57,101 matches
-
viață, nu la viața cotidiană, ci la o viață concentrată. La Brook atracția pentru teatrul naiv se explică prin viziunea organică a lumii, viziune ce definește pe toți artiștii care aspiră la uniunea cu lumea și cosmosul. Naivitatea e de obicei o vocație înnăscută și nu obținută, și în acest sens Brook se înrudește mai degrabă cu Paul Klee, devenit naiv, ca și el, prin decizie, și nu cu Le Douanier Rousseau, naiv nedeliberat. La Brook, naivul e o împlinire și
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
în spinare pe nătânga asta de Șoșa, ai putea ajunge ușor în America. Acolo, evreul se mai descurcă. Eu mă pot întoarce, dar gândul ăsta mă-nfioară. Sam nu poate rămâne nici o seară acasă. Trebuie să se ducă întotdeauna undeva - de obicei la Café Royal, unde se întâlnește cu scriitorii pe care-i finanțează și cu actrițele care i-au fost cândva amante. E singurul loc unde el este cineva. E de râs, dar există un singur locșor în întreaga lume - un
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
Ele sînt caracteristice mai ales societăților dominate de mentalități conservatoare și ating apogeul în societatea burgheză. Încă din Evul Mediu, știm că au existat oameni care se simțeau sufocați de societatea tradițională, încorsetată de convenții. Sînt cei care migrau, de obicei, de la sat, din lumea patriarhală, spre oraș, unde se simțeau mai liberi, apărați de anonimatul pe care-l conferă apartenența la o mulțime. Așa a apărut, în spațiul de limbă germană, expresia „Stadtleben macht frei”, care a avut o carieră
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
alegerile din 2000. Cităm primul răspuns, la întrebarea despre așa-zisa retragere din viața publică a lui Gabriel Liiceanu: “Începând din anul 200, scurtă vreme după alegeri, am avut senzația că celor din categoria mea - personajelor incomode, care au prostul obicei să spună destul de abrupt ce gîndesc - li s-au închis dintr-o dată ușile tuturor televiziunilor. Nu mă dau deloc în vînt după aparițiile în public, dar am constatat ce vă spun în raport cu ceea ce se petrecea înainte: până în 2000 trebuia, din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
obligații, atît pentru medium cît și pentru receptor. Mediumul mediază accesul receptorului la un corpus tot mai variabil de surse. Are dreptul de a și-l selecta, devenind astfel, vă veți fi gîndit, un agent de putere. Problema apare de obicei la nivelul legitimării acestei puteri. Pentru că profesorului i se întîmplă adesea să considere că a venit vremea înțărcării, a deconectării de la surse pentru că el însuși a devenit una, o întrupare canonică. Discursurile canonice ale profesorului se împart în două tipuri
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
că acel ce „ar vrea să facă o ierarhie între cele două măceluri sau să privilegieze discutarea exclusivă a unuia dintre ele”, ar proba „o gîndire totalitară”. Nu ies din colimatorul critic conaționalii lui Gelu Ionescu. Cei din diaspora au obiceiul „extrem de răspîndit” de-a bîrfi poporul în sînul căruia și-au găsit adăpost: „dacă se află în Franța, bine mersi, spun toată ziua că francezii sînt niște împuțiți, tîmpiți, șovini, puturoși; dacă trăiesc în Germania, spun despre nemți că au
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
fac zi de zi. Acțiunea petrecându-se în cartierul latin, e cu atât mai atrăgătoare. Astfel, fac cunoștință în fine cu Gertrude Stein, - care locuiește lângă grădina Luxemburg pe strada Fleurus la nr. 27, - Miss Stein, cum îi spune de obicei Hemingway, care se duce des la ea și despre care până atunci știam că ar fi fost autoarea faimoasei denumiri Generația pierdută... În realitate, însă, chiar miss Stein povestește în cartea tânărului scriitor american de pe atunci, cum un garagist care
Strada Jean Zay by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13325_a_14650]
-
de Stat îl avizase pînă atunci pentru Republica Franceză? Domnul Flosse, care-i reprezenta atît pe centriștii de dreapta, cît și pe cei de stînga, a reușit să risipească toate îndoielile legate de această chestiune. - Politica externă americană e de obicei sceptică față de guvernele liberale și le sprijină cu fermitate pe cele autoritare, pe care le consideră mai responsabile. Domnul Flosse a numit Venezuela, Portugalia, Arabia Saudită, Transiordania. Egiptul, Spania și Marocul ca exemple ale acestei ciudățenii americane. El a mers mai
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
