639 matches
-
încă de la sfârșitul primului an de viață. La vârsta antepreșcolară, înțelegerea este mai avansată decât posibilitățile de comunicare, vorbirea devenind, treptat, măi logică și mai coerentă. Copilul învăța să comunice, acumulează experiențe, învață conduite (inclusiv conduite verbale). Operarea în câmpul obiectual reprezintă punctul de plecare al elaborării stadiale a acțiunii. În momentul în care obiectele sunt scoase de sub incidența planului senzorio-motor, copilului nu-i rămâne altă posibilitate de a menține legătură cu ele decât transportându-le în plan mental, în reprezentare
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
mai rapizi comparativ cu alții și astfel formau mult mai repede cuvintele cerute. Conform principiului recompensă-pedeapsă s-a observat că perspectiva recompensei a fost motivantă pentru elevi. În urma aplicării acestor trei jocuri putem menționa că acțiunile de joc, de natură obiectuală, dezvoltă capacitatea de analiză și sinteză în mod direct și nemijlocit. Datele experimentale scot în evidență faptul că în joc procesele memoriei (întipărirea, recunoașterea și reproducerea) și operațiile gândirii (comparația, generalizarea, clasificarea) se dezvoltă mai ușor, mai eficient decât în
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
dactil). Ca profesor al unui copil cu deficieță de auz este important să cunoști limbajul semnelor, să știi să-l folosești în activitatea instructiv educativă, deoarece acest limbaj ajută semnificativ la clasă. Copilul cu deficiență de auz are o gândire obiectuală, în imagini, iar limbajul este cel mimico-gestual. Gândirea unui copil surd are un caracter concret. Elevii cu deficiențe de auz care nu sunt demutizați gândesc în imagini generalizate spre deosebire de cei auzitori unde elementul de bază al gândirii și limbajului este
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
Constantin Cucoș la rândul lui, definește comunicarea interculturală ca un "schimb sau tranzacție valorică însoțit de înțelegerea semnificațiilor adiacente, între persoane sau grupuri care fac pate din culturi diferite. Schimburile se pot realiza la nivel ideatic, verbal, nonverbal, comportamental, fizic, obiectual, organizațional."34 Comunicarea interculturală mai poate fi definită ca "abilitatea de a comunica verbal și nonverbal cu indivizi din alte culturi astfel încât toți indivizii participanți la comunicare să codifice și să decodifice mesajele comunicate și să evite pe cât posibil interpretările
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
mai puternic fan club din România. Era un Stratocaster galben, asemeni aceluia făcut celebru de Ritchie Blackmore, iar Ghiulă ni l-a arătat, backstage, plin de mândrie și de iubire pentru un instrument care își depășise de mult latura sa obiectuală, devenind, cum am zice astăzi, un icon. Mi-au revenit în memorie aceste lucruri legate de chitările Fender zilele trecute când am văzut că a apărut o carte intitulată The Black Strat. A History of David Gilmour's Black Fender
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dactil). Ca profesor al unui copil cu deficieță de auz este important să cunoști limbajul semnelor, să știi să-l folosești în activitatea instructiv educativă, deoarece acest limbaj ajută semnificativ la clasă. Copilul cu deficiență de auz are o gândire obiectuală, în imagini, iar limbajul este cel mimico-gestual. Gândirea unui copil surd are un caracter concret. Elevii cu deficiențe de auz care nu sunt demutizați gândesc în imagini generalizate spre deosebire de cei auzitori unde elementul de bază al gândirii și limbajului este
Didactica limbii ?i literaturii rom?ne ?n ?coala cu deficien?e de auz by C?t?lina Costandache () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84365_a_85690]
-
