1,054 matches
-
soarele: când răsare, nu poți să-i dai cu parul în cap". A și răsărit! strigă Tăutu înveselit. "Minciuna a avut picioare scurte." Am auzit, cu urechile mele am auzit, la Cracovia se vorbește, chiar s-au spus cuvinte de ocară... În Polonia?! Ce spui?! Cum așa?! se răsucește Ștefan spre el. Dlugosz, episcopul Cracoviei, revoltat de nedreptatea ce ni se face, a dezvăluit sfruntata minciună în Seim. Tot bunul episcop... În numele adevărului... Iată, ne iubește și pe noi cineva, spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dobândă ș-au dus pe Duca-Vodă în Tara Leșască. Si acolo au murit. Si cându-l duce pe drum, îl pusesă într-o sanie cu doi cai, unul albu și unul murgu, și cu hamuri de teiu, ca vai de dânsul. Ocări și sudălmi, de audze cu urechile. S-agiungându la Suceavă, la un sat...au poftit puțintel lapte să mănânce. Iar femeia gazda i-au răspunsu că <<n-avem lapte să-ți dăm, c-au mâncat Duca-Vodă vacili din țară de-l
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Severitatea părinților mei mă scotea din fire, așa cum pe dânșii îi scoteau din fire neastâmpărul meu, agitația permanentă, pretenția de a mi se da atenție. Oameni nervoși, fără răbdarea unei pedagogii adecvate, preferau să mă bată, iar când mă băteau, ocara lor era ironică, ceea ce mă jignea nespus. Bătăi care desigur nu afectau câtuși de puțin integritatea mea corporală, mie însă mi se păreau întotdeauna nedrepte, ofensatoare și monstruoase. De când îmi aduc aminte, m-am opus părinților, pe care totuși îi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
probabil și din motivul că până târziu am fost bâlbâit: ca licean și student eram pus la grea încercare de colegii care mă somau să rostesc rapid cuvântul „portocală“), o aducea pe maică-mea, scoasă din sărite, să-mi arunce ocara de „cofăriță“ („mai taci, cofărițo!“); cofărițe se numeau la Cluj țărăncile guralive care își ofereau marfa (zmeură, afine, brânză, mălai) în cofă. Până acum, nu avusesem ocazia să-mi manifest mai pregnant gustul pentru ceva anume, nici măcar ca școlar n-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
dintre care și pe M. Kogălniceanu. Acesta venea în toate zilele, îmbrăcat în antereu de cutnie și purtând un ișlic rotund de pele de miel sură... Vai de nenorocitul ișlic! El devenise o minge în mânile noastre și ne atrăgea ocări aspre din partea părintelui Gherman, ba uneori chiar și palme.“ Uzura morală a vechiului port răspundea, cum se vede, până și în jocurile copiilor. În aceeași vreme, gazetele vesteau în prima pagină, ca un fapt vrednic de cea mai vie atenție
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
dar în a doua ei parte dăm de câteva versuri aparținând filonului plutonic al extincției universale, temă fundamentală a comentariului lui I. Negoițescu : „O moarte ! - nu aceea ce-omori spre-a naște iară,/ Ce umbră este vieții, o umbră de ocară -/ Ci moartea cea eternă în care toate-s una,/ În care tot s afundă, și soarele și luna,/ Tu, care ești enigma obscurei conștiinți,/ Cuprins-abia de o minte din miile de minți,/ Tu, stingere/ Tu, chaos - tu, lipsă de viață
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
multă vreme Însă, regina a rămas grea de la rege și, la vremea cuvenită, a născut un fiu. Când pruncii crescură un pic, se jucau foarte adesea Împreună. Și Iuda Îl necăjea pe fiul regelui cu repetate sâcâieli și vorbe de ocară, făcându-l să plângă adesea. Regina, care suporta greu lucrul acesta, știind că Iuda nu este [copilul] ei, Îl bătea și mai des. Dar nici așa nu l-a scăpat pe copil de sâcâială. În cele din urmă lucrul e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
cunoscut de „a vorbi de rău”, provine din latinescul diffamiare. Interesant de remarcat e că, referindu-se la scrierile celor doi nefericiți interpolatori, Miron Costin, om de cultură latină, spune, în prefața la De neamul moldovenilor, că „nu letopisețe, ce ocări sîntu”. A ocărî, „a face de rușine, a necinsti”, e un slavonism: okaru, „mustrare”. Neculce îl folosește și pe acesta, zicînd despre înaintașul său: „Bine face (Costin) că-i ocărăște (pe Simion dascălul și Misail călugărul) și dzice că (afirmațiile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
