4,431 matches
-
Nichita Stănescu a apus definitiv, din păcate. E un fenomen obiectiv, o evoluție neliniștitoare. Nu prea cred că va mai avea cineva curând prestigiul Anei Blandiana sau al lui Mircea Dinescu. Suntem contemporani cu ultimii noștri mari poeți, în perspectiva obscură și sumbră a cel puțin unui secol. Altfel spus: nu cred că un poet va mai putea deveni mare scriitor, nici în conștiința publică, nici în conștiința criticii. E un adevăr nesigur, poate un simplu exercițiu de pesimism. Dar însăși
File răzlețe dintr-un carnet by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9120_a_10445]
-
regizorul dezvoltă filmul de la un nucleu format de o imagine obsedantă și că acesta ia direcțiile de forță ale unui complex obsesional. În acest sens, avem o serie de decupaje fascinante, cu un fel de lirism maladiv, camera străbate spații obscure, coridoare, intră în camere cu o luminescență bizară, focalizează în grosplanuri care deformează sau decupează mutilant chipul, reține conturul unor buze, falange, jarul aprins al unei țigări etc. din care se desprinde o senzualitate groasă, respingătoare. Inserturile psihedelice sunt uneori
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
ori Alexandre Dumas), Balzac își impune, difuz, prezența. în epoca lui Filimon, Balzac reprezenta prototipul romancierului contemporan de mare valoare. îl evocau și îl imitau, între alții, C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, D. Bolintineanu, dar și N. Orășanu sau alți autori obscuri. Dacă Balzac ajunsese referință obligatorie, pînă la Filimon nu avem nici un roman românesc de substanță balzaciană adevărată (nu știm cum ar fi continuat Kogălniceanu în Tainele inimei). Ca și Balzac, Filimon este atent la cronologie. între prima scenă, petrecută în
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
și monarhia - este aruncat în aer. Legitimitatea focarelor de coerciție ce guvernaseră pînă atunci lumea este pusă sub semnul întrebării, iar simbolul pe care ele îl întrupau în ochii credincioșilor începe să se stingă. Tradiția este privită ca o povară obscură aducătoare de constrîngeri nedrepte, iar autoritatea, fie cea emanînd din umbra sceptrului ecleziazistic, fie cea înălțată în jurul tronului imperial, începe să nască suspiciuni. Convențiile se risipesc, docilitatea ancestrală se spulberă și, pe ruinele lor, o nouă autoritate prinde gustul semeției
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
nu al conștiinței, cum scriu mulți, cu o confuză lejeritate) e un bun pe care Faulkner însuși l-a luat cu împrumut, ca și Joyce, de altfel, după ce a fost teoretizat de Gertrude Stein și inventat de un autor azi obscur, asta mai contează doar pentru istoricii literari scrupuloși. Fiindcă, dacă Faulkner însuși n-ar fi fost extras din umbra în care se afla și nu ar fi fost reconsiderat de critica literară americană, în anii '40, cine știe dacă el
Faulkner și Biblia secolului 20 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9241_a_10566]
-
politică, economică, religioasă - a civilizației analizate. Chiar dacă joacă un rol secundar, interesul artistic al exponatelor nu trebuie neglijat. Vizitatorul a avut ocazia să descopere lucrări ieșite din comun care fie că nu sunt de obicei expuse, fie provin din colecții obscure, fie sunt ignorate într-o explorare de rutină a unui muzeu de renume. Printre ele, picturile catalanului Ramon Casas, o lampă concepută de arhitectul Puig i Cadafalch sau vasele metalice cizelate de mâna maestrului musulman Mahmud al Kurdi... În același
Civilizații mediteraneene la Muzeul Metropolitan by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9239_a_10564]
-
e paradoxal la lucrarea lui Adorno este că de aici îi vine și doza de incitare. Mai precis, Minima moralia te atrage prin obscuritate și te ademenește prin forma bizară a jargonului folosit. E un fapt știut că ceea ce e obscur incită atenția mai mult decît ceea ce este clar, și că o carte scrisă prea limpede își pierde potențialul de stîrnire a curiozității: o citești o dată și apoi, tocmai fiindcă ai înțeles-o de tot, nu mai simți nevoia s-o
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
curiozității: o citești o dată și apoi, tocmai fiindcă ai înțeles-o de tot, nu mai simți nevoia s-o reiei. E ca un teren cucerit pe care piciorul exploratorului nu mai simte imboldul să calce vreodată. În schimb, o carte obscură scrisă într-o limbă premeditat absconsă, ale cărei teme sunt prezentate cu dinadinsul într-o formă suficient de abstractă pentru a nu le putea lega de o imagine intuitivă, o asemenea carte își păstrează intactă virtutea de a atrage atenția
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
admirația față de ei. Aștept cu interes exprimarea a noi puncte de vedere în legătură cu opera lui Nichita Stănescu. Cei care proslăvesc într-un mod exterior această operă ca și cei care o denigrează isteric simt, n-am nici o îndoială, o teamă obscură față de o operă genială (aparținând parcă unui extraterestru). Mă interesează cu adevărat opiniile celor cărora nu le e teamă de Nichita Stănescu.