mai rapizi comparativ cu alții și astfel formau mult mai repede cuvintele cerute. Conform principiului recompensă-pedeapsă s-a observat că perspectiva recompensei a fost motivantă pentru elevi. În urma aplicării acestor trei jocuri putem menționa că acțiunile de joc, de natură obiectuală, dezvoltă capacitatea de analiză și sinteză în mod direct și nemijlocit. Datele experimentale scot în evidență faptul că în joc procesele memoriei (întipărirea, recunoașterea și reproducerea) și operațiile gândirii (comparația, generalizarea, clasificarea) se dezvoltă mai ușor, mai eficient decât în
Jocuri de dezvoltare a memoriei la copilul deficient de auz by Laura Lificiu,Andreea Matei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84363_a_85688]
-
sau mai mici. Conform lui Constantin Pufan, „majoritatea specialiștilor care se preocupă de problemele psihologice și pedagogice ale deficienților de auz, nu mai pun la îndoială faptul că surdul (nedemutizat) posedă gândire, după cum posedă și limbaj, că gândirea lui este obiectuală, în imagini, iar limbajul, mimico-gesticular. Atât gândirea, cât și limbajul surdomutului se desfășoară însă în cadrul unor anumite limite, condiționate atât de posibilitățile imaginilor generalizate, cât și de cele ale sistemului de comunicare mimico-gesticular.” (1972, C. Pufan, p. 77) Față de prima
Limba rom?n? ? limba matern? pentru surzi? by Marinela Istrat () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84350_a_85675]
-
înțeles ca ,,funcție-semn" (după Umberto Eco), reprezintă ,,nucleul dur" al semiozei. Dintr-o perspectivă pragmatic-situațională, în care semioza este ,,situație de comunicare", autorul definește semnul în termeni relaționali și situaționali: ,, Semnul este o realitate semnificativă, informațional-comunicabilă (de natură biopsihologică sau obiectuală), denotând sau conotând o realitate oarecare (fizică, psihică, socială, transfizică etc.), exprimată prin intermediul unui suport semnificant aflat cu tipul de informație conținut (semnificat) într-o diversă relație de semnificare (naturală sau arbitrară), a cărui transmitere-receptare în context specific (existența unui
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de obiecte și automanipulatori (de exemplu, răsucirea șuviței de păr, mișcarea ritmică a piciorului, roaderea unghilor). În cercetarea kinezică inițiată de Ray L. Birdwhistell (1952, 1970) sunt indicați ,,alter-adaptori" (gesturile muncilor manuale), ,,auto-adaptori" (mișcările pentru satisfacerea nevoilor biologice) și ,,adaptori obiectuali" (mișcări care fac uz de obiecte, dar nu în scopul pentru care acestea au fost confecționate)127. În concluzie, adaptorii în comunicarea didactică sunt interpretați ca semnale ale tensiunii psihice, disconfortului și nervozității, având rolul de a detensiona și a
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
armonios, alături de idei-forță, fraze care surprind plăcut, statistici relevante tematicii dezbătute, accente discursive etc., atunci captarea atenției elevilor ar fi asigurată. • Există diferențe semnificative statistic în ceea ce privește clarificarea semnificațiilor cuvintelor: profesorii cu reactivitate accentuată la stres apelează mai frecvent la ,,adaptori obiectuali" și ,,auto-adaptori". (coeficientul Pearson Chi-Square este cuprins între 14,05 26,62; p < 0,05 ) [Anexa 12]. Utilizarea frecventă a ,,adaptorilor obiectuali" de către profesori (mișcări care fac uz de obiecte, dar nu în scopul pentru care acestea au fost confecționate
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
diferențe semnificative statistic în ceea ce privește clarificarea semnificațiilor cuvintelor: profesorii cu reactivitate accentuată la stres apelează mai frecvent la ,,adaptori obiectuali" și ,,auto-adaptori". (coeficientul Pearson Chi-Square este cuprins între 14,05 26,62; p < 0,05 ) [Anexa 12]. Utilizarea frecventă a ,,adaptorilor obiectuali" de către profesori (mișcări care fac uz de obiecte, dar nu în scopul pentru care acestea au fost confecționate) și ,,auto-adaptorilor" (mișcări pentru satisfacerea nevoilor bio-psihice) denotă tensiune psihică, stres, disconfort, nervozitate. Sintetizând rezultatele obținute, putem menționa faptul că prima ipoteza
