1,776 matches
-
Împrumut la bancă și ea nici măcar n-ar clipi. Dar pe Wakefield nu Îl interesează să fraternizeze. El are un plan. Ia un apartament de două ori mai mare decît apartamentul lui și foarte bine plasat pentru scopurile lui. În spatele obloanelor, fereastra dă spre fațadele ambelor clădiri, a lui și a nebunului. Apartamentul are propriul patio și o piscină mică și ovală. Mobilierul este confortabil, chiar luxos, În special patul faraonic. Camerele sînt impersonale Într-o manieră neplăcută: aerul tremură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Nimeni nu intră și nu iese din clădirea nebunului. Somnul lui Wakefield este minunat de netulburat, pentru prima oară de la Întoarcerea lui În oraș. Dimineața face o baie În piscina ovală, face un duș, apoi trage cu ochiul printre șipcile obloanelor. Camionul nebunului e parcat afară, el trebuie să fie Înăuntru, ciocănind. Wakefield ia micul dejun În apartamentul lui: o omletă cam rece și șuncă cu pîine arsă, patru cești de cafea. Apoi Își trage o șapcă de baseball și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
masă de piele Încrețită și iritată de transpirație și simte că e cît pe ce să leșine. CÎnd ușa saunei se deschide făcînd loc unui grăsan cu șlapi zgomotoși, Wakefield se strecoară afară, neobservat. CÎteva zile mai tîrziu pîndește de după obloanele camerei lui de hotel cum un camion plin de cărămizi vechi este descărcat pe partea cealaltă a străzii. I se pare că poate chiar adulmeca izul mucegăit al mormintelor din care au fost scoase. De necrezut cît tupeu are Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
acidulate și bere, te uitai la meciuri, la gem spuneai marmeladă, marmelada era jeleu, cartofii prăjiți erau chipsuri, iar chipsurile erau cartofi prăjiți franțuzești, iar pe oameni îi strigai „Mac“ chiar dacă nu ăsta era numele lor, iar la casă aveai obloane de furtună și punte din lemn la terasă. Adam ne-a amuzat cu tot felul de povești despre cum a fost atunci când s-a mutat din New York în Dublin. Cum odraslele localnicilor l-au întâmpinat strigându-l „yankeu fascist imperialist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
agenția (Lucky Star Investigations), ar fi putut avea biroul într-un apartament minunat pe strada Dawson, cu portar și recepționer la comun, dar în loc de asta s-a stabilit într-o zonă cu apartamente acoperite de grafitti, unde toate magazinele aveau obloanele trase în permanență, și tineri dubioși cu hanorace treceau în trombă pe biciclete, aruncând petice mototolite de hârtie albă. E nespus de sumbru și de dezolant, dar lui Helen îi place la nebunie. Deși n-o înțeleg, îmi este ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
deși ați fost împreună un an de zile, ești atât de lipsită de importanță încât nu-și amintește nici cum te cheamă. —Mă rog. Oricum, m-a făcut să mă simt ca ultimul om așa că azi stau în pat, cu obloanele trase. — Dar e o după-amiază frumoasă și însorită. N-ar trebui să stai ascunsă în casă. A început să râdă. — Asta era replica mea. Hai să mergem în parc, am zis. — Nu. — Te rog. —OK. —Doamne, ești fantastică. Îți... recapeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
șoproane pe picioroange, cu pereții din Împletitură de ratan și acoperișurile din iarbă uscată. Casele mai bogate aveau parte de acoperișuri din tablă ondulată care sclipea de-ți lua ochii. Într-o după-amiază călduroasă de iarnă ca aceea, ferestrele aveau obloanele trase, obloane decolorate de soare și spălate de muson, evocând un stil care oglindea vicisitudinile istoriei și pe care Roxanne Îl admira mult. Marlenei, pe de altă parte, clădirile i se păreau suprarealist de frumoase, dând naștere unui efect opus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
picioroange, cu pereții din Împletitură de ratan și acoperișurile din iarbă uscată. Casele mai bogate aveau parte de acoperișuri din tablă ondulată care sclipea de-ți lua ochii. Într-o după-amiază călduroasă de iarnă ca aceea, ferestrele aveau obloanele trase, obloane decolorate de soare și spălate de muson, evocând un stil care oglindea vicisitudinile istoriei și pe care Roxanne Îl admira mult. Marlenei, pe de altă parte, clădirile i se păreau suprarealist de frumoase, dând naștere unui efect opus celui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