refugieze în partea din spate a galeriei unchiului Charlie. - Cei de la Folies Bergères organizează un concurs, se plînse el. O aleg pe amanta regelui. Unchiule Charlie, cînd eram tînăr și ceilalți așteptau să mă vadă în acțiune, m-am conformat obiceiului național, chit că era un lucru costisitor și, după o vreme, plicticos. Dar acum... știi că au primit candidate din toate națiile de pe glob? N-o să fac așa ceva, unchiule Charlie. Pînă și Marie a ajuns să mă bată la cap
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
să mă lipesc de un domn. Întotdeauna se găsesc niște domni care așteaptă tinerele fete la barierele de la metrou. Am simțit clar că făcusem impresie asupra lui; ca s-o spun pe șleau, mult mai multă impresie decât făceam de obicei. În vestiarul de la Aqualand a trebuit să-mi spăl discret fusta. Trebuie să ai întotdeauna grijă, în vestiarul ăsta, ca ușile să nu rămână întredeschise și mai trebuie să știi s-o ștergi atunci când încăperea este deja ocupată de un
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
Cronicar La Rovine în cîmpii... Un spiritual, ca de obicei, articol despre fotbal scrie dl Viorel Moțoc în numărul 45 din Academia Cațavencu. Referindu-se la „orezăria” (traducere din engleză), care a fost stadionul Ghencea în timpul meciului Steaua-Loverpool din Cupa UEFA, autorul comentariului își amintește că istoria noastră a mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13355_a_14680]
-
de întărire, observate deja de I. Heliade Rădulescu, la 1828: lui însuși, ei însăși, descrise și de Al. Philippide, în 1897: „Mai rar decît sine se întrebuințează șie (ori mai bine sie și sieș) și se înlocuiește și el de obicei prin lui” (p. 242). Dacă încercăm să verificăm cu ajutorul căutării automate în Internet frecvența actuală a celor două forme principale, sie și sieși (ignorând variantele cu ș inițial, mascate de absența diacriticelor, și ocolind omonimia cu sigla SIE, foarte prezentă
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
și-n România? Ajungem. Văd Pescărușul (în maghiară e Sirály). Adorm, la 4 dimineața. Se face marți. Discuție cu directorul Centrului Cultural, de care ține teatrul. E artist plastic, merge foarte des în Spania; în nord, mai precis. Vorbim despre obiceiul spaniolilor de a traduce numele străine: Julio Verne. Teatrul se cheamă Tomcsa Sándor. Există de patru stagiuni, totuși UNITER-ul n-a aflat încă. Anul ăsta a luat un premiu la Festivalul Atelier, dar nu apare în Anuarul Teatrului Românesc
Drumurile noastre toate... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13387_a_14712]
-
de delicat, risc pe care și-l asumă angelologii de pretutindeni, apare, la noi, și problema destinatarului. Cui se adresează așadar această carte ? O spune chiar autorul, într-un Cuvînt înainte în care sinceritatea absolută înlocuiește strategiile persuasive folosite de obicei în asemenea pagini. Cartea este scrisă pentru un cititor de azi, oricît de sceptic și de neinițiat în domeniu, dar care “a păstrat un rest de curiozitate și onestitate intelectuală”. Se poate adăuga că, indiferent dacă credem sau nu în
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
nu se va mai atinge nimeni de bugetul pentru Sănătate! Cîte procente sînt pe hîrtie, tot atîtea se vor regăsi pe lista de fonduri a ministerului. Altfel spus, șeful Agenției Naționale de Control recunoaște că pînă acum guvernul Năstase avea obiceiul să calce legea Bugetului, luînd de la Sănătate bani pe care îi folosea în alte scopuri. În loc să facă sandal fiindcă a descoperit o asemenea gravă neregulă, dl Blănculescu se laudă cu simpla promisiune că așa ceva nu se va mai întîmpla. După
Controlul și autocontrolul lui Blănculescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13406_a_14731]
-
Pârvulescu își avertizează cititorul cu modestie că a realizat „un decupaj limitat pe care-l mărturisește subiectiv.” Sigur că mai puteau fi prezentate confruntările și dezbaterile politice, polemicile literare, manifestările „străjerești” ale lui Carol al II-lea, Târgul Moșilor, anumite obiceiuri, precum aruncarea crucii în Dâmbovița, de Bobotează ș.a. Autoarea nu le putea epuiza pe toate într-un spațiu totuși restrâns. Dar temele ei, nu puține, sunt excelent puse în pagină, toate țintind ideea cardinală a normalității. Deși nu vrea să
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
mai puternici artizani ai iluziei. Chiar dacă acțiunea se petrece în mare parte într-o închisoare, e loc pentru dans și cântec, adică vodevil, în psihicul personajelor Roxie Hart (Renée Zellweger) și Velma Kelly (Catherine Zeta-Jones). Problema care se pune de obicei când vine vorba de adaptarea unei piese la film este dacă rezultatul nu va arăta ca o piesă filmată. Or, în Chicago, această problemă nu există. Dimpotrivă, deși lungmetrajul se hrănește cu inovații scenice (realizatorul introduce chiar și un număr
