805 matches
-
o a treia dimensiune, menită să confere relief deschiderii Fmz în faptul instrumentării. Cum în tot acest demers Mins este factorul activ (subiectual), avem de-a face cu un dublu proces: de investire (transfer) în obiectul Fmz, ca fapt de obiectivare Mins; de transformare calitativă a expresiei relaționale Mins-Fmz, printr-o serie de ipostaze referite circuitului de tranzitivitate Energie→Timp→Energie. Astfel, în expresivizarea muzicală, energia și timpul pot fi considerate și ca stadii Mins alternând într-un ciclu de transformări
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
sistematic, timp de doisprezece ani capturării, într-o încercuire ce nu putea fi străpunsă. Anvergura celor doi competitori era foarte diferită și pe aceasta anume s-a bazat strategia celui vânat, mimând libertatea sub nasul copoilor. Dintr-un scrupul de obiectivare, autorul a preferat nararea la persoana a treia și dintr-o extremă delicatețe, cu substrat, bănuim, religios, a schimbat numele actanților, începând cu cel propriu. Denumindu-se Dinu Rogojină, dl Stroescu-Stînișoară își ia ultima distanță față de destin. Cititorului tânăr, modificarea
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
idiom lingvistic, bizuit pe ingenioase jonglerii erudite, la fel de personal-apetisant). Ia naștere astfel un univers compus din verbe, care, deși, în principiu, „un fenomen de ordin germinativ", „transmitere a unei dispoziții", spre a-l cita pe Roland Barthes, constituie totodată o obiectivare. O distanțare de sine a eului creator, marcată de privirea sa ironică aruncată inclusiv asupra mecanismelor de producere textuală pe care le mînuiește cu o libertate nescutită de o, fie și secretă, notă a scepticismului. Șerban Foarță are aerul a
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
năvală nu e depășită de vreun sens. Creația se așterne pe întinse suprafețe de flăcări glaciale, exprimînd zbuciumul materiei incapabile a-și depăși condiția. Dicția abruptă, asocierile inedite, torențiale, sugerează absurdul spectaculos al lumii (acest absurd e o modalitate de obiectivare a poetului): "nebunia își plimba ciolanele și ciclurile obsedante de aci/ prin academiile ciupercilor/ căra după ea genți pline cu nisip să îngroașe neantul/ pe străzile plăpînde ca gelatina/ becuri se aprindeau orbecăind din trei în trei din cinci în
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
Discourse, 1995, p. 18), este divizibilă în două categorii: cea simbolică și cea imaginară. Prima, bazată pe imperativele egalitariste ale societăților vestice, reflectă eficacitatea valorilor, obiceiurilor și deprinderilor europene fără a le nega pe cele indigene. A doua, bazată pe obiectivare și agresiune, scoate în evidență numeroasele diferențe și rivalități interne între națiuni. Dar, dacă, bunăoară, colonialismul imperial avea o formă geografică distinctă și granițe ferm conturate, câștigarea independenței a generat o serie de ambiguități. Deși fostele colonii și-au câștigat
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
trecutul leagă relații noi cu prezentul, invadând, similar cu stafia tatălui lui Hamlet, realitatea muzicală și formând-o. Însă, atunci când la Șostakovici imaginile trecutului muzical personal se întâlnesc în colaje cu imagini din istoria muzicii, apare un efect uimitor al obiectivării, a convertirii individualului la universal, și în acest fel este soluționată cea mai mare problemă existențială a artistului - înrâurirea lumii prin contopire cu aceasta.”<footnote Alfred Schnittke, „Cercurile influenței” („Krugi vliianiia”), în D. Șostakovici. Articole și materiale, Moscova, 1976, p.
