6,675 matches
-
mai are nici un secret pentru tine" (și Isabella merge mai departe, scrie un capitol pe cît de amuzant pe atît de șocant, despre destrăbălarea din lumea... insectelor, despre modul incestuos în care își duc viața albinele, despre perversiunile greierilor, despre obsesiile furnicilor, despre sexul melcilor ș.a.m.d.!) Afli, însă, cu admirație, cum a reușit o fată care a abandonat, definitiv, școala pe la 15 ani, să nu se lase zdrobita de statuile părinților și, tenace, nonconformista și norocoasă, să devină un
Socanta Isabella Rossellini by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17788_a_19113]
-
mângâind craniile - până s-a dus" - Și un mormânt deschis. Viziune ironică a epocii consumiste ("Ce stupid e glasul mierlei sau șoaptă vântului în frunze,/ învechita poveste pentru morți./ Ce muzică-i în țăcănitul/ clapelor de calculator,/ în ritmul rappului, obsesia/ zilei până în noapte/ și noaptea până în zori" - Poezia se ascunde în țărâna), teama de un destin numeric ("strivit de mii de cuvinte sub cer,/ în bocetul planetelor încrucișate/ pier" - Pietonii), nostalgia nocturnului romantic ("Tace în mine noaptea la fericită/ oră
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
Dan C. Mihăilescu de a fi "popular" îi aduce popularitate doar în rândurile unor cititori cultivați, capabili să guste subtilitatea transformării sincerității în spectacol. Este vorba de un autor care își parodiază propria gravitate, ca să o poată suporta. România că obsesie Volumul Stângacii de dreapta (un titlu care ar merita el însuși un premiu literar) este o culegere de articole pe teme dintre cele mai diferite, un mixtum compositum și, deci, un nou recital Dan C. Mihăilescu. Autorul declară, într-un
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
mixtum compositum și, deci, un nou recital Dan C. Mihăilescu. Autorul declară, într-un Cuvânt înainte, că și-a propus să facă din textele sale o pledoarie pentru de-diabolizarea ideii de dreapta. Există și așa ceva în carte. Însă adevărată obsesie o constituie România. Dan C. Mihăilescu își iubește țară cu un fel de disperare, care îl determină să o ponegrească la nesfârșit. O pălmuiește ca să o trezească din leșin. El se simte răspunzător de tot ce se întâmplă în România
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
a corabiei pedeseriste. Din această perspectivă, Alianța a trebuie să-și confecționeze un discurs politic destul de aparte. Nemaipuțind miza pe votantul cu partidul abandonat, Alianța a renunțat la imaginea sa inițială de PDSR plus moderație, minus corupți, plus prooccidentalism, minus obsesiile statului cloșca pentru întreprinderi falimentare. Partidul dlui Meleșcanu și-a construit treptat o identitate de tip nici PDSR, dar nici coaliția de la putere. Știind că nu se poate atinge de nici unul dintre fronturile devotaților, Alianța și-a întors mesajul spre
Fenomenul APR si clasa de mijloc by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17822_a_19147]
-
Recentă apariție de la Humanitas părăsește filonul istoric, antic sau mitic și dezvolta mai degrabă presiunea actualității imediate sau tratarea unor idei, deja emblematice pentru autor, într-un text parabolă. Toate cele trei piese sînt traversate, în vesminte diferite, de aceleași obsesii auctoriale sesizabile încă din povestiri: figură intelectualului, eșecul moral, raționalul și iraționalul, știința și filosofia, rigoarea și fantezia. Nu știu dacă vreuna dintre aceste piese reușește să-l elibereze pe cititorul cunoscător al operei dramatice a lui Vlad Zografi din
E o crimă să ai idei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17847_a_19172]
-
elibereze pe cititorul cunoscător al operei dramatice a lui Vlad Zografi din prizonieratul lui Petru. Marea calitate a acelui text este respirația amplă, de deschidere europeană pe care o are, plimbarea ideilor universal-valabile într-o mișcare de anvergură, desprinsa de obsesiile spațiului nostru carpato-dunăreano-pontic. Putem spune, cu alte cuvinte, că este un text occidental, perfect traductibil, tentant pentru orice regizor, de orice proveniență culturală. Viitorul e maculatura, deși are un consistent sîmbure moralo-filosofic, este învelit în vesminte românești actuale, uneori prea
E o crimă să ai idei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17847_a_19172]
-
din Germania unde și-a continuat studiile de filosofie începute în țară. Ne aflăm în jurul anului 1926. Cameră din casă părinteasca și Bucureștiul interbelic fac pandant pensiunii berlineze și unei Germanii marcate de agitațiile de stradă premergătoare crizei din 1929. Obsesia naratorului pentru spatiul-casă prilejuiește multe pagini savuroase. Interioarele sunt descrise cu fast și farmec livresc și nu o dată camerele în sine reprezintă catalizatori ai memoriei. Prefacerea imobilului în care s-a născut marchează prima criză importantă în viața naratorului. Transformarea
