598 matches
-
problema? - Taci, mă din gură! Nici n-am știut că am 18 trepte la scară până n-am văzut în cartea ta. După aia le-am numărat și așa era. Într-adevăr, spusesem toate cifrele astea, dar nu eram un obsedat, care să stea să contabilizeze câte trepte are scara interioară a Farmacistului. Era o simplă potriveală și, oricum, chestiile incriminate nu mi se păreau atât de grave, de natură să-l irite pe Farmacist. Iar că n-avea ouă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
degrabă ca o mască rigidă pe sufletul acestui om prea sensibil, senzual și pasional, cu pu ter nice instincte erotice abia trădându-se În unele poezii ale lui, În aluzii și jocuri de cuvinte de care se folosesc Îndeobște toți obsedații sexual. Qui dit puritain, dit méchant. De aci legenda „răutății“ aces tui om (care mi se plângea: „Spune tu, Beldie, sunt eu om rău?“), În realitate mândru scut de apărare Împotriva propriilor sale complexe de inferioritate care l-au turmentat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
profesionale sunt îndeplinite, se retrage în „Cabinetul rece“, o încăpere îngustă, fără ferestre, în casa din strada Mircea Vodă nr. 68. și scrie... Scrie despre personaje care l-au fascinat. Gilles de Rais este cel mai des luat în seamă. Obsedat parcă de acest personaj, lucrează timp de peste cincisprezece ani la finalizarea romanului Aproapele nostru, Barbă-Albastră. George Tomaziu parcurge textul și schițează în stil caracteristic, numai din tuș și salivă, portretul eroului - „să fie pe copertă, dacă se va publica vreodată
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
-și împartă spațiul în care se aflau. Nu le puteam izgoni de-acolo, și astfel am ajuns să prind gustul rimelor. De la bun început n-am fost în stare să las la locul lui cuvântul „rege“ în nici un text. Eram obsedată de el, decupam „regii“ de oriunde dădeam peste ei. O dată i-am numărat pe cei de pe masă - se adunaseră laolaltă 24 de regi mai înainte să-l las pe cel dintâi să intre într-un text. și din momentul când
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
veci așa ceva. Niciodată. Nici într-o mie de... — Vrei să-ți spun ceva? Nu mă surprinde deloc ce-mi spui, zice mami. Mi-am dat seama din prima clipă că e ceva cu ea. Auzi, violoniști! Și era atât de obsedată să-i spun cu ce culoare mă îmbrac... — A, e complet obsedată. Așa că... dacă te mai sună cumva, găsește o scuză imediat și închide-i telefonul. Indiferent de spune, oricât de plauzibil ar părea... te rog, nu crede nici o iotă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ceva? Nu mă surprinde deloc ce-mi spui, zice mami. Mi-am dat seama din prima clipă că e ceva cu ea. Auzi, violoniști! Și era atât de obsedată să-i spun cu ce culoare mă îmbrac... — A, e complet obsedată. Așa că... dacă te mai sună cumva, găsește o scuză imediat și închide-i telefonul. Indiferent de spune, oricât de plauzibil ar părea... te rog, nu crede nici o iotă. Promiți? — Bine, draga mea, spune mami, încuviințând. Cum spui tu. Se duce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
frec pe fața încinsă, încercând să-mi păstrez calmul. În colțul opus al camerei, o văd pe Kirsten scrutându-mă, curioasă. Dumnezeule, probabil că acum fiecare din ele își spune în gând că n-a văzut o persoană atât de obsedată să controleze totul, ca mine. Dar nu-mi pasă. Tot ce știu e că trebuie să opresc invitațiile. — N-am mai auzit de așa ceva! spune Robyn. Nu știam că există o asemenea tradiție. — Vrei să spui că inventez, sau ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
are nevoie de poză) și, în cursul ședinței foto care urmează, ia tot felul de atitudini lascive. Dar imediat după aceea revine la vechea ei atitudine cuminte-speriată, întrebîndu-l cu sfială : Would you like some oral love ? Colac peste pupăză, reapare obsedatul de Vanușa, mai convins ca niciodată că vrea și el. Cînd se întîmplă asta, Matei nu e acasă ; a plecat s-o caute pe adevărata lui iubire, Azucena. (Cît despre prietena lui [Diana Munteanu], tot nimic : nici o veste.) Convinsă (în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
o chemare ; consemnează momentul cu o steluță extatică, dar fără a uita să sancționeze predispoziția exagerată către confesiune caracteristică celor proveniți din clasele privilegiate. Chiar dacă scrie în jurnalul ei lucruri ca : Ea e cea pe care am așteptat-o, persoana obsedată nu are niciodată prea multă simpatie pentru obiectul obsesiei ei : în Jurnalul unui scandal, Barbara stă ca o vulturoaică bătrînă, semijumulită și așteaptă ca victima ei să cadă. Ceea ce se și întîmplă : Barbara o prinde pe Sheba cu un băiat
