616 matches
-
a fost făcut pe șarampoi, ca și acel de pe apa Bârladului de lângă orașul Bârlad. În anul 1829 s-au construit din nou și reconstruit podurile: de la Fundeni, care a costat 2.999 lei și la care s-au folosit 150 oca fier, de la Pașcani, de la Lespezi, pe apa Sușiței un pod de 40 de stânjeni, la Sculeni un pod special pentru negustori, un pod pe apa Crasnei, unul pe apa Putnii la Focșani, un nou pod stătător la Furceni pe Siret
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
40 de stânjeni, la Sculeni un pod special pentru negustori, un pod pe apa Crasnei, unul pe apa Putnii la Focșani, un nou pod stătător la Furceni pe Siret, unul la Onești pe Trotuș, la care s-au folosit 113 oca fier, lucrat de meșteri plătiți cu 20 parale de „oca fier lucrat”. În 1830 se refac podurile de piatră de la Uncești și Telega din ținutul Vaslui, iar la Lipcani se mai fac încă 3 poduri umblătoare. Tot atunci s-au
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
un pod pe apa Crasnei, unul pe apa Putnii la Focșani, un nou pod stătător la Furceni pe Siret, unul la Onești pe Trotuș, la care s-au folosit 113 oca fier, lucrat de meșteri plătiți cu 20 parale de „oca fier lucrat”. În 1830 se refac podurile de piatră de la Uncești și Telega din ținutul Vaslui, iar la Lipcani se mai fac încă 3 poduri umblătoare. Tot atunci s-au reparat podurile de pe Dunăre de la Văleni, Hârșova etc. După cum se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la plutărit. În afara transportului lemnelor, s-au făcut încercări de transportare pe apele interioare ale Moldovei și a altor categorii de produse. La 7 martie 1855, un Costache Vizante „au și pus în lucrare a încărca parte din 100.000 oca sare pe plute” pentru a le transporta la Tulcea și Isaceea. Transportul sării și a altor produse pe râurile moldovenești era posibil numai dacă plutele se amenajau în mod special. De obicei, pe ele se construia câte un pod acoperit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
rol hotărâtor în acțiunea de întreprindere a numeroase încercări de navigare pe râurile Moldovei, încercări care au sporit considerabil în condițiile dezvoltării economice a Moldovei în perioada regulamentară. Ion Ghica arăta că un cal poate trage pe apă 100.000 oca, adică de 100 de ori mai mult decât pe o șosea. Deci un avantaj: greutatea transportată - sporită. În al doilea rând, viteza de deplasare este mult mai mare, iar cheltuielile de întreținere și administrare a cursului navigabil și a mijloacelor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
teritoriul ținutului Covurlui, caicele puteau transporta pe toată lungimea Siretului. Stărostia Putnei a confirmat și ea că Siretul era navigabil pentru caice până la Călieni. Acest gen de ambarcațiune putea naviga pe acea distanță cu o greutate de 5.000-6.000 oca „și mai mult precât se prepune”. Isprăvniciile Botoșani și Dorohoi au răspuns negativ la întrebarea privitoare la navigabilitatea Siretului și, respectiv, a Prutului. Reiese din aceste informații că Siretul era navigabil pentru caice de la vărsare până la Călieni. Răspunsurile relative la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Reiese din aceste informații că Siretul era navigabil pentru caice de la vărsare până la Călieni. Răspunsurile relative la navigabilitatea Prutului au fost următoarele: isprăvnicia Fălciu arăta că pe teritoriul ținutului, Prutul era navigabil până la Leova pentru ambarcațiuni cu 1.000-1.500 oca. Isprăvnicia Iași a răspuns că pe teritoriul ei Prutul era navigabil, de asemenea pentru caice, din dreptul satului Bădăranii până la Țuțora și Petrușeni. Pe teritoriul ținuturilor Botoșani și Dorohoi, Prutul nu putea susține caice. La 30 aprilie 1836, Sfatul administrativ
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
19 noiembrie 1835, Vistieria a anunțat că Sfatul cârmuitor a hotărât să se întreprindă adunarea „științelor” necesare în vederea stabilirii măsurii în care Prutul și Siretul pot fi făcute navigabile. Cercetările au stabilit că Siretul putea susține caice (de 5-6.000 oca) până la Călieni, iar Prutul până la Leova și pe mici porțiuni discontinui până la Bădărani (Iași). Principalele piedici în calea navigației le constituiau podurile, iezăturile și morile. Prin anaforaua Sfatului din 30 aprilie 1836, întărită de domn, s-a luat hotărârea să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a sporirii continue a cererii de sare pe piața internă și externă și în primul rând ca urmare a înăspririi până la limita posibilului