Cui i-e teamă de Nichita Stănescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9284_a_10609]
-
influența numeroaselor adjective invariabile din limbajul tinerilor - finala adaptată nu e folosită pentru flexiunea de gen și numărul, forma rămînînd invariabilă: "are argumentele mai caștoc" (d13-th.ro); "asta e și faza caștoc" (pixelrage.ro). Originea termenului ar părea să rămînă obscură. Nu e discutat de Al. Graur, în celebrul său articol din 1934 despre împrumuturile țigănești în română, și nici de Vl. Drimba, în studiile ulterioare consacrate aceluiași subiect. Nu e înregistrat, din cîte știu (e posibil să-mi fi scăpat
Cașto by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9312_a_10637]
-
transparentă a exodului forțat, nu pune accentul pe ideea de persecuție politică sau exterminare, deși cititorul poate specula sau deduce că șatra (împreună cu alte șatre) suferă consecințele unui ordin al dictaturii antonesciene de deportare a țiganilor în Transnistria. Un ordin obscur al jandarmeriei îi determină pe țiganii nomazi să meargă într-o direcție controlată, spre Răsărit. Destinația lor nu e clară, dar nomadismul lor nu mai e liber, trebuie să respecte o constrângere, ce devine din ce în ce mai opresivă și mai sumbră. Șătrarii
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
refacă realitatea imposibil de a fi altfel percepută" (p. 141-142). Pe de altă parte, jurnalul l-a adus în acest impas, pe care Cavadia, prietenul său cinic, îl considera manifestarea implacabilă a unei înclinații ciudate a lui Chiril: "o dorință obscură de autodistrugere" (p. 453). O însemnare din jurnal îi este de asemenea suspectă anchetatorului și ea reflectă foarte bine condiția ingrată a lui Chiril, posibil a-i rezuma atitudinea, viața și scrisul: "Un exclu pensif sur la patrie", reflecție aparținând
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
al unei limbi inspirate parcă de libertatea lui Rabelais, autor ce combină viziunea cosmică și materialitatea concretă a corpului, Novarina își găsește aici o extraordinară încarnare scenică. Pe spațiul de joc, plasat între spectatori, se agită personaje indistincte, neidentificabile, foarte obscure, ale căror cuvinte sunt acompaniate de o muzică la fel de stranie: dialog ce, permițînd trecerea de la cuvinte la sunete, ne antrenează într-o lume a originilor, o lume secretă a forțelor inițiale, a începuturilor. Un autor își descoperea astfel perfecta împlinire
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
ordine a lucrurilor din care eu nu mai fac parte (...).“ * Viața ar trebui să ne dureze până la ultimul gând posibil pe care l-am putea avea. * Către sinceritatea deplină te împing mai cu seamă puseurile de răutate - încă o sugestie obscură care îți lasă pentru o clipă certitudinea libertății. Numai așa poți escamota culpabilitățile binelui, această satisfacție teoretică și nesigură. Privirile mieroase ale preoților nu ne-ar manipula cu atâta vigoare iezuită dacă nu ar purta în ele argumentul viclean al
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
întrebarea dacă lumea ne include, se organizează în funcție de un necunoscut amenințător sau își presimte sfârșitul, pentru care lumea va fi fost un precedent cunoscut. Astfel ar avea înțeles numai sfârșitul, în care s-ar concentra toată cunoașterea, evoluția și partea obscură a ceea ce se va fi numit lume. Iar omul ar avea un sens, ca apariție și manifestare, numai dacă ar fi creația lumii sau în prelungirea lumii ca finalitate necunoscută, fatală. Pentru că, dacă suntem într adevăr creația Divinului, atunci cu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
personal; el și numai el, acest daimon discret, ar putea face din individ o ființă unică din punct de vedere spiritual. Pentru că, organic vorbind, cu toții suntem unicate - dar și câinii, de altfel. * Dacă Divinul s-ar stinge, din același impuls obscur al ivirii sale, nimicul astfel exprimat ar trebui să ne suporte supraviețuirea - și abia atunci adevărul, fiindcă destinația noastră, presupunând o moarte autonomă, ar fi colosalul efort al unei lumi de morți cerându-și, ca în cel mai negru paradox
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
același lucru despre sine însuși. * O zi din viața unui singur om trebuie că tulbură iremediabil toată construcția estetică a lumii. Universul se umple de stări sufletești ca o clinică de boli nervoase. Enormitatea asta inconștientă răsună până în cele mai obscure cotloane de isteria noastră. Un instrument de demascat invizibilul ne-ar arăta la nesfârșit poveștile de iubire, crimele și zvârcolirile proiectate pe pânza întu necată a inexistenței. Ruperea unei flori pare că declan șează distrugerea stelelor și țipete care nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