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
suplimentar care să le fixeze, iar elementul este acea absență implicată în frumusețea ei, ceva somnolent și vegetal și flasc. Ce-o atrage pe Barbara este tocmai acel ceva : 1. Jurnalul unui scandal, Editura Polirom, 2007, traducere de Luminița Marcu. obsedații au nevoie de un gol (sau, în fine, de posibilitatea unui gol) pe care să-l umple cu fanteziile lor ; asta făcea distinsa precursoare literară a Barbarei, Olive Chancellor din Bostonienii lui Henry James, cu victima ei, Verena Tarrant, asta
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
descris În detaliu de partitură, e concret, căci orchestra exprimă precis ce gândesc și simt personajele. Deci e neapărat necesar ca regizorul și cântăreții să asculte atent ce se Întâmplă În fosă. De obicei, Însă, regizorul e surd sau indiferent, obsedat doar de cum arată imaginea, iar cântăreții rareori sunt interesați de altceva decât de măsura care le dă intrarea ca să cânte. Dirijorul, pe de altă parte, se comportă des ca un metronom, vrând doar să fie menținut ritmul impus de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
am montat la Tokyo Pescărușul, cu actori japonezi, nu mi-a fost ușor să urmez această notă a lui Cehov, În special În ce privește rolul Arkadinei. Tot ce vedeam În ea era o mamă fără suflet, indiferentă față de fiul ei, Treplev, obsedată doar de ea Însăși și de cariera sa de actriță. Mi se părea de neiertat, ca și Natașa din Trei Surori sau Serebreacov din Vania, ori Iașa din Livada. Față de asemenea tipuri umane nu găseam nici un fel de milă creștinească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sacrificii am făcut, parcă n-am meritat aiastă vitregă și nedreaptă soartă... Dacă nu ne trădau! se dezlănțuie Ștefan. Dacă nu ne părăseau! Dar... dar singuri!... Singuri!... Am făcut ce-am putut!... Pace ție, spune Daniil cu blândețe. Dar, Ștefan, obsedat, nu-l vede, nu-l aude. De trei zile și trei nopți rătăcesc nebun, bat munții, îmi zdrobesc genunchii pe stânci, gonesc încolțit de gânduri! Mă dau de ceasul morții! Încerc să înțeleg: cum a fost cu putință!? Cum?! Unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acum îmi răsună în urechi rânjetele, chiotele lor sălbatice de bucurie. A fost înspăimântător, unchiule! Maria, taci!! strigă el, o imploră. Taci!! Te rog!! Ca pe Dumnezeu!! Nu mai pot!! Taci!! Maria nu-l aude, cu ochii pierduți în gol, obsedată, posedată, retrăiește aievea: ...Am îngenuncheat singură Am închis ochii. Bolboroseam "Tatăl nostru". Am plecat capul... Așteptam lovitura. O doream... Eram fericită că mor. Un negru buzat, rânjind, și-a înfipt mâna în părul meu. Și când părul s-a despletit, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de un borș de pește, știi colea -, cu tot dichisul, ca la mama lui... Maria! Ești absurdă cu gelozia ta! Turcii bat la hotare. Lui Ștefan îi plesnește capul de griji și alergătură. Și tu... tu cu prostiile tale! Maria obsedată, veninoasă: Cum trebuie să pută a pește când Măria sa îi face onoarea s-o strângă în brațe! Termină, Maria! Te chinui tu, îl chinui și pe el! Și Răreșoaia?! țipă Maria. Jură că nu-i adevărat! Jură! De ce nu juri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se minunează Țamblac. Într-un fel... am fost, spune Ștefan, încetișor, mai mult pentru sine. Osmanlâii se buluceau cu răcnete sălbatice: Allah!!! Allah!!!... Constantin s-a aruncat în luptă! "Singur", murmură Ștefan. Singur! "Singur împotriva unei oștiri întregi!"... repeta Ștefan obsedat. Noi, cei câțiva ce ne jurasem în gând să-l urmăm, "să-l urmăm până la moarte", încremenisem locului. "Singur împotriva unei oștiri întregi", bolborosește Ștefan. Dumnezeule! Ce luptă! N-o să uit niciodată... Lovea! Tăia! Și râdea... Zburau capetele osmanlâilor câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