a exploatării lucrătorilor, producția de sare în Moldova a crescut. În 1810 se extrăgeau aproximativ 17-18 milioane oca (21.947.000 kg-23.238.000 kg), în 1852 între 25-30 milioane oca (32.275.000 kg-37.730.000 kg), iar în anii 1861-1864, la cele în medie anuală peste 10 milioane kilograme sare extrase de la Tg. Ocna se adaugă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în primul rând ca urmare a înăspririi până la limita posibilului a exploatării lucrătorilor, producția de sare în Moldova a crescut. În 1810 se extrăgeau aproximativ 17-18 milioane oca (21.947.000 kg-23.238.000 kg), în 1852 între 25-30 milioane oca (32.275.000 kg-37.730.000 kg), iar în anii 1861-1864, la cele în medie anuală peste 10 milioane kilograme sare extrase de la Tg. Ocna se adaugă încă cel puțin tot atâta sare extrasă de la Slănic și care era apreciată
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o moară cu aburi, înființată la Iași (este vorba de moara lui Gueldry - n.n.L.B.) n-ar fi ocazionat cererea sa. D. Ghica a încheiat un contract cu proprietarii morii, potrivit căruia s-a obligat să le livreze un milion de ocale de cărbune de pământ cu 135 piaștri mia de ocale, transportate la Iași. Din această sumă, 80 piaștri sânt absorbiți de cheltuielile de transport, iar 20 până la 25 de cheltuielile de extracție”. Firește că desfacerea cărbunelui, al cărui preț de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
moara lui Gueldry - n.n.L.B.) n-ar fi ocazionat cererea sa. D. Ghica a încheiat un contract cu proprietarii morii, potrivit căruia s-a obligat să le livreze un milion de ocale de cărbune de pământ cu 135 piaștri mia de ocale, transportate la Iași. Din această sumă, 80 piaștri sânt absorbiți de cheltuielile de transport, iar 20 până la 25 de cheltuielile de extracție”. Firește că desfacerea cărbunelui, al cărui preț de cost la Iași reprezintă în proporție de 2/3 cheltuieli
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
date. O altă ramură a meșteșugului din acest domeniu, pentru care avem foarte puține informații, este prepararea tutunului. În 1841, se aflau în Moldova 17 ateliere de prelucrare a tutunului. Ele erau foarte mici; cele mai dezvoltate produceau maximum 250 oca de tutun pe an. Informațiile nu ne permit să luăm cunoștință despre procesul de producție. O singură mențiune se referă la un atelier din Bârlad care avea două râșnițe. În statistica din 1860-62, se indică existența în Iași a două
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
La Șerbești, în ocolul Crasna, ținutul Vaslui, funcționa în 1851 un atelier de producere a mătăsii. Borangicul obținut de gospodăriile sătești era colectat de întreprinzători și apoi vândut. M. Vitlimescu exporta borangic în Austria, Prusia și Franța cu 300-400 lei oca. Puține știri avem și despre meșteșugul pielăriei în mediul sătesc. Opinca continua să rămână principala și adesea unica încălțăminte a țăranului moldovean. Ea putea fi și într-adevăr era confecționată de însuși purtătorul ei. Aceleași observații pot fi făcute și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
altfel, aproape fiecare velniță avea grajduri pentru vite. Producția de spirt și rachiu varia, bineînțeles, în funcție de gradul de perfecționare a procesului de producție și a capacității velniței. În 1852, la velnița de la Horodniceni se obținea din merța de porumb 29 oca de spirt, iar la velnița din Neamț a lui Mihail Kogălniceanu patru vedre de spirt. Din merța de grâu la Horodniceni se obțineau uneori și 34 oca de spirt, iar la proiectata velniță a lui Ghițescu se prevedea o extracție
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
În 1852, la velnița de la Horodniceni se obținea din merța de porumb 29 oca de spirt, iar la velnița din Neamț a lui Mihail Kogălniceanu patru vedre de spirt. Din merța de grâu la Horodniceni se obțineau uneori și 34 oca de spirt, iar la proiectata velniță a lui Ghițescu se prevedea o extracție de 41 oca de spirt din merța de grâu. La 1861, cele 16 velnițe din ținutul Neamț, utilizând 426 de lucrători, plătiți anual cu 29.164 lei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
iar la velnița din Neamț a lui Mihail Kogălniceanu patru vedre de spirt. Din merța de grâu la Horodniceni se obțineau uneori și 34 oca de spirt, iar la proiectata velniță a lui Ghițescu se prevedea o extracție de 41 oca de spirt din merța de grâu. La 1861, cele 16 velnițe din ținutul Neamț, utilizând 426 de lucrători, plătiți anual cu 29.164 lei, prin prelucrarea anuală a 980 merțe grâu, 14.223 merțe orz, 17.768 merțe secară, 43
