebuie să-i spun că mă grăbesc să ajung acasă, pentru a nu avea discuții neplăcute cu părinții și am zis. -Rămâi sănătos, moșule! am zis apăsând grăbit, clanța ușii
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]