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
Kaufman a mărturisit că medicul care încearcă să-l "calmeze" pe marchiz, personajul Royer-Collard (Michael Caine), i-a fost inspirat de Kenneth Starr... Păcat de scenariu, altfel succint și la obiect, și de Rush, a cărui interpretare e, ca de obicei, fabuloasă. Nu același lucru se poate spune despre Visul unei nopți de vară, varianta 1999, plasată în secolul XIX și echipată cu biciclete. Dar care păstrează ambianța inocentă a originalului, se sprijină pe prestația actoricească și pe atmosferă, și e
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
acum spusă din punctul de vedere al lui Harper, bine jucată de actrița Sarah Polley fără urmă de afectare, cu o simplitate magistrală (după Go și înainte de Viața mea fără mine). Nu e doar o tehnică deconstrucționistă feministă ca de obicei, iar lungmetrajul nu țintește în această direcție. Toate Guineverele beneficiază de pe urma acestui "antrenament artistic", sunt devastate când relația se termină, dar au puterea de a merge mai departe și de a se realiza. O filozofie individualistă, mercantilă, dar lungmetrajul o
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
pe Mitică venind de la gară cu căruciorul tras numai de bătrâna măgăriță Magdalena. Apropiindu-se de casa nou văruită, auziseră și glasul autoritar al coanei Lenuța, care își cicălea de zor bărbatul ei mai tinerel cunoscând Biblia din care avea obiceiul să citeze fapte și întîmplări sfinte cu tâlc, ca toți noii sectanți. De altfel, când văzu musafirul apărând în curtea pustie, nisipoasă, bunul Mitică îl binecuvântă pe loc - ca ori de cîte ori îl revedea, ca și cum cine știe de unde s-
Asfințit cu ghioc (VI) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12029_a_13354]
-
respectiv de televiziune un impact reconfortant asupra tuturor românilor care vor putea să întâmpine rânjind batjocuritor către Guvern ziua de 1 aprilie - marea sărbătoare națională a scumpirilor și majorărilor de tot felul. Din acest motiv, abia-abia se va mai observa obiceiul TVR-ist din timpul câte unui spectacol, mai ales de muzică populară, când camerele de filmat ne arată imagini din sală unde vreun spectator se scarpină pe buric, altul se caută febril prin buzunare sau, pur și simplu, se scobește
Sonată tv pentru scumpiri, guvern și cimpoaie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12015_a_13340]
-
prima (de astă dată) miercuri a lunii februarie, noua echipă de la Ministerul Culturii, față în față cu un public avizat (și plin de întrebări...), a făcut prima (importantă) dovadă a transparenței metodelor ei de lucru. Discuția a fost deschisă, după obicei, de directorul revistei-gazdă, Nicolae Manolescu, dornic să afle (ca porte-parole al "curioșilor" din sală) le pourquoi et le comment în activitatea noului Minister al Culturii. Adică: ce ar trebui să fie și ce ar trebui să facă un astfel de
Prioritățile culturii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12020_a_13345]
-
Constanța Buzea Câteva piese din sumarul, dens ca de obicei, al CONVORBIRILOR LITERARE nr. 1/2005 rețin atenția cititorului interesat să i se confirme bunul gust, calitatea lecturii și, poate, de ce nu, propriile intuiții privind creația poeților de geniu, comportamentul acestora față de propriile texte în variante succesive, preocupați ca lucrul
Despre exercițiu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12017_a_13342]
-
dialogului. Pentru o mai clară orientare sunt evocate mai întâi opiniile unor reputați filosofi sau sociologi asupra firii însăși a poporului român, de la C. Rădulescu Motru, D. Drăghici, Ștefan M. Zeletin (la acesta românii sunt considerați ca rasă occidentală, cu obiceiuri orientale) până la Mihai Ralea. în Fenomenul românesc Ralea trasa un tabel al psihologiei naționale dominat de spiritul tranzacțional, pretutindeni, în viziunea sa, dominant. Prin excelență bun, românul ar fi în măsură tolerant, deoarece este fundamental sceptic, mai având și memoria
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
simți nimic pe nasul meu. Am văzut musca. Cel mai bine o văd cînd închid un ochi. Oricum atunci nu o văd decît dintr-o parte. Cînd închid și deschid ochii cu schimbul văd musca concomitent din ambele părți. De obicei nu face nimic. Pe nasul meu nu găsește nimic de mîncare. La început nu mi-am putut explica de ce musca își pierde atîta timp pe nasul meu. între timp am început să înțeleg. în majoritatea timpului zac cu gura căscată
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]