4,111 matches
-
de rapiță, se spune în text, unde totul e foarte precis, lucrurile cu nomenclatura lor și senzațiile pe care le transmit, toate mâncărurile pe foc în același timp, pe plitele din bucătărie, fiecare în recipientul ei exact numit, tigăi, tigăițe, oale; la fel și operațiile pe care le comportă gătitul: a tăvăli prin făină, a bate ouăle, a tăia castraveții în lamele subțiri, a împăna friptura de găină cu bucățele de slănină. Aici totul este foarte concret, consistent, denumit cu competență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
din nenorociri. Trecutul e ca un limbric tot mai lung, pe care-l port în mine, răsucit; nu-și pierde inelele, oricâte eforturi aș face să-mi golesc intestinele în toate closetele europene sau turcești, în hârdaiele din pușcării, în oalele de la spitale sau în gropile de la marginea cantonamentelor, sau pur și simplu în tufișuri, uitându-mă atent înainte, să nu apară vreun șarpe, cum mi s-a întâmplat o dată în Venezuela. Trecutul nu ți-l poți schimba, cum nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu nerușinare de bunăvoința domnului J.L.B. Matekoni. Celelalte camere, deși aveau paturi, erau ticsite cu cutii pline de bujii, ștergătoare de parbriz și alte piese de schimb. Cât despre bucătărie, și aceasta, deși curată, era practic goală, avea doar două oale, câteva farfurii albe, emailate, și o tăviță de tacâmuri. — Menajera trebuie să-mi și gătească, spuse domnul J.L.B. Matekoni. Îmi pregătește masa în fiecare zi, dar e întotdeauna același fel de mâncare. Nu mănânc decât tocană cu mămăliguță. Câteodată mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
gândeam la un inel fin. Bijutierul îi aruncă o privire. Părea aproape enervat de prezența ei, de parcă ar fi fost vorba de o tranzacție între bărbați, ca o vânzare de vite, iar ea își băga nasul unde nu-i fierbea oala. O să vă arăt câteva inele, spuse el, aplecându-se să deschidă un sertar de sub tejghea. Iată niște inele cu diamant foarte potrivite. Puse sertarul pe tejghea și arătă spre un rând de inele așezate în despărțituri de catifea. Domnului J.L.B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
venit cu niște copii. Trebuie să ia și ei masa. — E mâncare destulă, răspunse ea. Am făcut o tocană pe cinste. Așteptă câteva minute până să intre în sufragerie, terminând la repezeală piureul din cartofii care se prinseseră de fundul oalei. Când intră, însă, ștergându-și mâinile cu sârg de un șervet de bucătărie, îl găsi pe domnul J.L.B. Matekoni așezat pe scaunul lui. De partea cealaltă a camerei, privind pe fereastră, erau o fetiță și un băiețel, probabil frați. Menajera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ei. Se întoarse în bucătărie să pună mâncarea în farfurii. Îi puse fetiței o porție mare și rămase destul și pentru domnul J.L.B. Matekoni. Băiatului, însă, îi dădu doar puțină tocană și o acoperi în mare parte cu resturile din oala de cartofi. Nu vroia să-i dea nas copilului ăluia și cu cât mânca mai puțin, cu atât mai bine. Luară masa în tăcere. Domnul J.L.B. Matekoni stătea în capul mesei cu fetița la dreapta lui, iar băiatul se așezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
suspecta de multe chestii - necinste sau mai rău decât atât - dar nu că ar fi avut un pistol. Ce punea la cale în timpul liber - jafuri armate? Crime? Se duse în bucătărie unde Mma Ramotswe fierbea bucăți de dovleac într-o oală mare emailată. — Menajera mea a fost arestată și dusă la închisoare, spuse el calm. Avea o armă. Într-o sacoșă. Mma Ramotswe puse jos lingura. Dovleacul fiersese și în curând va fi gata. Nu mă miră, replică ea. