9,387 matches
-
fi, desigur, constatate în aceste producții, care nu urmăresc să șocheze, ci să flateze gustul dominant și care inovează totdeauna doar înlăuntrul unui conformism bine calculat. Există mai multe definiții ale melodramei, unele valabile atît pentru aceea din teatrul și nuvelă romantică ale secolului XIX, cît și pentru specia modernă, mult mai diversă practic fără frontiere de gen. Problema mea, în acest articol, e mai puțin aceea de a o defini încă o dată și mai mult aceea de a descoperi, prin intermediul
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
mereu că un prag incert între contradicții: spiritul oriental pare "în termenii disocierilor lovinesciene (...), mai degrabă, un fel de sincronism autohtonizat prin vechimea influentelor". Fără îndoială cele mai interesante analize apar în cazul lui Mihail Sadoveanu, autorul aducând la lumină nuvele, povestiri uitate de vreme. Cosmopolitismul târgului balcanic (evrei, turci, armeni, chinezi chiar) apare la Sadoveanu cu o notă extrem de particulară: "Specificul textului cu tematică orientala este dat de caracterul sau subiectiv-polemic prin care naratorul își structurează narațiunea și o controlează
Tentatii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17570_a_18895]
-
ucizi!" E evident, așadar, ca pentru Lévinas crimă, ororile Holocaustului ori ale Gulagului au fost făptuite de fapturi amorale, pentru care cei din camerele de gazare ori din fața plutonului de execuție nu aveau chip. Teoria lui mi-a amintit o nuvelă tulburătoare, a lui John Barth, în care doi soldați din tabere adverse se trezesc împreună, față în față, în aceeași tranșee. Privindu-se unul pe celălalt în ochi, ei înțeleg că nu se pot ucide, pentru că fiecare descoperă în celălalt
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
Magdalena Popescu-Marin Prestigioasa editură L’Aire din Elveția romandă a scos la lumină, în această primăvară, o nouă carte a cunoscutei scriitoare de expresie franceză, Françoise Choquard, Cărți pe masă, Nuvele și texte scurte - ilustrată artistic de fiica sa, Carole Perret. Autoarea s-a născut în cantonul Jura, la Porrentruy, oraș medieval, în anul 1927. S-a stabilit la Berna, după obținerea bacalaureatului, datorită căsătoriei cu Dr. Wirz, despre care scriitoarea
Françoise Choquard - Magazinul by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/2477_a_3802]
-
și recunoaște în finalul cărții drept romantici incurabili. Tot ceea ce a scris Eça după 1888, după Os Maias, poartă marca împăcării discrete cu romantismul care începe să inunde paginile ultimelor lui romane. În momentele sale de sinceritate și în marile nuvele, Caragiale - cel de la maturitate și bătrînețe - își va recunoaște păcate romantice, demonstrînd că avea cu romantismul un contencios niciodată rezolvat. Ambii autori au construit, unul o Portugalie și celălalt o Românie proprii, amîndouă inventate. Portugalia lui Eça apare ca o
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
intrat niciodată în atenția istoricilor literari. E regretabil că școala nu le cultivă. Țin minte cum s-a supărat pe mine profesorul nostru de literatură postpașoptistă, din anul doi de facultate, Ilie Boldan, fiindcă am afirmat, cu aroganța vârstei, că nuvelele lui Nicolae Filimon nu fac două parale. Chiar așa! Elevului trebuie să i se lase dreptul la opinie. Dar acest drept e interpretat cât se poate de greșit. I se cere, pur și simplu, unui cititor necopt părerea despre o
Istorie și critică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2515_a_3840]
-
Recitind cărțile lui Mihai Sin, putem descoperi o unitate a proiectului epic : este un scriitor care își respectă ideile care îi guvernează scrisul. Am spune azi, oprindu-ne asupra cărților sale scrise înainte de 1989 : stilul rebel, inconfortabil, care îi guvernează nuvelele și romanele «de demult» e mai semnificativ, mai polemic, mai dur decât al altor prozatori iubiți de critica literară - de istoriile literaturii la zi. E, în 2014, un scriitor uitat? Mircea Iorgulescu nota în prezentarea numitei nuvele (selectată în antologia
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
care îi guvernează nuvelele și romanele «de demult» e mai semnificativ, mai polemic, mai dur decât al altor prozatori iubiți de critica literară - de istoriile literaturii la zi. E, în 2014, un scriitor uitat? Mircea Iorgulescu nota în prezentarea numitei nuvele (selectată în antologia din 1981): „Mihai Sin scrie reținut, lapidar în austeritatea sugestivă a expresiei resimțindu-se o violentă comprimare: proza lui, obsedată de concretul existenței, este una a tensiunilor surde, controlate prin exprimarea laconică și enunțul alb de încordare
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