obiectivă morala, efortul de a concepe un sens pentru starea de dispariție obiectivă a omului. Societatea nu dă sens lumii, îi orientează lipsa de sens către absurd. Întrebările omului, certitudinile pe care le numim cunoaștere, caută răspuns la exasperantul postulat obscur conform căruia, în sine, omul este o existență care nu are nevoie de lume. Dacă factorul spiritual prin care suntem oameni nu ar avea esență morală, moartea noastră nu ar avea nici un înțeles. Energia subiectivă în care ne presupunem s-
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
din prea multă dragoste îi satisfac copilului cele mai fanteziste capricii se transformă în robi ai acestuia. Școală Școala nu mai este cu adevărat școală dacă frecvența elevilor este cvasi facultativă, învățătura aproximativă, notarea și promovarea se fac după criterii obscure iar disciplina se află în mare suferință (nu numai a elevilor). Dascăli Dascăli buni sunt aceia care dovedesc în activitatea lor competență profesională, dragoste și pasiune pentru ceea ce fac. Educație În educația copiilor, oferta de bani peste strictul necesar poate
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
pe pagina întîi, "Liicheanu", care nu a apărut între ghilimele și nici nu era atribuit cuiva anume. Dar chiar dacă ar fi fost publicat astfel, rămînea oricum întrebarea, cum de a tipărit acest ziar cu pretenții de seriozitate articolul unui gazetar obscur din Craiova, înainte de a face o documentare temeinică asupra învinuirilor aduse lui Gabriel Liiceanu? Cazul e, așadar, opera celor de la Ziua și a fost susținut de la bun început , pe față, de unul dintre redactorii din conducerea ziarului, Victor Roncea. De
Fabrica de atestate S.R.S. by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9483_a_10808]
-
a străinului capabil să aglutineze forțele politice locale, cartea lui Neagu Djuvara va irita multă lume. Cum, nu mai suntem urmașii Romei, se vor stropși naționaliștii de serviciu. Nu descindem direct din Traian și Decebal? A fost nevoie de-o obscură căpetenie cumană pentru a demara procesul istoric al întemeierii țării Românești? Așa ceva e inacceptabil. Le înțeleg neliniștea. Dar dacă lucrurile au stat chiar așa?! Abia încheiasem de scris acest articol, când am aflat că dl. Djuvara, acest ultim mare boier
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
care comportă decizie. Dar și eroism? Și Nero s-a sinucis în împrejurări similare, la fel Adolf Hitler, căruia destinul nu i-a acordat măcar o lună de miere. Totuși ei nu trec în rândurile eroilor - parcă fondul chestiunii rămâne obscur. Ocultistic, sinucigașului i se stinge steaua, religios i se refuză veșnica pomenire, ceea ce duce tot acolo. Cei ce așteaptă după moarte compensații pentru modul în care și-au trăit viața, nu se sinucid. Și niciodată cei cărora soarta le-a
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
gramaticală, incontinența frazeologică. Să fie responsabilă de această stare de lucruri o conștiință colectivă sedusă egal de exclamația narcisiacă și de retorica tînguirii, care nu vrea nicidecum fapte nude și alte asemnea banalități, ci doar hrană incantatorie pentru cine știe ce voluptăți obscure, să fie vinovată nepotolita sete de tacla a cititorului sau, pur și simplu, explicația trebuie găsită în faptul că este mai simplu datul cu presupusul decît darea unei știri. Ori, Doamne ferește, avem de-a face cu o altă realitate, și
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
onorabilitatea unor repere ale culturii române (Ion Caraion, Alexandru Paleologu, Ștefan Augustin Doinaș, Sorin Antohi) sau a unor jurnaliști și oameni politici care, în anii tranziției, s-au plasat fără echivoc de partea valorilor democrației (Carol Sebastian, Mona Musca). Motive obscure au făcut ca toți aceștia să semneze, la un moment dat, pactul cu diavolul (a se citi Securitatea), să poarte în ei, vreme de decenii, povara secretului, pentru ca, atunci când se așteptau mai puțin, să fie ajunși din urmă de umbrele
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
52 de ani în urmă. Aflăm astfel, din relatarea lui D. I. Suchianu, că la înmormîntarea de la Cimitirul Filantropia s-a adunat o mulțime imensă, nu doar foarte numeroase personalități politice și culturale, ci și oameni necunoscuți, veniți dintr-un "sentiment obscur de reparație ș...ț Mihail Sebastian își primea acum, de la contemporanii săi, toată emoționanta stimă pe care o meritase în timpul vieții". l Din evocările îndurerate apărute în majoritatea publicațiilor bucureștene, din ultimele zile ale lui mai și pînă în iulie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9534_a_10859]