opresc. Aș mai fi vrut să mă refer la situația lor ambiguă (căci așa e): ei, activiștii, sînt șocați și, deopotrivă, fascinați de Păunescu. Și-l imaginează ca pe un primsecretar al poeziei, cu dreptul de a-i inunda cu ocări și, apoi, de a-i linguși. La sfîrșitul serialului împăratul mi s-a făcut milă de soarta bătrînului. Oare la fel mi s-ar face și pentru soarta altor tirani? Trebuie să remarc că ieșirea lentă a cuiva de pe „scenă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Eram cu toții cruzi, plăpânzi și nu știam ce e durerea, citeam în ochii mamei blânzi că i-am rămas toată averea. Și tata, brav soldat român purtând pe epoleți o țară, scrâșnea din dinți la glas păgân scuipând sudalme și ocară. Era în pradă România rupeau șacalii hălci din țară, se zbuciuma în lacrimi glia jelind istoria amară. Și tresăreau iar în morminte bravi voievozi și domni și sfetnici, că ce-au clădit în veacuri sfinte au năruit niște nevrednici. Sărmana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aceeași măsură ca minciunile, calculele, șireteniile folosite pentru a servi orice alt gen de egoism; însă, peste tot unde vedea buna-credință, ea scuza nestatornicia, pentru că o știa inevitabilă, știa că nu poți dejuca legile naturii acoperindu-le cu nume de ocară. Julie vorbea, așadar, despre iubire cu toată delicatețea și grația unei femei, însă cu înțelegerea și cu echilibrul unui bărbat. Am văzut-o nu o dată între doi îndrăgostiți, confidentă a suferințelor lor reciproce, am văzut-o consolând, cu o simpatie
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
să dau înapoi ce n-am furat. Dumnezeule, Tu cunoști nebunia mea, și greșelile mele nu-Ți sunt ascunse. Am ajuns un străin pentru frații mei și un necunoscut pentru fiii mamei mele. Căci râvna Casei Tale mă mănâncă, și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea. Plâng și postesc, și ei mă ocărăsc. Mă îmbrac cu sac, și ei mă batjocoresc. Dumnezeule, scapă-mă de vrăjmașii mei, ocrotește-mă de potrivnicii mei! Scapă-mă de răufăcători, izbăvește
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
singur sau în colaborare, volumele: Români în exil, emigrație și diaspora (Editura Pro Historia, 2006), Grigore Gafencu, Situația politică (Editura Paideia, 2007) și MAE și exilul românesc (în curs de apariție). Scribii rușinii „Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară, Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei.“ (Mihai Eminescu, Scrisoarea III) „Vorbim, bineînțeles, de acei scriitori care și-au arvunit conștiința și s-au pus cu trup și suflet în slujba depravării oficiale. Fapta lor de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
altă îndeletnicire decât neguțătoria și să țină hanuri”. Interesantă este mențiunea, puțin credibilă, că moldovenii, în general, nu agreau negustoria, considerând-o o meserie rușinoasă: „Rareori aflii un moldovean neguțător - scrie marele cărturar - pentru că [...] orice neguțitorie o socotesc lucru de ocară, afară de neguțătoria cu roadele pe care le dobândesc de pe pământurile lor”. Dimitrie Cantemir remarca faptul că „aceasta este pricina cea mai de seamă de nu se poate afla decât rareori un târgoveț moldovean bogat și în țara noastră. Căci neguțătorii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fost ceata vrednicilor lucrători Ce adună-n stup de miere hrana suptă de pe flori. .............................................................................. Apoi iarăși, altă dată, am văzut, și mai mâhniți, Drepți tovarăși de ai noștri, cum la dușmani pribegiți, Pusu-s-au în văzul lumii să ne-mproaște cu ocări, Uitând dintr-o zi la alta ale noastre-mbrățoșări Și cercând să nimicească roiul harnic de albine, Pentru că, invidioșii, nu puteau face mai bine. Astfel fost-am de ocară în tot chipul porecliți: "Ignoranți, fără az-buche, lipoveni, cosmopoliți". Răii ne pârau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cum la dușmani pribegiți, Pusu-s-au în văzul lumii să ne-mproaște cu ocări, Uitând dintr-o zi la alta ale noastre-mbrățoșări Și cercând să nimicească roiul harnic de albine, Pentru că, invidioșii, nu puteau face mai bine. Astfel fost-am de ocară în tot chipul porecliți: "Ignoranți, fără az-buche, lipoveni, cosmopoliți". Răii ne pârau la lume că suntem răutăcioși, Sterpii ne găseau pricină că n-avem copii frumoși. Dar a vrut Dumnezeu sfântul și făcutu-s-a lumină, S-a deosebit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o societate făcând lucruri serioase într-o formă așa de veselă. Eu aș putea adăogi că niciodată nu s-a văzut asemene lucru, cel puțin în România. Dar ce se poate face în lumea aceasta fără să întâmpini rezistență și ocări? Chiar binele, trebuie