mai mult potențială, neliniștind într-o măsură încă mai mare. Analiză minuțioasă a unei rupturi lăuntrice, a unui refuz obscur motivat, nu însă inexplicabil, În memoria unui atlet începător...poate fi citită și ca o parabolă construită cu mijloacele unei nuvele tradiționale”. „Explozia mai mult potențială”, neliniștitoare, refuzul obscur motivat, proza care poate fi citită ca o parabolă pot fi regăsite în fiecare dintre cărțile lui Mihai Sin și mai ales în romanul său apărut tot în 1981, Ierarhii. ...Și personajele
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
te păstrezi în penumbră, cu trăsăturile șterse de obscuritate, anonimizate”. Cititorul familiarizat cu proza clujeanului va observa că există personaje care migrează din alte scrieri. Cum e, de pildă, Iulian Oncică, arhitectul din Ecluza (2006). Disidentul de altădată îndeplinește în nuvela de aici rolul unui prieten absent ori agasant, exclus simbolic de Irina-Doru în afara unei prietenii securizate mai bine de două decenii. Un prieten tolerat. Cel care scria în Ecluza un text subversiv - Moartea în socialism - are șansa aici să o
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
ce se duce. Este a doua carte a autorului apărută în România după romanul Nostalgia demonilor (apărut în 2001 în colecția „Biblioteca de Literatură Neoelenă” a Editurii Omonia, cu un cuvânt-înainte al autorului la ediția românească). Prozator (cultivă romanul și nuvela), critic literar - scrie cronică de întâmpinare la cotidianul „Ta Nea”, impunându-se ca una dintre cele mai autorizate voci ale domeniului - , eseist, traducător (cunoscător a 8 limbi europene, între care și cele nordice, a semnat un număr impresionant de tălmăciri
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
deocamdată nu-i cine știe ce. Mici observații exacte. Dar când scrie despre Costache Conachi că e „un Petrarca ras în cap”, îți dai seama de ce ți-ai petrecut adolescența citindu-l și recitindu-l maniacal. N-ai suporta atâtea pagini despre nuvelele lui Asachi dacă, așa cum zic, n-ar face literatură din ele, adică dacă nu le-ar povesti.
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2464_a_3789]
-
pe care-și grafiază articolele și recenziile destinate revistelor „Apostrof”, „Ex Ponto” și încă altele. Nu știu dacă e un tastator de cursă lungă; nu cunosc, vreau să spun, dacă tot pe acest „suport” își gravează și narațiunile biografic-evocatoare ori nuvelele și povestirile pe care le izvodește de la o vreme. Căci în ultimii ani Al. S. s-a revelat și ca autor de literatură, dând la iveală o memorialistică cu totul remarcabilă, în cărți ce se numesc Efectele dosarului „dalmațian” și
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]
-
neconcentrându- se pe esențial și nici - cum ar fi cerut propria sa idee despre privirea literaturii mai vechi cu ochiul de astăzi - pe ce rămâne actual, în marele lui capitol pe Eminescu criticul l-a diminuat. În legătură cu rezervele critice la nuvelele naturaliste, Călinescu scrie: „Dar, în fine, autorul e Caragiale, narator de rasă”. Așa e, de scrise sunt bine scrise și nuvelele, dar... După ce-l citește inadecvat, după ce enunță bizara idee că „literatura lui e tot ce poate fi mai antiartistic
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2394_a_3719]
-
astăzi - pe ce rămâne actual, în marele lui capitol pe Eminescu criticul l-a diminuat. În legătură cu rezervele critice la nuvelele naturaliste, Călinescu scrie: „Dar, în fine, autorul e Caragiale, narator de rasă”. Așa e, de scrise sunt bine scrise și nuvelele, dar... După ce-l citește inadecvat, după ce enunță bizara idee că „literatura lui e tot ce poate fi mai antiartistic”, deodată Călinescu îl definește exact pe Caragiale, acesta „constând în «caragialism» adică într-o manieră proprie de a vorbi și atât
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2394_a_3719]
-
a vorbi și atât”. Acolo unde este în formă, Caragiale e cel mai artist dintre toți scriitorii români. E făcut numai din artă. Artă și, vorba lui Călinescu, atât. Aș zice că-i destul. Povestește pe îndelete, cu largi citate, nuvelele și schițele, de parcă s-ar adresa unor ignoranți. Însă ignorantul n-ar face față, l-ar scoate din sărite considerațiile călinesciene, de intelectual subtil și sofisticat. Călinescu găsește la Macedonski „Ceva din solemnitatea străfulgerătoare a lui Dante, din sălbăticia lui
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2394_a_3719]
-
silabelor aminte, Să nu prea bată ‘n struna știutelor cuvinte, - Ci ‘n răsuciri de fraze, cu vorbe de la tine, Fă sunetele goale să ni-se pară pline, - Cum, iscusit dispuse, oglinzile ne mint, Dintr’o ‘ncăpere ‘ngustă făcând un labirint. „Nuvela lui Slavici e în alb și negru ca veștmântul ardelenesc, proza dunăreană e un testemel înflorat din acelea vopsite cu șofran...” Nu mă gândeam, citând această frază, nemaiapucând s-o comentez, că era ultima înainte de divorț. Divorțul meu de activitatea