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
aptă de a-l organiza și de a-l îmbogăți cu patina sa proprie. Este forma generală de priză la realitatea exterioară care presupune selecție adaptativă și orientare comportamentală, care administrează o funcție a investirii cu semnificație pe un strat obiectual inițial neutru, care construiește și urmează o paradigmă de inserare ce vizează concentric armonia universală a lucrurilor ca ultimă instanță înglobatoare. Este cărămida cognitivă de bază care sfârșește în atitudinea metafizică esențială clasică ce reprezintă temelia oricărei întreprinderi teoretice individuale
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
doresc). Marian Papahagi nu preciza de ce era excedat de locuirea la bloc, dar, în mod evident, iritarea lui venea de la felul în care vecinii îl deranjau sonor și faptic prin, de pildă, certuri în familie, beții, dar și prin distrugerea obiectuală a edificiului, resturi menajere împrăștiate aiurea, degradarea intenționată a edificiului de către chiar locatarii săi. Și odinioară, ca și astăzi, a trăi la bloc înseamnă a trăi în mod specific în România (comunistă altădată, postcomunistă astăzi). A trăi, a locui la
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
cu o viziune unitară și cu un traseu care să aibă sens. Atenția specială acordată picturii - care revine în actualitate la fel ca în postmodernii ani ’90 -, precum și experimentelor formale moderniste din anii ’60 a pus în valoare formele artistice obiectuale ce pot fi mai ușor valorificate pe piața artistică. Dimensiunea socială a artei a fost reliefată în mai multe expoziții, cum ar fi cea a curatorului Marco Scotini, care, într-un spațiu prea restrâns, a „adunat“ lucrări ale câtorva dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
cuantificabile, ele scapă deseori analizelor. Dar în același timp, nici o organizație nu poate exista fără un ansamblu de reprezentări simbolice, iar orice analiză sociologică este săracă fără abordarea acestora, căci prin intermediul lor relațiile dintre indivizi și organizații capătă un caracter obiectual. Dacă simbolurile reprezintă prima formă de manifestare a culturii unei instituții, ritualurile reprezintă cel de-al doilea element sine qua non. Antropologii definesc ritualul ca pe o activitate repetitivă, standardizată din punct de vedere cultural, cu un caracter primordial simbolic
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
însăși ideea de civilizație, considerată ca nefiind neutră sau obiectivă. Centrul interesului sociologic a fost deplasat către concepte precum "dezvoltare socială", "sistem social" sau "calitate a vieții", care includ ideea specificității și originalității în fond, un amestec de reprezentări relativ obiectuale cu altele ideologice. Lansate în Occident de sociologii atașați de ideologia socialistă și rapid adoptate de țările comuniste în aniii 1970-1980, aceste concepte veneau în continuarea criticilor la adresa "crizei de sens a civilizației capitaliste"153, fiind încărcate de un dulceag
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
stărilor descinse inițial: autoobservarea, trăirea și investigarea eroului, jocul de scenă, bazat pe principii fotodinamice. Factura confesionala a românului îndeplinește o functie cognitivă. Structura generală a operei literare se înfățișează că o stratificare în adâncime (stratul fonetico-lexical, stratul semantic, cel obiectual, stratul imaginii, cel al narațiunii interioare și exterioare. Fragmentul literar se actualizează istoric prin opera ecranizata. Opera literară: “. . . între timp, enervat că ea asculta cu atenție pasionată, de-i deveniseră ochii strălucitori de tot, ce spunea el, am căutat să
Creaţia literară şi varianta ei ecranizată. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