uneori să-l faci cu de-a sila. Fiindcă dădusem muncii noastre literare o îndrumare nouă, o direcție sănătoasă, fiindcă părăsisem stăpânirea frazei, fiindcă nu mai cădelnițam mediocritățile și ignoranța, fiindcă "Junimea", prin Maiorescu, reprezentantul ei cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Pe acest biurou am făcut în cursul vieței mele multă răsipă de cerneală, am încredințat hârtiei multe gânduri intime, multe mărturisiri din ale trecutului, care, luându-și zborul pe aripele tiparului , mi-au purtat numele când spre laudă, când spre ocara mea. Iar pe fereastră, ce văd?... Una din cele mai încântătoare priveliști de care se poate bucura un suflet iubitor de natură. La planul întăi se desfășură grădina mea veselă cu multă verdeață, cu multă umbră, cu brazi frumoși de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Pârlituri) își trag numele de la practica veche de a arde vegetația arboricolă, pentru a deschide loc de arătură, de pășunat sau pentru fân. în ce privește cătunul Pârlita (Pârlituri) locuit de țigani, foști robi, lipsiți de pământ și avere, numele e de ocară: niște pârliți, săraci lipiți, n-au nici după ce bea apă! Numele le-a fost dat de răzeșii din jur, la care lucrau cu ziua sau făceau linguri, căușe, coveți, bidinele etc. Venind la vale, spre sat, vom spune că toponimele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în care mă văd prins pe neașteptate acum când singura mea preocupare e biserica, să stau ore în șir și să bifez în rubrica cu anul curent x sau liniuță în tovărășia unei femei care-și face înaintea mea de ocară sexul, 14 iunie, cu Daniel pe scurtătură către mănăstire pentru ultimele dăți, are examen la seminarul teologic anul acesta, termină școala generală, m-a rugat să mă duc cu el, să nu-l pună pe drumuri pe părintele Ioan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
rămâne cu ceilalți? — Am venit singur Încoace. De ceilalți nu știu nimic. — Au semnat și ei declarația? — Au semnat-o. — Și-acum continuă să bea cu vasalii lui Hideyoshi? I-am judecat greșit. Sunt mai josnici decât animalele! Continuând cu ocările, se ridică și smulse sabia lungă din mâinile pajului aflat În spatele lui. În timp ce ieșea din cameră saurobei, fâstâcit, o luă la fugă după el, rugându-l să-i spună unde se ducea. Nobuo se răsuci pe călcâie și, coborând glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
abandonați de-ai lor făloși părinți. Iată, cel pe care l-am iubit E-ascuns de mine, si niciodată-n Veci de Veci Nu îl voi mai vedea. Enitharmon și-Ahania, cu Enion unite, Mi l-au ascuns în chipu-acela de Ocara al lui Orc, care mă chinuie pentru Păcat. 250 Pentru-ale mele tainice greșeli, pe care el le-aduce la lumina Zilei, în gelozie și în sînge Copiii mei aduși sînt la al lui Urizen război Chiar în fața mea, si pentru
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
avuțiile și tot ce am avut, am pierdut. Să nu pierdem Însă sufletele! Stați tare și bărbătește, dragii mei, și nu băgați seama de moarte: priviți la Hristos, Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit; credeți tare Întru Acesta și nu vă mișcați, nici vă clătiți din credința cea pravoslavnică pentru viața și lumea aceasta.” Acest Îndemn, venit din partea tatălui lor, i-a făcut pe cei patru fii ai lui Constantin Brâncoveanu
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Georgiana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92316]
-
a eșuat. O spune el însuși, la 9 august 1878: "E o adevărată nenorocire de-a prevedea tot și de-a nu putea împiedica nimic. Tot ce s-a întâmplat în urmă am prevăzut și, încărcați cu hulă și cu ocară din partea presei liberale, ne duceam păsul liniștiți, știind că vremea ne va da dreptate și cuprinși de durerea că, puși afară din cercul vieții publice, nu putem mișca nici degetul cel mic pentru a opri dezastrul."150 Așadar, Eminescu înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
pe care o exercita bărbatul asupra lor”31) în conformitate cu preceptele Bisericii (legea era foarte aspră cu mamele ce-și îndemnau fetele să se prostitueze: „Hotria ce se face cu voia părinților este mai rea și mai cu rușine și de ocară decât cea făcută între străini”32). Mamele văduve aveau datoria să-și însoare băieții și să-și mărite fetele (ca să nu mai vorbim de cumnații tineri, de care erau nevoite să se preocupe 33), chiar dacă uneori erau nevoite să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]