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2394_a_3719]
-
cu titlul Omul de rînd, eroul de prim-plan al prozei noastre, unde este așezat alături de D. R. Popescu, Nicolae Ciobanu și Sorin Titel, prozatorul este de acord cu trimiterile făcute de comentator la momentele și schițele, ca și la nuvela Dăuă loturi de I. L. Caragiale, dar observă că „Editorul meu a reținut deci, de la mine, importanța specială a nuvelei, nu și interpretarea mea: dimpotrivă, o subliniază cu energie pe cealaltă.” Constată deci, cu durere, că scrisul lui e înțeles greșit
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
Nicolae Ciobanu și Sorin Titel, prozatorul este de acord cu trimiterile făcute de comentator la momentele și schițele, ca și la nuvela Dăuă loturi de I. L. Caragiale, dar observă că „Editorul meu a reținut deci, de la mine, importanța specială a nuvelei, nu și interpretarea mea: dimpotrivă, o subliniază cu energie pe cealaltă.” Constată deci, cu durere, că scrisul lui e înțeles greșit. Dar și că biografia (expresie, în cazul unui scriitor, a scrisului) ar putea să-i fie falsificată iar gîndirea
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
greu, o licență în Drept la universitatea bucureșteană, după care, cu o bursă obținută, și-a continuat studiile la Paris, luîndu-și acolo un doctorat. A devenit, apoi, magistrat, stingîndu-se din viață (după ce a publicat două romane și un volum de nuvele) în 1923, la numai 51 de ani. Trăind la Paris cîțiva ani buni și cu aplecare spre literatură cunoaște, în capitala Franței, direct de la sursă, atmosfera literaturii simboliste. Cam pe atunci, ecourile ei se fac auzite și în România. Dar
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
anii '70. Culisele uzinei de vise la sfîrșit de mileniu sînt descrise într-o lumină caustică în ivansxtc. (To Live and Die in Hollywood) al britanicului Bernard Rose. Un veritabil recviem în acordurile preludiului la "Tristan și Isolda", inspirat de nuvela lui Tolstoi "Moartea lui Ivan Ilici" transpusă în parametrii decadenței mediului cinematografic: în plină glorie, un potentat va fi doborît de cancer. Filmul este totodată și o parabolă ce amendează irosirea vieții în vicii practicate cu inconștiență. Pe meridiane meridionale
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
vîrsta înțeleaptă a poeților căreia Adrian Maniu trebuia și el să-și închine toate făgăduielile tinereții sale culpabile de noutate și îndrăzneală, cu o bănuială de aventură sublimă". F. Aderca apare prins între corzile prodigalității, facilității și maimuțărelii: "Dar romanele, nuvelele, eseurile, foiletoanele, traducerile sau contrafacerile și polemicele lui F. Aderca (tip arțăgos și ritos, gata să-i sară capsa din senin din iarbă verde, dar numai pe pricini transcendente) l-au mînat mai departe, risipit și excesiv, pe cărările blestematei
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
de Paris, un parc de Londra. Titlul cărții, Letters of Transit, se referă la statutul ambiguu al exilatului nostalgic, aflat în permanent tranzit, așteptînd viza de plecare către un alt loc. O așteptare indefinită și uneori fără sfîrșit, ca în nuvelele lui Nabokov în care emigranți ruși trăiesc o viață întreagă la Paris, așteptînd să-și continue călătoria spre America, sau să se întoarcă în Rusia. Așteptarea, ca stare fecundă de reflecție și indeterminare, este corolarul pierderii, o pierdere care nu
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
imensă halviță, Nicolae Breban. Iar acest proteism n-a dus nici pe departe la o alienare a prozatorului. Diversitatea situațiilor literare în care el s-a instalat n-a făcut decât să-i evidențieze individualitatea. Ioan Groșan a scris o nuvelă și despre "obsedantul deceniu", Caravana cinematografică. Despre "obsedantul deceniu" (deceniul șase) au scris aproape toți prozatorii începând din a doua jumătate a deceniului șapte, când Ceaușescu, criticând ce s-a făcut în timpul lui Dej, a dat de înțeles că perioada
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
citind Caravana cinematografică: "Povestea acestei convertiri la natură și la normal, a ceea ce e mecanic la ceea ce e viu, o consemnează autorul cu simplitate, cu discreție mereu, cu un fel de pudoare critică, dar și un autentic simț al comediei." Nuvela care l-a intrigat pe Mihai Dulea Într-o prefață care este însăși o bucată literară plină de farmec, Ioan Groșan povestește cum a avut, în 1989, o întrevedere cu Mihai Dulea, "care semăna izbitor și fără nici un rost cu
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]