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Hasdeu. De aici lansează polemici, nu întotdeauna fondate, de exemplu pe tema "străinismului" ce ar fi emanat de la junimiștii lui T. Maiorescu. Cu mentorul Junimii, Delavrancea mai avusese și alte încleștări de opinie, relativ dure. Însă astăzi, pusă sub lupa obiectivării detașate, relația lor rămîne una pur conjuncturală, căci este greu să nu vezi, chiar și printre rîndurile discursului de recepție la Academie Din estetica poeziei populare ( 1913) pe emulul maiorescian. "Mi-e dor de el ca de o patrie" avea
APRILIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14010_a_15335]
-
individ. El, Țuțea, trebuie „cules“, așa cum face folcloristul când culege și pune laolaltă vorbe care nu-i aparțin. În cazul lui Țuțea este nevoie de un alt autor — editorul — care să consacre oralitatea ca operă și să-i dea dimensiunea obiectivării ei. Ca autor „folcloric“ Țuțea s-a dăruit și s-a risipit în verva propriei sale oralități. „Am purtat ideile și credința precum poartă vântul microbii.“ Iar aceste idei și această credință merită culese din spațiul generozității și migrării lor
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
acuzare publică, Liviu Rebreanu încearcă cu disperare, prin unele dintre scrierile sale, să se disculpe în forme mai mult sau mai puțin explicite, sub aspectul simbolic al artei ce lasă să răzbată ecourile autobiografice, cu toate eforturile autocenzurii și ale obiectivării. Deși s-a „sfiit totdeauna să scrie pentru tipar la persoana întâi”, după cum declară în Cred, Liviu Rebreanu nu poate ascunde o vinovăție, mai mult sau mai puțin inventată, decât prin tertipurile sublimării într-un imaginar care răscumpără și disculpă
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
voința nu este de-a binelea lucrul în sine, ci este lucrul cel mai apropiat de lucrul în sine pe care ni-l putem reprezenta. Lucrul în sine, spune, nu poate fi reprezentat. Întrucât voința e una singură, cu multiple obiectivări, dintre care multe se luptă unele cu altele, se poate spune că „voința de a trăi se autodevorează”. Exemplul dat lasă perplex: în Australia ar exista o furnică- bulldog care, tăiată în două, se luptă cu ea însăși - „capul atacă
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2804_a_4129]
-
Întruni”... Roman zguduitor, fără a se putea spune cât este „un roman”, Inimi cicatrizate Își amplifică ecourile În jurnalul de sanatoriu, apărut postum, În 1971, prin grija lui Sașa Pană și intitulat Vizuina luminată. Cum observa S. Iosifescu, efortul de obiectivare romanescă este Întregit, În aceste pagini strict memorialistice, de scrupulul exactității și al nuanțării libere de orice Îngrădire compozițională. „Conștiința aceluia care a afirmat că ceea ce s-a petrecut și ceea ce a imaginat el au valoare egală, că toate trăirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ar spori numărul spre infinit, el ascunde, încă de la început, o mulțime vidă. Între privirea artistică și celelalte moduri fundamentale ale privirii există o coordonare firească. Arta pare să medieze amintitul conflict dintre privire și iubire, coroborîndu-le în actul creației. Obiectivarea unei anume reprezentări asupra lumii unește în produsul nou creat atât privitorul cât și privitul, dîndu-le o coerență expresivă. Este vorba nu numai de o "reproducere a naturii", ci și de o reproducere a actului, a privirii înseși: privirea este
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
așa cum marmura concetățeanului lui Stendhal, "si nous lui présentons une rose, elle sera, par rapport à nous, une statue qui sent une rose; mais, par rapport à elle, elle ne sera que l'odeur même de cette fleur". Contemplarea înseamnă obiectivarea în obiectul contemplat, a fi materia, cum dorea sfântul flaubertian, sau, după Condillac, "l'odeur même de cette fleur". Amintindu-ne că Emil Codrescu este el însuși un cititor a cărui lectură va avea treptat un singur subiect, pe Adela
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cosmic, pierdut "prin ceruri". Înecatul, Spânzuratul, prin tentativa lor de a-și domina destinul, domină ideea de univers (Gaston Bachelard): Ideea de univers se prezintă ca o antiteză de obiect. Pentru mine această idee este contemporană cu o destindere a obiectivării. Cu cât atitudinea mea de obiectivare slăbește, cu atât mai mare este lumea."64 Emil Botta lărgește lumea închi-zând-o în sine. Închiderea forțată a universului (în Absența lui, în interiorul acesteia, de nezdruncinat) lasă loc unor deschideri ipotetice, unei... "geometrii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
prin tentativa lor de a-și domina destinul, domină ideea de univers (Gaston Bachelard): Ideea de univers se prezintă ca o antiteză de obiect. Pentru mine această idee este contemporană cu o destindere a obiectivării. Cu cât atitudinea mea de obiectivare slăbește, cu atât mai mare este lumea."64 Emil Botta lărgește lumea închi-zând-o în sine. Închiderea forțată a universului (în Absența lui, în interiorul acesteia, de nezdruncinat) lasă loc unor deschideri ipotetice, unei... "geometrii care visează".65 Mișcarea retractilă a poeziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pe care le-ai pomenit la început. Putem găsi câteva similitudini între Iepurii nu mor și Sunt o babă comunistă!. Ambele romane restituie cititorilor un anumit timp, o perioadă istorică pe care o sperăm depășită. Dacă Dan Lungu propune o obiectivare prin multiplicarea naratorului, prin distribuirea subiectivității pe mai multe paliere, tu procedezi altfel. Cum anume, aș vrea să aflu chiar de la tine. Câtă subiectivitate, câtă nostalgie stă la baza romanului tău? Romanul încearcă să fie cât mai obiectiv în ceea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
