614 matches
-
lucru atacând la baionetă. Dacă infanteriștii mai au mustrări de conștiință, atunci când se întâlnesc față în față cu victimele lor, artileriștii nici măcar nu consideră că au ucis pe cineva. Ei nu văd pozițiile inamice pe care le pisează sub focul obuzelor. Același lucru se întâmplă și cu piloții de bombardiere, care nu pot distinge trupurile celor de la sol sfârtecate de exploziile bombelor lansate de ei. Însuși faptul că soldații sunt îmbrăcați în uniforme face ca identitatea lor să se disipeze în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
părăsită. Și apoi să te ții petrecere, cu băutură și lăutari, la care se dedau și câteva localnice gospodine, înfruntând, cu semeție, căutătura bătrânilor, care priveau, neputincioși, la samavolniciile urmașilor muscalilor. Satul era pierdut sub stăpânirea rușilor. Ce nu dărâmase obuzele, reușiseră să distrugă o lună de ocupație rusească. Pe deasupra, seceta nu le dădea pace bieților oameni, care-și încropeau hrana zilnică din fierturi de ierburi, la care adăugau(vai, ce fericire pentru multe familii) un pumn de urluială, măturată din
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
și până la iubitul ei, tot soldații au dus-o, câteva luni mai târziu, cu camionul. Mi se părea doar că e acolo. Dar nu m-a potolit, atât de mult țineam la aceste rămășițe. După o jumătate de oră, când obuzele țiuiau deja peste tot, Edit a ieșit în curte după apă. Și n-am reușit să-mi dau seama nici până în ziua de azi dacă a fost o întâmplare sau știa cu precizie ce face. Apoi s-a lăsat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
un zgomot amenințător. America își arăta acum fața de mare putere, care impunea respect și teamă prin forța ei, demonstrată de siguranța cu care avioanele avansau spre "obiectiv", fără să le pese de tunurile anti-aeriene ce împroșcau cerul cu exploziile obuzelor. Peste un an, aveam să începem să-i așteptăm pe americani, să ne scape de ocupația sovietică. Toată lumea era convinsă că "vor veni". America reprezenta acum simbolul libertății. N-au venit, însă, decât pachetele de mălai stricat din care m-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
analizeze sursa de energie. Nu avea elice, doar niște fișe de metal care ieșeau din aripile masive. Niște plăci de un tip analog acopereau fuselajul și acest lucru îi confirmă previziunile. Acolo era sursa energiei magnetice. Era, deci, înarmat cu obuze sau cu un fascicol suflor magnetic. Aparatul își îndreptă prova spre el. Iarba fumega. Jeturile de flacără galbenă ale mărăcinișului nu făceau decât să se suprapună curcubeului roșu, verde, albastru, oranj al suflorului. Când avionul îl depășea șuierând, Gosseyn îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de bine tuturor vietăților tale. șase în al doilea loc: are loc încă o naștere grea a dudului-înalt-cu-dude-mari-de-aur, mai întâi se aude un țipăt prelung de crengi rupte sub greutatea fructului uriaș, brooo grrrrie brooo, apoi un șuier ca de obuz, al prăvălirii prin aer, sssiiiooouuu, te face să îți pui mâinile la urechi și este urmat imediat de o bocă neală puternică, dată de contactul cu solul, pohoc, pohoc, pohocuț, pohocuțel, care scutură serios fundația grădinii suspendate a dragostei tale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
care intuiau infernul de la Sevastopol în aceste ultime zile de rezistență. Undeva, în adâncul cerului, deasupra contrastelor lumești, se întâlneau rugăciunile noastre, ale celor de pe vas, cu ale celor dragi din Țara amenințată ca nicicând. Doar frământările mării răscolite de obuze se asemănau îngrijorărilor noastre. Și în aceste nemaiîntâlnite circumstanțe, stoluri de rândunele, obosite de drum și nefaste presimțiri, se așezau pe umerii noștri pentru a se reface o clipă. Rânduindu-se în pâlcuri successive și reluându-și zborul invers, ca
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Ca să nu putem nici să ne...și să ne... fără taxă! Nu mai suportăm. Facem o nouă revoluție. Da! O nouă revoluție! Asta vrem! Domul Emil a ieșit în balcon. Și unde nu au început a zbura, către persoana sa, obuze și molotovuri, cu marfă din cea care parfumase atât de intens,în ultimele săptămâni, frumosul și faimosul oraș, Coada Vacii! Și, dă-i, manifestanții, cu portavocile, și cu ghiulelele care împroșcau, toți pereții, din preajma balconului, cu spurcăciune! Văzând că nu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Amintiri de la Ypres și din alte orașe distruse, Încartiruiri În castele În afara liniilor frontului, viața În Kölnul ocupat - asta da; Însă niciodată miezul lor, pentru cei care nu cunoscuseră războiul: alergatul, mersul, Înaintarea greoaie printre sârmele ghimpate și craterele de obuze, cu moartea pândindu-te la fiecare pas. În ziua aceea, lângă patul lui, m-am gândit la toate răscrucile din viețile noastre unde eu mi-am ucis tatăl - sau cel puțin am ucis lucrurile În care el credea - și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