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
rachiu, lui Iacob Neuchotz și compania, cu 21 de lei vadra, ceea ce înseamnă că Balș a încasat o sumă de 210.000 lei. În 1859, de pildă, s-a exportat prin Galați 37.042 vedre de spirt și 21.373 oca de rachiu. Mâna de lucru folosită la velnițe era salariată. Conducerea tehnică a procesului de producție era încredințată unor tehnicieni, maiștri, care de cele mai multe ori erau străini. Lucrătorii însă erau localnici. O velniță avea de la 3 la 50 de lucrători
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Conservele erau expediate în cutii „albe de fier”. În octombrie 1849, se trimetea seu, carne și piele către Viena. Seul era desfăcut și pe piața internă, și se și exporta. În 1849 fuseseră scoase la licitație în Galați 10.600 oca seu, care se vânduse la prețul de 35 parale oca. În același an, Goldner a încărcat „tot săul pe vapor pentru Viena”, și avea „închiriate corăbii” și pentru ciolane. Biroul vamal din Galați a înregistrat în 1858 exportul a 710
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
1849, se trimetea seu, carne și piele către Viena. Seul era desfăcut și pe piața internă, și se și exporta. În 1849 fuseseră scoase la licitație în Galați 10.600 oca seu, care se vânduse la prețul de 35 parale oca. În același an, Goldner a încărcat „tot săul pe vapor pentru Viena”, și avea „închiriate corăbii” și pentru ciolane. Biroul vamal din Galați a înregistrat în 1858 exportul a 710 case (sic!) carne conservată, iar în 1859-1620 case plus 3
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de postav, a fost nevoit să recurgă la „smomeală”, la „coruperea” lucrătorilor de la fabrica lui Kogălniceanu. În ceea ce privește materia primă, fabrica prelucra numai lână din țară: lână ordinară țurcană, lână țigaie și țigaie merinos. În 1861, fabrica a consumat 55.000 oca de lână, iar în 1863, lână în valoare de 450.000 lei, adică aproximativ 100.000 oca lână. Drept coloranți în fabrică se foloseau, în afară de „lemnul de campesi (băcan), de indigo, de coșenila”, numai coloranți de import. „Rodia (rubia tinctoria
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
materia primă, fabrica prelucra numai lână din țară: lână ordinară țurcană, lână țigaie și țigaie merinos. În 1861, fabrica a consumat 55.000 oca de lână, iar în 1863, lână în valoare de 450.000 lei, adică aproximativ 100.000 oca lână. Drept coloranți în fabrică se foloseau, în afară de „lemnul de campesi (băcan), de indigo, de coșenila”, numai coloranți de import. „Rodia (rubia tinctoria), rezeda sălbatică (rezeda lutiole) și pastelul (isatis tinctoria) s-au fost introdus în Moldova o dată cu ridicarea fabricii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de lumânări de stearină cu următoarele condiții: exclusivitatea fabricării luminărilor de stearină pe timp de 10 ani, prețul de vânzare a lumânărilor să fie mai redus decât cel al lumânărilor importate și în nici un caz să nu depășească 572 sorcoveți ocaua; exportul lor era scutit de vamă, iar importul rămânea mai departe liber. Torenburg își lua obligația să învețe doi mecanici „secretul” fabricării. La 15 ianuarie 1841, Torenburg a cedat acel hrisov, cu încuviințarea organelor de resort ale statului, lui Theodor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aibă efecte salutare asupra industriei extractive în special, construită ca fabrică, în urma incendiului a fost restaurată parțial. În statistica din 1862 ea este menționată cu 8 lucrători, producând anual 600 cântare praf de pușcă. Mica fabrică folosea anual 7.200 oca cărbuni, 7.200 oca pucioasă și 44.200 oca silitră. Forța motrice o dădea apa pârâului Tarcău. Producerea sticlei. De la manufacturile de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și din primele două decenii ale secolului al XIX-lea, care au eșuat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
industriei extractive în special, construită ca fabrică, în urma incendiului a fost restaurată parțial. În statistica din 1862 ea este menționată cu 8 lucrători, producând anual 600 cântare praf de pușcă. Mica fabrică folosea anual 7.200 oca cărbuni, 7.200 oca pucioasă și 44.200 oca silitră. Forța motrice o dădea apa pârâului Tarcău. Producerea sticlei. De la manufacturile de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și din primele două decenii ale secolului al XIX-lea, care au eșuat după câțiva ani de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]