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
de sine stătător. Tocmai această distanță care se impune redescoperă un statut aristocratic al prozei un fel de detașare față de întîmplările trăite și, de aici, puterea de a povesti în absență întîmplării respective. Autoarea povestește cu lux de amănunte. O obsesie, de sfîrșit de secol, a detaliului, plutește peste pagini. Stilul sare în ochi înaintea poveștii. În proza noastră, stiliști șunt foarte puțini și pot fi numărați pe degetele celor două mîini. Iolanda Malamen face parte dintre ei. Stilul presupune să
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
notoriu, intrând în efemera mitologie a cinefililor americani, datorită și filmului Desculț în parc, cu Robert Redford și Jane Fondă. Românul în care scriitorul se proiectează probabil pe sine și căruia îi transfera, în orice caz, o mare parte din obsesiile și reveriile sale știe să se bucure de ieftină ocazie pe care i-o oferă destinul. Un american ar fi avut nevoie de o junglă, de un helicopter și de o pușcă de vânătoare cu laser ca să fugă de viață
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
oferta se reduce la privirile alunecoase, de om tocmai prins cu mâța-n sac, ale lui Remus Opriș, și pluridecibelii unui Păunescu redivivus? între promisiunea, verificabilă imediat, a liderului țărănist, și icnetele patriotarde ale cenaclistului-standard omul simplu și neapăsat de obsesiile europene, ci de spaima că frigiderul ruginește de-atâta goliciune, alege fără nici o greutate minciuna roz-bombon a demagogiei naționalist-stângiste. Că Păunescu are un instinct politic infinit superior politicienilor de la putere o dovedește nu doar felul în care-și alege invitații
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
o categorie de fapte de limbă: rămâne profund asociat cu imposibilitatea sau limitarea flexiunii, deci cu nominalele invariabile sau cu numele proprii. Deocamdată nu pare a pune cu adevărat în pericol flexiunea; nu e prea mare riscul de a înlocui "obsesiile românului" cu "obsesiile lui românache" ("Dilema" 230, 1997, 15; în ultimul caz apare o evident glumeață utilizare a unui pseudo-nume propriu). Curent pentru numele de luni - "incandescentele zile ale lui decembrie '89" ("Cotidianul", 258, 1992, 2) - ; frecvent pentru nume de
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
fapte de limbă: rămâne profund asociat cu imposibilitatea sau limitarea flexiunii, deci cu nominalele invariabile sau cu numele proprii. Deocamdată nu pare a pune cu adevărat în pericol flexiunea; nu e prea mare riscul de a înlocui "obsesiile românului" cu "obsesiile lui românache" ("Dilema" 230, 1997, 15; în ultimul caz apare o evident glumeață utilizare a unui pseudo-nume propriu). Curent pentru numele de luni - "incandescentele zile ale lui decembrie '89" ("Cotidianul", 258, 1992, 2) - ; frecvent pentru nume de echipe cu terminații
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
detașare (așa cum a încercat s-o facă Almodovar, laureatul celui mai bun film străin - Totul despre mama, pe care, din păcate, nimeni nu s-a grăbit să-l aducă și la noi); important e ca Oscarul să nu devină o obsesie maladivă. Phil Collins, cu statueta în brațe, a recunoscut, mai în glumă mai în serios: Cred că acum, în sfîrșit, pot să-mi trăiesc viața ! Pînă acum a fost un coșmar!"
Oscar 2000: Punga de plastic și statueta de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17200_a_18525]
-
de lucru pictorului eșuat, asigurîndu-i aceluia ce "crăpa de foame " supraviețuirea... Pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești!" Fapt este că individul în cauză - fie Hitler, fie Haider - nu-și dă sema de caracterul patologic al obsesiei sale, motiv pentru care n-are nici cum să se lupte cu sine, în primul rînd, zbătîndu-se să scape de elementul parazit, coercibil. Are Haider vreo vină că s-a născut austriac? Doamne ferește! Putea prea bine să se fi născut
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
cu privirea, de sus, panorama covîrșitoare a Alpilor înzăpeziți, decor wagnerian îmbogățit sonor de muzica aceluiași titan, punea la cale suprimarea a milioane și milioane de pămînteni, pentru "involuntara" vină de a se fi născut ceea ce erau. Dar ura primordială, obsesia sfredelitoare, viza o singură etnie, căreia îi anexase - forțat - un alt cuvînt incriminat: "mason". Astăzi, sau ieri, alaltăieri, Herr Haider infirma sau retușa anumite opinii antisemite care și-au găsit locul în panoplia de "arme veninoase" din patrimoniul extremistului austriac
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