acea abnormal size pe care o are în vedere orice psihologie a creației. În Nașterea tragediei, starea originară a Voinței este una de inconfort psihic: contradicția ireductibilă și veșnica suferință. Unul Primordial caută să se elibereze de suferința originară prin obiectivarea într-o lume a formelor, a aparențelor (Erlöstwerden durch den Schein).1 Crearea formei apare deci în lume ca principiu terapeutic, ca modalitate de compensare a unei stări de Urschmerz. Fabula ontologică se rezolvă astfel într-o pură tălmăcire romantică
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
își admiră opera și o declară bună, el afirmă în primul rând o bunăstare psihică. Iar când în ziua a șasea Demiurgul îl face pe om "după chipul său", ceea ce se obține nu este vulgara tranzitivitate "somatică" a divinului, ci obiectivarea potențialului apolinic care a făcut cu putință Creația și, deci, o certitudine de echilibru prin crearea eliberatoare a formei. Cu facerea omului se recapitulează astfel instinctul artistic care a generat scenariul Creației, iar Creația însăși se deschide către propria ei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
experiențe în comun parțial - prin capacitatea de înțelegere și asimilare a elevului). Cazul 2 (externalizare) se referă la toate procesele de „obiectivizare” a cunoașterii (Popper) prin cărți, studii, simpozioane, protocoale, patente, mostre de laborator, aparatură etc. De regulă, externalizarea permite „obiectivarea” aspectelor logico-cognitive și mai puțin a celor psiho afective. Cazul 3 (internalizarea) reprezintă modul prin care această cunoaștere obiectivizată (cazul 2) poate fi însușită de indivizi (devenind cunoaștere tacită). Cazul 4 (combinare) se referă la reconfigurarea cunoașterii explicite (dar prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
ziduri lenevește veșnicia, aducîndu-și aminte de timp, locuri privilegiate de siestă a Divinității, care te silesc să fii tu însuți în mod absolut: în Franța - Mont-Saint-Michel, Aigues-Mortes, Les Baux și Rocamadour. - În Italia, toată Italia. Plictiseala absolută se confundă cu obiectivarea în carne a ideii de timp. Un gând trebuie să fie straniu ca ruina unui zâmbet. Spațiul în care se învîrte cugetul îmi pare îndepărtat și fără de temei ca un Uruguay ceresc. Defectul tuturor oamenilor care cred în ceva consistă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rămâne închiși în noi înșine? De ce umblăm după expresie și după formă, încercînd să ne golim de conținuturi și să sistematizăm un proces haotic și rebel? N-ar fi mai fecundă o abandonare în fluiditatea noastră interioară, fără gândul unei obiectivări, sorbind doar cu o voluptate intimă toate fierberile și agitațiile lăuntrice? În acest caz am trăi cu o intensitate infinit bogată întreagă acea creștere interioară pe care experiențele spirituale o dilată până la plenitudine. Trăiri multiple și diferențiate se contopesc și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un sentiment care actualizează toate resursele personale. Faptul că aproape toți oamenii fac poezie atunci când iubesc dovedește că mijloacele gândirii conceptuale sânt prea sărace pentru a exprima o infinitate internă și că lirismul interior își găsește un mod adecvat de obiectivare numai cu un material fluid și irațional. Nu se petrece un caz analog cu experiența suferinței? N-ai bănuit niciodată ce ascunzi în tine și ce ascunde lumea, trăiai periferic și mulțumit, când cea mai serioasă experiență după experiența morții
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
avea nici o semnificație. Căci după ce ai atins limitele vieții, după ce ai trăit cu exasperare tot ceea ce oferă acele margini periculoase, gestul zilnic și aspirația obișnuită își pierd orice farmec și orice seducție. Dacă totuși trăiești, aceasta se datorează capacității de obiectivare prin care te eliberezi, prin scris, de acea încordare infinită. Creația este o salvare temporară din ghearele morții. Simt cum trebuie să plesnesc din cauza a tot ce-mi oferă viața și perspectiva morții. Simt că mor de singurătate, de iubire
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în momente de mare intensitate a tristeții păstrează în fizionomia lui crispări ce se adâncesc până în esența ființei. Aceste crispări, negații evidente ale frumuseții, dovedesc atâta părăsire și singurătate, încît te întrebi dacă fizionomia tristeții nu este o formă de obiectivare a morții în viață. Profunzimea impresionantă și gravitatea solemnă ce se degajează din această fizionomie a tristeții rezultă din faptul că acele riduri se adâncesc atât de tare, încît creșterea lor în adâncime devine un simbol pentru tulburarea și infinita
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
expresie, pentru ca încordările lui să treacă marginile subiectivismului normal. Lirismul absolut este lirismul clipelor din urmă. Căci în lirismul absolut expresia se confundă cu realitatea, expresia e totul, este ființa într-o anumită ipostază. Ea încetează a mai fi o obiectivare parțială, minoră și nerevelatoare, devenind parte din tine. Aici nu mai are importanță numai sensibilitatea sau inteligența, ci întreaga ființă, întreg corpul, întreaga viață din tine, cu ritmul și pulsațiile ei. Lirismul total, lirismul absolut este însuși destinul adus la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]