voluntari când nu erau decât niște copii - Wilky la șaptesprezece ani și Bob, care Își dăduse o vârstă falsă, la șaisprezece. Amândoi fuseseră aruncați În focul luptei și arătaseră mult curaj. Bob fusese rănit, iar Wilky era să moară - un obuz Îi zburase capul de pe umeri unuia din brancardierii care Îl purtau În afara câmpului de bătălie. Pe scurt, erau niște eroi În fața cărora Henry se simți smerit și aproape rușinat la vremea respectivă. Dar viețile lor, după aceea, fuseseră doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fluturând stegulețele roșii ca niște arbitri, Îți venea să zici că e un joc și să te uiți după minge... Dar nu era joc. Pentru că, vedeți, barajul de artilerie nu funcționase. Nu știu de ce, dacă tirul a fost greșit sau obuzele noastre au avut ceva de n-au explodat, așa cum s-a spus după aia, dar cei din Batalionul II, imediat ce-au ieșit din tranșee și au atacat, au fost secerați de rafale de mitralieră și focuri de pușcă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a comandat "biografia", știam puține lucruri despre el. Că visa o carieră militară și visa să moară în luptă pentru a doua soție a lui Ferdinand Catolicul, pe care și-o alesese ca "regină de inimă". Că o schijă de obuz, care l-a nimerit într-o bătălie, i-a schimbat destinul; cu un picior mai scurt, și-a văzut spulberate visurile războinice. Și că a întemeiat ordinul iezuiților, mutîndu-și principiile militare în evlavie... Cam atât. Căutând documente, am aflat tot
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
că se pregătește să atace înainte de a fi atacat el de către guvernamentali. Toate aceste știri, erau, firește, inventate. Gomes da Costa n-avea artilerie și navea de loc intenția să atace. E probabil că s-ar fi predat îndată ce primele obuze ar fi căzut deasupra orașului, pentru a nu primejdui Catedrala sau vreunul din monumentele istorice din Braga. Dar telegramele și informațiile lui Correia Marques au același rezultat pe care l-au avut telegramele trucate și informațiile inexacte în toate celelalte
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
unitate. Artileriștii nu puteau fi văzuți; își instalaseră bateriile lor undeva în spate, la o distanță apreciabilă. În planul de luptă erau prevăzute, pentru aplicația respectivă, trageri reale cu mai multe piese din dotare, ceea ce înseamnă cu muniție de război. Obuzele, în drumul spre țintă, vor zbura prin apropierea sau, chiar, pe deasupra lor. Executarea focului se făcea numai la ordin, cu confirmare specială, iar acesta se transmitea prin stație. Dacă se greșeau coordonatele, obuzele puteau nimeri cine-știe unde, poate chiar în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dotare, ceea ce înseamnă cu muniție de război. Obuzele, în drumul spre țintă, vor zbura prin apropierea sau, chiar, pe deasupra lor. Executarea focului se făcea numai la ordin, cu confirmare specială, iar acesta se transmitea prin stație. Dacă se greșeau coordonatele, obuzele puteau nimeri cine-știe unde, poate chiar în Statul Major. Topografii aveau hărțile și instrumentele lor calibrate la milimetru. În sfârșit, sosi momentul-adevărul. Generalul-maior, comandantul Diviziei, trebuia să controleze rezultatele muncii de doi ani ale câtorva sute de militari instruiți. Răspunderea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
avea un amărât grad de sergent, a rămas într-un teritoriu inamic înconjurat de germani. Pentru a ieși din încercuire, trebuiau să se deplaseze rapid, pe timp de noapte și să renunțe la matahala de fier ruginită, fără culată, fără obuze și fără posibilități de tractare. Au reușit. Au ajuns într-o zonă ocupată de aliați. Obuzierul abandonat a salvat viața a peste douăzeci de combatanți. Pentru a dovedi justețea hotărârii luate, avea nevoie de trei- patru martori. Teoretic nu era
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
povestească.... - Am văzut de aproape cum Osman Pașa, cu întreg statul său major, s-a predat generalului Cerchez și armatei române, nu rușilor!.. Acolo... la Smârdan, chiar în ultima zi de război, frate-miu Alexandru a căzut spulberat de un obuz... murmura cu voce joasă Anton.. în ceardac se așternu o tăcere ca în fața unui mormânt deschis... Nici bătrânul Toma, dar mai cu seamă Anton n-ar fi vrut să aducă vorba despre Alexandru, era cel mai mic dintre frați. Toți