transportând călimări și plin de cerneală, să fie realmente memorabile. Volumul în ansamblu poate fi citit ca un "roman" cu un personaj surprins în ipostaze extravagante: poetul, cel care e ductil, disponibil, atent, capabil să metamorfozeze realul, să proiecteze propriile obsesii într-un afară devenit permeabil celor mai obscure impulsuri ale subiectivității Paul Aretzu, Orbi în Paradis, Edit. Cartea Românească, București, 1999, 92 pag., f. preț
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
mă fi coborît și mai jos, cerșindu-l. Fără să bănuiesc, să îmi treacă prin minte că această stranie, josnică întîmplare va însemna începutul propriu-zis al carierii mele literare. Deoarece întîlnirea cu prostituata la porțile cimitirului, pierderea ceasului, precum și alte obsesii, agonia mamei tatălui meu adoptiv, relațiile mele, mai curînd străine, cu acesta din urmă, în sfîrșit o dragoste nefericită, toate acestea transpuse în piesa Viața ascunsă, l-au impresionat pe marele cărturar care a fost Petru Comarnescu. A amintit-o
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
Manole vede că chelia acestuia transpirată, e un fel de oglindă în care fata blondă se reflectă perfect, figura ei gingașă ajunge la el, la Manole, și numai la el, în unghi drept, ca-n schemele cu sateliții de comunicație". Obsesia pentru concentrarea maximă a textului și totodată, gradul de abstracție indus de o structură rigidă m-au determinat să numesc textele lui Val Gheorghiu proze hai-ku. Val Gheorghiu, Pretențiile barcagiului Caron, Iași, Polirom, colecția Ego, 252p., f.preț
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
pe englezii invadatori; o țărăncuță analfabetă, devenită personaj legendar... În 1431, la 19 ani, a fost arsă pe rug, ca eretică. Peste 500 de ani, Vaticanul avea s-o canonizeze. Secolele au îmbrăcat-o pe Sfînta Ioana în costumele și obsesiile lor. Personajul a fost văzut și interpretat extrem de divers. În Shakespeare (Henric VI), Ioana apare ca o vrăjitoare, o fiică denaturată, o dezmățată! Voltaire a imaginat, sarcastic, o Ioană pleznind de sănătate și de umor. Schiller a văzut o Ioană
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
nu/ mă mai vrea ca pînte-cu ce mă născu,/ Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd! " (Treapta a patra, a Rodului șCopilul Bătrînț). Aspectul repetitiv, utilizarea refrenelor au, desigur, rostul de-a aduce obsesia afectivă la treapta incantației. Dar poetul descinde mai adînc în temporalitatea sensibilă, delectîndu-se cu tonalități aspre, arhaice: "! rogu-mă, rămîi aici,/ Doamne, nu pleca,// la cer să nu te ridici/ Doamne, nu pleca// că stă peste noi Moartea,/ Doamne, nu
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
Amour (Daena) ne oferă un tabel sinoptic de alură dantescă, al evoluției Erosului, o "teorie" ilustrată a acestuia, în trei faze. Cea dintîi, staza, consemnează exclusivitatea amorului, al cărui efect e îndepărtarea de tot ce nu-i aparține. Amorul ca obsesie tiranică, arbitrar-purgatoare: "!ca să pot să-ți spun că te iubesc,/ m-am îndepărtat atît de tine,/ toate cele-mi sînt străine/ îngerul meu, fără tine,/ ca să pot să-ți spun cît te iubesc,/ toate cele-mi sînt străine/ Îngerul meu
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
piesă de muzeu - își are întinsă aura peste tot. Misterul strîns în jurul lui și al operelor sale instigă la cunoaștere, la alungarea prejudecăților, la îndepărtarea formelor ce mistifică. Pe măsură ce se merge înapoi pe firul narației se refac stări, se înmulțesc obsesiile, spațiul se descompune, ca și personajele care-l populează. Se conturează din ce în ce mai evident drama esențială: conflictul între creator și creație, între autor și opera sa. Cunoaștem un Sade complex, cu două fețe, deopotrivă autorul volumelor de teatru, nuvele, al unui
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
sa. Cunoaștem un Sade complex, cu două fețe, deopotrivă autorul volumelor de teatru, nuvele, al unui roman filosofic, dar și al scrierilor obscene pe care nu le-a semnat niciodată, un înger-demon "luminat" de o fantezie malefică, devorat de propriile obsesii și fantasme. Sade, ca și Petrarca, s-a recules la mormîntul lui Virgilius aflat într-o grotă numită Posillipo, nu departe de Vezuviu (aici se petrece acțiunea). Petrarca a plantat aici un laur, crescut pe peretele grotei-scenă. Studiind biografia scrisă
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
Despre cei zece ani care s-au scurs, un reproter străin reușise, de bine de rău, să recolteze imagini și informații extrem de diverse, ca generalitate sau ca proveniență. Numai că, dincolo de orice detalii, panorama sa istorică era marcată de o obsesie teribilă, și - prin iterație - simbolică: mineriadele, nu mai puțin de trei la număr. Din nenorocire, pe chipul înfățișat de România lumii în ultima decadă s-a imprimat o pată ireversibilă: răzmerițele minerești, căci nu pot să le numesc în alt
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]