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pulbere de capul cititoarei mele fidele. Sau podeaua care se crapă s-o înghită și mâna mea se lungește, se lungește, se lungește și îi îndeasă cârpa de vase în gură, restabilind liniștea. Pe urmă, cu mișcări lente, chiar grațioase, oalele și cărțile zburând prin aer, acoperind-o, până nu-i mai rămâne la vedere decât panglica din păr. N-ar prinde rău și-un stol de păsări înfometate, cu pliscuri tăioase ca brișca, trecând glonț prin sticlă sau un mușuroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Am fi fumat o țigară în ghereta lui, iar nea Grigore mi-ar fi povestit a nu știu câta oară cum l-a repezit el și pe rector, să-i fie de bine, dacă se bagă unde nu-i fierbe oala. Ultima dată m-a învățat cum să scap de dușmani, iei mata un inel de argint, da’ de argint, nu tablă, mergi la cimitir, îl îngropi în marginea unui mormânt, ar fi bine să vezi înainte care și cum, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trecut în toamnă copacii din față de la Regiment cu hârtie igienică galbenă și plastic albastru, a adus o iapă de sus de la Agronomie, a vopsit-o tricolor și-a făcut fotografii cu statuia lui Ștefan cel Mare, îi pusese o oală de noapte din porțelan, din alea vechi, boierești, la picioare... A ieșit un căpitan care era de serviciu și l-a luat la rost, l-a alungat patrula, i-au spart oala de noapte, a făcut spume la gură generalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
statuia lui Ștefan cel Mare, îi pusese o oală de noapte din porțelan, din alea vechi, boierești, la picioare... A ieșit un căpitan care era de serviciu și l-a luat la rost, l-a alungat patrula, i-au spart oala de noapte, a făcut spume la gură generalul în presă, că asta e bătaie de joc, atingere la onoarea armatei și așa ceva nu e de tolerat. Dup-aia l-au căutat pe Bozo toate televiziunile locale, au întrerupt și-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Și-s scumpi! Mănâncă numa’ ăia cu bani și mașini, la niște restaurante care-s departe, au lumină toată noaptea... - Păi și tanti Leana, când n-avea ce să ne dea, aduna lobodă și melci din grădină, îi arunca în oală și dup-aia îi toca cu usturoi... Am atins peretele c-un genunchi și e unsuros, alunecă. Nu m-aș putea ridica pe acolo, m-aș duce înapoi în bazin, cine știe cât de departe. Nici apa nu e prea caldă, brrr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și-n obrajii umflați și oricând pot să-i stropesc, dar îmi pare bine pentru că acuma o să mă plângă. O să se-adune toți, ca de Paște, când stau la coadă la cuptorul de cărămidă, cu tăvile de cozonac crescut și oalele cu sarmale, și-o să vorbească-ntre ei și-o să mă plângă și-o să le pară rău. „Păcat de el...”, așa o să zică. Și eu n-am să mă ridic și n-am să umblu, pentru că știu că ei plâng, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
chemate să stingă cărbuni, să dea în ghioc, dacă unu’ sau altu’ se va îmbogăți. După vreo două săptămâni, oamenii s-au mai plictisit văzând că nu dezgroapă decât cutii de conserve, oase de cal și de vacă, bucăți de oale, au început să strângă și să se întoarcă la ale lor. Dar tot așteaptă să vadă dacă nu dau, din întâmplare, peste comoară. Au venit și niște mahări de la București, cu instrumente, cu o drăcărie care cântă când o deschizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
galician, care părea să se adîncească tot mai mult În straniile sale obsesii și șoptea ordine confuze destinate, pare-se, secundului de pe María Alejandra. Dar Oberlus reveni asupra subiectului o săptămînă mai tîrziu, cînd Îl găsi pe căpitan pregătind o oală plină ochi cu raci stacojii care mișunau cu miile În jurul coloniilor de iguane marine și al familiilor de foci. Inocent, Alonso Pertiñas Îi explică atunci cu lux de amănunte trucurile pe care le foloseau anumiți oameni dn Galicia pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dom'le, m-ai păcălit, credeam că vrei să te întîlnești cu Cocoș, asta mă gîndeam, că mă tragi de limbă ca să știi unde să dai peste el. La Sarichiojd cu un pluton de infanterie îi poți lua ca din oală. Odată intrați pe vale, sînt în mîna oricui are răbdare să-i aștepte acolo. Numai că trebuie să-i aștepți în vale, nu sus, pe mal. Oricine stă pe mal e văzut de la zece kilometri și degeaba stă. Dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
armăsar în ceea ce privește pericolul răsturnării guvernului. Era o creștere, dar nu știa cît este de reală. Numărul arestaților nu era un indiciu. Cu o zi înainte aceiași oameni făcuseră același lucru, nu-și ținuseră gura, se băgau unde nu le fierbea oala și erau lăsați în pace, cum era și bine și normal. Iar a doua zi, hodoronc-tronc, erau arestați, scriau ziarele și creștea pericolul. Asta era chestiunea adevărată, de ce aveau nevoie unii și alții să crească pericolul? De ce avea nevoie guvernul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