morfosintaxa proverbelor românești, dar, în același timp, s-a arătat interesat și de dimensiunea lor semantică (și, nu mai puțin, culturală) - demers care, din păcate, nu a fost dus până la capăt, ca urmare a indistincției, caracteristice majorității paremiologilor, între dimensiunea obiectuală a desemnării și aceea propriu-zis semantică a "conținutului" structurat "idiomatic". 7.1.2. Mai apropiate de doctrina integralismului lingvistic au fost demersurile "Școlii din Iași", care a beneficiat, încă din deceniul al cincilea, de o solidă tradiție stilistică și retorică
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
sintagme; însă aceasta nu înseamnă că ele ar putea fi substituite prin alte sintagme. Nu există, de pildă, nicio sintagmă care să funcționeze în mod satisfăcător ca sinonim al textemului dantesc nel mezzo del cammin di nostra vita: deși "conținutul" obiectual pe care acesta îl desemnează ar putea fi exprimat prin numeroase alte perifraze/sintagme/texteme (la 35 de ani, la jumătatea vieții etc.), asemenea substitute i-ar anula expresiei în cauză tocmai calitatea sa de textem, prin suspendarea relațiilor semnice
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
enunțului. Pentru ca o reîncadrare "forte" să rămână o reîncadrare și să nu producă o reconfigurare fundamentală a textemului însuși, condiția este ca operația să nu afecteze nucleul unității textemice, care se compune, de obicei, din verbe, nume predicative și determinanți obiectuali (obiect direct, obiect indirect etc.). În schimb, elemente substituibile în cazul unei reîncadrări "forte" sunt, de regulă, subiectul (agentul) textemului și feluritele determinări circumstanțiale ale verbului. În funcție de natura componentei substituite, reîncadrarea "forte" poate fi divizată în actanțială și circumstanțială. 2
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
la chip și făptură?"37 Mintea este reprezentată ca oglindă, iar rolul acesteia este dublu: în primul rând reflectă realitatea, dar o și întregește. Ea are rolul de a transforma partea în întreg. Imaginea reflectată însă nu este una rece, obiectuală, ci dimpotrivă, una complet integrată în ființă căpătând astfel statut ontologic, ca și obiectul reflectat. Această imagine poate reda realitatea dincolo de limitele percepției astfel că metafora este folosită într-un sens pozitiv pentru că oglinda este considerată ca fiind cea care
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
macrocosmos, iar cunoașterea se poate realiza prin autoreflecție îndreptându-ne spre persoană și nu spre exterioritate. Dar, chiar dacă autori cum ar fi Bonaventura sau Meister Eckart dezvoltă concepții metafizice pornind la subiect, dogmatica catolică bazată pe tomism privește realitatea ca obiectuală, iar metafizica ca încercare de a-L cunoaște pe Dumnezeu ca exterioritate. De aceea, Renașterea prin atitudinea sa față de realitate readuce ca obiect de studiu al filosofiei și implicit al metafizicii omul. Nu trebuie uitată lucrarea lui Giovani Pico della
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a identifica și cerceta aceste legi, ele fiind esența oricărei paradigme. Ce reprezintă legea și care este sursa acestui concept? Cum apare și cum se dezvoltă acesta, până când atinge maturitatea? Știința, încă din momentul în care ea își capătă statutul obiectual, este identificată cercetarea cauzelor din lucruri. Aristotel 7 atunci când vorbește despre oamenii de știință el precizează că aceștia cunosc cauza din lucruri și rostul lor. Modernitatea dezvoltă, dincolo de aspectul identificării cauzelor lucrurilor și o latură pragmatică. Aceasta este cel mai
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
analogic care o deformează, dar această imagine deformată care este metafora (cf. Proust) e, în cazul său, spre deosebire de cel al copilului, nu o imagine necunoscută ci una recunoscută, una ce-și află pe dată locul și funcția într-un sistem obiectual (opera) pe cale de a fi făcut și care o chema și o impunea cu necesitate logică". Pledoaria în favoarea conștiinței artistice se continuă și în Punctul central (Editura Eminescu, 1986): "Mulți scriitori de seamă și neprețuitele lor Jurnale stau mărturie, ne
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]