stil care oglindea vicisitudinile istoriei și pe care Roxanne Îl admira mult. Marlenei, pe de altă parte, clădirile i se păreau suprarealist de frumoase, dând naștere unui efect opus celui de trompe l’oeil, o iluzie a simțurilor care făcea obloanele să pară pictate pe case. Uite câte flori de Crăciun, spuse Esmé. Numai astea ar face cam o mie de dolari. Poinsettia se Împletea cu bougainvillaea la baza smochinilor indieni, În perfectă armonie cu omniprezentele tufe de panpuia cu pompoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a evitat să scoată în relief detalii care să le distingă în mod special de alte clădiri din zonă și un trecător, dacă se nimerea să traverseze strada din întâmplare, nu-și putea închipui ce se petrece în casele cu obloane coborâte zi și noapte. Dar dacă se nimerea să treacă pe aici după coborârea serii, când o lampă roșie ardea la intrare până în zori de zi, înțelegea, și încă cum înțelegea. În cele trei case funcționau bordeluri unde prostituatele, zice
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
nebun. Înainte să dispară, nebunul răsese jumătate din stradă (mai exact, toată partea dreaptă) și, odată cu ea, jumătate din privirea mea de copil. Ochiul meu drept va rămâne întotdeauna opac, închis, infirm, acoperind cu rigiditatea pleoapei imaginile fragile: pereții curați, obloanele verzi, lampa plutind diminețile sub tavan, perna rotundă, răcoarea dormitorului, holul cu mozaic, lumina călduță a bucătăriei, borcanele cu șerbet roz, castronul de griș cu lapte și cacao, aburii fugind pe geam („Mănâncă, altfel o să ajungi ca ei!“, mă certa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Tremurau în somn, suportând fără să crâcnească biciul tătăresc și iataganele otomane, sărutau cu abnegație pintenii habsburgici și tureacii rusești, fără ca buzele să dea vreun semn că ar obosi de-a lungul veacurilor. Fațadele purtau cearcăne, ferestrele se închideau cu obloane grele. Geamurile fără voleuri fuseseră îmbrăcate în cagulele draperiilor, să nu se vadă nimic. Rușinea curgea peste tot. Dacă te strecurai pe-alei și străduțe, te bântuiau imagini cu gloanțe de Lüger înfipte în pereți și urme de șenile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
inconsistent care-mi curge în vene și-n creieri mă împrăștie-n alte forme, modele miniaturale ale durerii. Sunt un om fără prieteni, fidel unei femei care m-a părăsit, urăsc tristețea și înjurăturile, refuz realitatea și-o-nchid sub obloanele bucuriei, dar nimic nu durează, nici mingea împinsă în poartă, nici palma lipită de stâncile Moldoveanului, nici îmbrățișarea nebună în care viețile noastre tremurau în spirtul felinarelor. Ascult Radiohead. Dar cine va mai ști de ei nu peste un secol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mie de kilometri mai la sud), dar nici nu-ți venea să mergi împăcat mai departe. Era ca la Eroilor, pe străzile vechi, cu nume de doctori: te-ai fi așezat sub marchizele încărcate de frunze sau ai fi dat obloanele la o parte, doar ca să prinzi holul sau un colț de sufragerie. Dintr-unul din cartierele uitate ale Bucureștilor, scăpat de furia lui Ceaușescu, îmi adunasem grosul Pif-urilor: vizitasem biblioteca unei bătrânici și plecasem de-acolo cu trei sferturi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din orașul Fribourg. Închisoarea este mică și cochetă (în măsura în care o închisoare poate fi cochetă). Este așezată undeva la marginea orașului vechi și pare o casă din povești, așa cum este ea înecată în ghivece de flori roșii și albe, dublate de obloane alb-negre, culorile orașului Fribourg. "Les chagrins éternels sont l'occupation de ceux qui n'ont rien à faire" (Suferințele eterne sunt ocupația celor care nu au nimic de făcut), Mme Aubernon de Nerville, patroană a unui celebru salon literar parizian
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bună. Ce naiv puteam să fiu! M-au crezut și au început inițial să citească, după care n-au mai citit, ci mi-au povestit. Momentele acelea de mare autenticitate erau provocate. I-am scos din teamă și am stopat oblonul pe care ei îl trăgeau în permanență când mă vedeau cu aparatul și cu echipa, necrezând că eu fac un film în care să surprind autenticitatea. Mungiu a aflat o poveste, a aflat mai multe, a vorbit cu oamenii. El
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