piață pînă acasă găinile cu capul în jos. Citise despre chestii din astea în ziare și ridicase și el din umeri ca atîția alții, dacă-i democrație să fie, lăsați să ocrotească orătăniile, pînă la urmă orice găină ajunge în oală, asta era principalul. Colonelul Stoicescu îi făcu semn să se așeze la masă, " de aceea te-am și chemat, domnule Popianu, ca să-ți spunem de ce am venit la Vladia". S-au așezat toți trei în jurul mesei, îl chemaseră, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
În care străluceau diamantele, va fi la repezeală aruncată Într‑o mină părăsită...“ O comisie ad‑hoc va Întocmi un proces‑verbal cu bunurile rămase de la familia țaristă În vila Ipatievilor - samovare de Tula cu mânere de fildeș, tapiserii, o oală de noapte din porțelan franțuzesc, icoane, câțiva maeștri din secolul al optsprezecelea și o pânză nesemnată În care membrii familiei țarului, cu ochii perforați, pluteau pe crestele norilor spre paradis), iar sub un morman de mobilier și de icoane prețioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu făcu altceva decât să taie scânduri și să bată cuie. Totuși, impactul obiectelor din metal sau din cristal asupra femeilor din Bora Bora fu încă și mai puternic. Descoperirea unor cuțite care taie aproape fără să apese, a unor oale care pot fi puse direct deasupra focului și a unor oglinzi în care își pot vedea propriul chip le fascina atât de mult, încât s-ar fi putut crede că, din acel moment, viața lor avea să se învârtă mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
puse direct deasupra focului și a unor oglinzi în care își pot vedea propriul chip le fascina atât de mult, încât s-ar fi putut crede că, din acel moment, viața lor avea să se învârtă mereu în jurul acelor cuțite, oale sau oglinzi, care din fericire se găseau din belșug printre resturile galionului și printre recifele de corali din împrejurimi. Pentru tânărul Tapú Tetuanúi adevărată revelație fu o arbaleta. În ziua când văzu cum unul dintre acei oameni urât mirositori ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
soare, iar cuțitul acesta nu este făcut din luna? —S-ar putea să fie vorba despre bucăți din soare și din luna care au căzut pe insula lor, zise Miti Matái. Apoi le-au cules și le-au transformat în oale și cuțite. Era o ipoteză destul de plauzibilă, mai ales dacă se ținea cont că Omul-Memorie vorbea de un straniu eveniment - petrecut cu generații în urmă - când o uriașă bucată din soare s-a prăbușit în ocean, foarte aproape de Bora Bora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în urmă - când o uriașă bucată din soare s-a prăbușit în ocean, foarte aproape de Bora Bora, ridicând nori de stropi în momentul impactului. Poate că dacă ar fi căzut pe insulă, acum am fi avut și noi cuțite și oale, argumenta grăsanul. — Sau poate că ar fi distrus-o, punctă, ironic, Roonuí-Roonuí. Eu sunt de acord cu Miti Matái, si anume ca nu sunt zei. Sunt niște simpli oameni, chiar niște oameni foarte murdări. Noi trebuie să-i ajutăm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
limba lor complicată, ca să-i poată încuraja, asigurându-i că, de îndată ce dulgherul va termina de reparat barcă, dotând-o cu un balansier lateral și cu o frumoasă pânză, vor putea naviga până la capătul universului. Însă în afară de șobolani, aur, spadă și oală nu reușea să înțeleagă decât foarte puține cuvinte, deși a existat unul care, foarte curând, a reușit să-i amărască viața cum nu se poate mai mult. Îl învăța în ziua când Vetéa Pitó scoase capul din apă, asigurându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trecu prin minte. Tapú Tetuanúi se întoarse doar pe jumătate și, fără să deschidă gură, o făcu să înțeleagă imensitatea unei asemenea absurdități. —Bine! recunoscu ea. Sigur c-o să-i placă, dar tu poți să-i oferi multe alte lucruri: oale, spade, oglinzi... Vetéa Pitó o să-i ofere și el oale, spade și oglinzi, si, în plus... un clopot. Singurul care există! Pentru moment, dat fiind că străinii nu dovedeau nici cel mai mic interes pentru a-și recupera neprețuita comoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]