N-am suportat batjocura la care l-a supus... S-a batjocorit pe sine. Constantin aparținea veacurilor. Oare... oare trebuie să mori ca oamenii să-și dea seama cine ai fost... și ce au pierdut? Ștefan, privind în gol, murmură obsedat: "De nu te lași, și nu te lași, poți fi omorât; înfrânt însă, niciodată..." A murit în picioare. Cu sabia... Nu! N-a murit! Sunt oameni ce nu vor muri niciodată. Dacă rămâi în amintirea oamenilor, n-ai murit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fi înfrânt..." Și... și mai departe?... Vom muri împreună..." Nu! Nu-i adevărat! Ați fugit! Toți! L-ați părăsit! A rămas singur! strigă Ștefan acuzator. Singur! Da... Am fugit... L-am părăsit... A rămas singur... -Singur cu spada! strigă Ștefan obsedat, fanatic. El singur!... Singur împotriva unei oștiri întregi! Singur! Da... Singur, îngână el vinovat. Ai uitat să pomenești de cămeșa însângerată... "Cămeșa morții"... Și... și i-au umplut capul cu paie! strigă Ștefan, pătimaș. Și l-au dat la sare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu paie! strigă Ștefan, pătimaș. Și l-au dat la sare, să nu se-mpută! Și l-au înfipt în suliță, și l-au dat în târg... l-au dat... Ștefane... de ce te chinui? Ștefan, cu ochii pierduți în gol, obsedat, îngână: Dacă nu te lași... și nu te lași... și nu te lași... Dacă lupți... și lupți... Termopile, șoptește Țamblac. Ce tot spui? Mă gândeam... Ștefan duce mâna la falcă, o freacă ușor... Măseaua?... Iar?... Te doare?... S-o ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
liberă... liberă să pleci... șoptește el, privind zorile, dar n-are puterea să întoarcă ochii. Într-o zi, poate, ne vom afla și noi odihna... Maria, în lumina tremurătoare a lumânărilor, privește fascinată reflexele rubinii din pocalul cu vin. Șoptește obsedată: Da, Ștefane... ne vom afla odihna... Îți amintești, Ștefane, de nunta noastră? Îți amintești?... La sfârșitul ospățului, după datina voastră -, am băut cu toți nuntașii "paharul de Cale Albă"... Să ne fie " Calea" dreaptă, șoptește Ștefan cufundându-se cu privirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
păr prerafaelit), Arco di Costantino și Arco di Traiano, în care se povestea în imagini, pe un cilindru, cu tensiunea mare a spiralei, povestea tragică a ocupării Daciei, spărgându-se undeva în sus, unde neantul primește cele mai înalte vibrații. Obsedată mai mult de Marcus Aurelius decât de împăratul Traian, de strigătul lui filozofic în realitatea vieții mele, i-am invitat pe toți colegii mei la o masă copioasă, într-o trattoria din apropierea statuii ecvestre. Primisem telegrafic o sumă importantă de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vărsare de intestine; ceva ca o emoție puternică la vederea unor oameni necunoscuți pe care doream din suflet să-i cunosc, să le aud vocea, să le văd buzele când formează anumite cuvinte de care eu sunt pur și simplu obsedată. Sunt anumite ființe dinspre care nu simt venind absolut nimic, ca niște lămpi stinse pentru mine și aprinse pentru alții? Ciudată și grea e starea mea de a călători cu organele din corp, prin viață, valize concentrate cu tot ce
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
unui scop înalt ; prezența trădărilor și a iertării regelui. Rarele accese poetice sunt generate de alunecările naratorului Israel Hands și de replicile lui Blackbeard, ultimul privit ca un lider uman, deloc violent gratuit, generos cu cei loiali, dar autoritar și obsedat de posteritate. Cititor de istorie, e fascinat de fixarea lucrurilor prin scris și de eternizarea lor prin poveste (Doar prin istorie existăm cu adevărat !, spune, la un moment dat). Unul dintre camarazi trebuie, de aceea, după moartea sa, să scape
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
o compun fac ceva rău. Lumea politică nu are timp de acest amănunt. Să ne aruncăm puțin ochii spre el, sperând ca într-o bună zi să o facă și guvernul, mai ales Ministerul Educației și Cercetării, cel al Minorităților (obsedat deocamdată de interesele unui singur grup etnic, cel al maghiarilor), cel al Muncii și Protecției Sociale și cel al Sănătății. Cifra oficială a romilor după recensământul din 1992 era de 409 723 de romi reprezentând 1,8% din populație. Federația
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
rezonabil limba, nu te simți străin, nici măcar în primele zile. Se găsește cineva să-ți zâmbească și să-ți spună „hi!”, pe o stradă oarecare a unei metropole sau pe o alee mică a unui campus. Vii dintr-o Europă obsedată încă de tema și teama „străinului” și descoperi că acolo, peste ocean, nimeni nu e în gardă fiindcă ești altfel. Român fiind, mai descoperi ceva: acolo nu ești „român” (ciudățenia est-europeană pentru mulți vest-europeni), ci european. Vă mărturisesc că scriu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]