și de acolo m-am eliberat. Mă scoteau Înainte de a pleca, de data eliberării, În curte, ca să mă obișnuiesc cu lumina și cu soarele, pentru că era drumul lung până la Arad și se gândeau că, după atâția ani În celule cu obloane, ochii, sigur, slăbesc, mai ales În lumina de septembrie, care-i ca vara... Cum era regimul de detenție la Miercurea Ciuc? Regimul era foarte dur. Erau gardience unguroaice și se purtau altfel de la celulă la celulă. De exemplu, după ce ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
devansată puțin de una dintre camere. Încă din aprilie a avut loc prima manifestare, pe partea noastră de celule, că organizasem un protest - am strigat de la ferestre tare: „Ne omoară! Ne omoară! Ne omoară!”. Și unde am putut, am aruncat obloanele, că erau gratiile și, În oblic, erau niște obloane din lemn, ca nu cumva să vedem afară, sau din stradă să ne vadă cineva Înăuntru... pentru că exista riscul ca din stradă să se uite cineva cu binoclu, peste zidul Închisorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a avut loc prima manifestare, pe partea noastră de celule, că organizasem un protest - am strigat de la ferestre tare: „Ne omoară! Ne omoară! Ne omoară!”. Și unde am putut, am aruncat obloanele, că erau gratiile și, În oblic, erau niște obloane din lemn, ca nu cumva să vedem afară, sau din stradă să ne vadă cineva Înăuntru... pentru că exista riscul ca din stradă să se uite cineva cu binoclu, peste zidul Închisorii... Noi eram cu fața spre orașul Gherla și vizavi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Închisorii... Noi eram cu fața spre orașul Gherla și vizavi, peste zidul Închisorii, era cimitirul catolic, după aceea era șoseaua și orașul. Și dacă cineva s-ar fi uitat printre gratii, ar fi putut să vadă afară, dar așa, cu obloane, n-ar mai fi putut să vadă... Dar să vă spun de ce a avut loc revolta... Deja discutam cum să organizăm o altă grevă și să găsim forme de protest, pentru că situația devenea din ce În ce mai insuportabilă În Gherla. Agresivitatea era dusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și dura atât. De aceea au și aflat, și eu sunt sigur că revolta În camera frontieriștilor a fost provocată ca să o controleze. Și cei de acolo, Într-adevăr, s-au baricadat cu paturi, au strigat la ferestre, au dat obloanele jos. Când au venit, le-au cerut să desfacă paturile, să le dea la o parte și, bineînțeles, s-a dat alarma. În scurt timp, Închisoarea a fost Înconjurată cu tancuri, pe zidurile Închisorii, unde erau gheretele de pază, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-vă că totul se-ntâmpla În partea dinspre interior a „U”-ului, că știți că Gherla e În formă de „U”... Eu eram În partea dinspre cimitir, la parter, și asta era dincolo, dar totuși se-auzeau zgomote, că erau obloanele aruncate de deținuții de la etaj. Și era un exhaustor de metal, care mergea de la parter până sus deasupra, cu diametru de vreun metru și jumătate, care era ancorat la etajul 1 și la etajul 3 cu niște cabluri metalice, chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vreun metru și jumătate, care era ancorat la etajul 1 și la etajul 3 cu niște cabluri metalice, chiar lângă ferestre. Și-au pus mâna deținuții pe cablu’ acela și o Început să le zdrăngăne, după ce-au dat jos obloanele, și dom’le, și s-a desfăcut exhaustorul ăla din acele chingi și, de la bucătărie până sus unde era, la etajul trei, a căzut. Aia a făcut un zgomot mare. Și-atuncea au venit cu scara de pompieri și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ziua nașterii... Așa erau puse, ca să le poți ține evidența... Groaznic. Unșpe mii! Ei, la data aceea, În ’58, erau vreo șase-șapte mii. Da’ foarte mulți erau acolo frontieriști. Și frontieriștii care au fost În acea cameră mare au aruncat obloanele și-au dat jos și exhaustoru’. Și-atuncea au pus scara asta de pompieri și-o urcat căpitanul Istrate cu pistol automat și a tras pe geam. După două sau trei zile, am fost În camera aceea și-am numărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am povestit: „Uite, mă, ce-am văzut. Pe doi i-am pansat”... Cum s-au comportat cadrele din penitenciar după acest incident? S-au schimbat condițiile de detenție? Din ziua aceea a Început teroarea. În toate camerele unde-au fost obloanele aruncate și date jos, oamenii au fost puși În lanțuri... Te băteau, c-aveau motiv sau nu... Nu auzeai de dimineața până seara la fiecare etaj decât zdrang-zdrang, lanțuri, nu auzeai decât vaiete și gemete, domnule... Și asta a durat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]