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
avea să ajungă în bătaia puștii, dar când putu să vadă perfect soldații și șovăi, cu arma pregătită, dacă să-l doboare pe șofer sau pe cel ce se pregătea să-și încarce mitraliera, răsună în depărtare o explozie, un obuz șuieră prin aer și vehiculul zbură în bucăți, lovit în plin și oprindu-se pe loc ca și cum s-ar fi izbit de un zid invizibil. Un cadavru ciopârțit zbură la peste patruzeci de metri, altul se dezintegră ca și cum n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pașnică și bătrînească. La orice pagină l-ai fi deschis, dădeai peste rugăciuni chemînd la eliberarea unor noroade oropsite, la lupta Împotriva unor dușmani ticăloși și haini „ca niște lei turbați“... Cuvintele țîșneau din paginile pline de Înflorituri ca niște obuze dintr-un tun amplasat Într-o grădină. „Nu răbda stăpînirea nimănui“, citi Rowe, și acest Îndemn Înțelept Îl Încînta ca o melodie, căci Într-adevăr În lumea Întreagă oamenii Încercau să pună stăpînire unii pe alții. El Însuși făcuse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
revolte împotriva asupritorilor săi și, dintr‑odată, înaintea ei apare acel februarie ’34, când încă era aproape un copil. Și‑a văzut numeroși colegi, care voiseră să‑și îmbunătățească nivelul de trai, zăcând morți și însângerați pe stradă. Fascismul folosea obuzele și artileria grea care‑i stătea la dispoziție, cei ce apăsau pe trăgaci erau, ca și victimele, tot fii de muncitori aflați la dispoziția fascismului. Cele două valuri de fii ai dezmoșteniților (își căutau moștenirea în noroi, dar n‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu mi-a mirosit mie bine, ce a clocit în capul său acel Schuman, care cine știe cum scăpase de la balamuc sau din războiul mondial. Cine mai știe dacă nu cumva îi dogise de tot capul său, destul de francez de altfel, schijele obuzelor germane, dar nebunia lui, fiindcă la timpul acela, părea la prima vedere o nebunie, se vede că a prins. Schuman în colaborare cu Jean Monnet, a elaborat planul Schuman, celebru acum în lumea întreagă, plan pe care l-a prezentat
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pământul era acoperit cu frunze smulse din arbori de furtună. Multe case erau complet distruse, cu pereții ciuruiți de gloanțe, cu pereții năruiți sau cu pereții rămași În picioare Înnegriți de fum. Printre case puteau fi zărite numeroase gropi de obuze, și apa cu frunze și crengi rupte de furtună le umpluse ochi. Pe marginea drumului se mișcau sute de oameni, civili care se refugiau sau căutau de mâncare și adăpost În altă parte decât acolo unde se născuseră. Mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
disperat al Stalingradului. Voi Încă vă mai scăldați În apele Donețului și credeați că sfântul Ilie face să bubuie cerul. Sau preferați să credeți asta decât să vedeți și să auziți adevărul. Adevărul infanteriei marine deja nu mai exista. Pentru obuzul care vă putea transforma la orice oră În terci n-avea nici o importanță dacă erați Îmbrăcați În kaki sau În bleumarin, dacă purtați bonetă sau beretă, dacă erați sub comanda unor căpitani de rangul III și a unui amiral sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fost cuprinse de un adânc fior în fața țărânii strămoșilor și părinților noștri adormiți pe câmpul de onoare cu arma în mână și fața la dușman, de la soldații lui Decebal căzuți pe ruinele Sarmisegetuzei și până la cei de ieri, sfărâmați de obuzele de la Mărășești și Turtucaia. Când doi legionari s-au apropiat apoi și au început să amestece cu sfințenie această țărână în timp ce ceilalți, salutând tot timpul cu brațul întins, cântam din toate puterile inimii imnul Legiunii „Sculați români la luptă, bate
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
în Lisa, nu l-a recunoscut mai nimeni. Avea aproape douăzeci și opt de ani. Trecuse printr-un tifos exantematic cumplit, își lăsase mustață, se maturizase sub gloanțe și vorbea stins, abia auzit, deoarece coardele vocale îi fuseseră afectate în urma exploziei unui obuz care-l îngropase în pământ. Cu asta, contactele tatei cu istoria au încetat. Sau au devenit neinteresante. Căci, în Lisa, istoria nu cânta la fanfară, nu mărșăluia în cizme ori în bocanci. Umbla desculță și se mulțumea cu o goarnă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]