6,900 matches
-
Câinii vagabonzi din București sunt o problemă care are rezolvare și se va rezolva, a declarat, joi, Primarul General al Capitalei, , precizând că bucureștenii vor vedea populația canină ”cu valizuța în mână, cu ochelarii pe nas, fericiți că vin să se cazeze” la adăpostul de la Uzunu, proaspăt inaugurat. Problema câinilor fără stăpân este o problemă care datează de pe vremea fanarioților și care ține tot de siguranța cetățenilor. Are rezolvare și se va rezolva. Până
Oprescu dezvăluie cum vor pleca maidanezii ”fericiți” din Capitală () [Corola-journal/Journalistic/44672_a_45997]
-
Potrivit celor declarate de Sorin Oprescu, peste un an va fi organizat un ,,recensământ al populației canine”, în urmă căruia se va cunoaște numărul exact de care au fost pe străzile Capitalei. O să îi vedeți cu valizuța în mână, cu ochelarii pe nas, fericiți că vin să se cazeze. Sigur se va face recensământul populației canine”, a conchis primarul Bucureștiului, Sorin Oprescu
Oprescu dezvăluie cum vor pleca maidanezii ”fericiți” din Capitală () [Corola-journal/Journalistic/44672_a_45997]
-
ureche. Vom începe singuri, domnilor. Drăgulescu ori a adormit în tren, ori s-a oprit la vecinii noștri din celălalt județ, ori nu este exclus să-și fi amânat vizita. Mă rog, noi să ne vedem de treabă... Își șterse ochelarii, deschise mapa așezată pe birou, tuși ușor, se mai uită o dată prin sală, probabil pentru a verifica dacă sunt toți, apoi, cu o voce răgușită, demară mult așteptata ședință. În sfârșit, stimați colegi, a sosit clipa să ne alegem viitorii
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
nu pe cele personale sau de grup. Dar vorbeați de o cafeluță... Mă scuzați, domnule vicepreședinte, prioritate la noi a avut munca desfășurată de către fiecare... Mergi, domnule Tălparu, și spune-i lui Lili să vină imediat. Drăgulescu își scoase încet ochelarii, îi șterse cu atenție, după care începu să-i privească pe cei rămași în sală. Dumneata, rosti tărăgănat, arătând spre un bărbat între două vârste, cum te cheamă, unde ai lucrat și câți oameni te cunosc în județ? Dar te
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
că se cațără, iar eu doar m-am prefăcut că nu sunt cu mintea în altă parte. Ușa de la camera lui, din celălalt capăt al holului, era întredeschisă. Am zărit o măsuță lângă pat, cu niște cărți, jurnale de călătorie, ochelarii și, la margine, un ceas negru de mână, cu cadran mic. Mi-l dăruise cândva întrucât mă plângeam mereu că n-am nici un ceas pentru ocaziile în care trebuie să fiu costumată în adult. Unul elegant. Apoi am ajuns să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
deja pregătită. M-am apucat de răzuit și, când aproape să zic „Gata, am terminat“, am auzit „Nu-i bun, dă-l la tanti“. Tanti care vindea lozurile mi-a zis asta. Și i l-am dat. Mamaia n-avea ochelarii la ea, așa că n-a ripostat. A crezut-o pe cuvânt - ca și mine de altfel. Și în ziua de azi îmi aduc aminte imaginea casei de pe lozul ăla. Mi s-a fixat pe retină. Adriana Necula Departe de carte
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
fără motiv. Nu-s chiar singură; îi am cu mine pe Lulu, broasca țestoasă, și pe Faust al lui Goethe, legat de curând în piele de căprioară. Am ales pielea de căpri oară pentru că mi pot curăța cu ea lentilele ochelarilor. Pe Lulu am legat-o cu sfoară fosforescentă de un picior și i-am dat drumul în iarbă. Nu, evident că n am lăsat sfoara liberă, celălalt capăt e înfășurat de glezna mea și legat cu trei noduri marinărești de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
am tăiat unul, am ciupit nițel cearșaful. Mi-a arătat o găurică. Am zis că e păcat și m am oferit s-o cos. Și să-i tai eu nasturele care-i trebuie pentru bluză, am vederea bună, chiar dacă port ochelari. Tanti Neli mi-a zâmbit, m-a mângâiat și mi-a dat foarfeca. Apoi ac și ață. Și, în timp ce coseam cearșaful, m-am gândit că vinerea viitoare o să-i arăt mingea de tenis pe care Geo a desenat profilul meu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Glasul îi radia de ușurare și mândrie: Știam eu c-ai să reușești. Nici nu se putea. Doctore, urcă în față, îl pofti Tudor pe necunoscutul cu care venise, și ea fixă din fugă un chip mobil și nervos, cu ochelari care schiță un gest de salut scurt. Se înmuie încălzită de apropierea lui Tudor, închise ochii și-o fură somnul. Adormi îndată, epuizată de oboseală. CAPITOLUL 11 Simțindu-și sângele ca un vin în fierbere, Miluță luă asupra lui întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și asta mă dezgustă; eu am rămas încă om cinstit; dar până când? Până când voi scrie prima carte de filozofie. Atunci o să fiu și eu dobitoc sau escroc ca toți marii filozofi, chiar dacă nu voi purta redingotă, pălărie moale, neagră și ochelari aduși după urechi.“ Sentimentul era sincer, căci, la sfârșitul semestrului, Nae se mută la Universitatea din München pentru a audia alți profesori. Tot pe vremea când își pregătea doctoratul în Germania s-a pronunțat asupra acuzației de plagiat aduse unui
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
acu câteva zile, zăpăcit cum ești. Hai, să aveți o zi bună! Zdrang... Ușa se închide cu un zgomot puternic, tablourile mai că o iau la vale, datorită trepidației. Ce-a fost asta? „Zăpăcitul”, colegul meu, mă privește perplex prin ochelarii lui cu ramă neagră. Nu e prima oară când trece “tornada” printre dosarele noastre, deci am putea vorbi de o oarecare obișnuință. Cu toate astea, de fiecare dată rămânem siderați, iar în atmosfera înghesuită a biroului în care muncim opt
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
subit. Încercă să se ridice, numai că trupul nu-l ascultă. O amorțeală ciudată îl cuprinse, paralizându-i, pe moment, până și voința. Blestemată să fii! Cine vorbise? Se săltă la marginea patului și întinse mâna spre măsuță, căutându-și ochelarii. Erau la locul lor, unde îi lăsase cu o seară în urmă. Fără să aprindă lumina, se îndreptă spre bucătărie și puse ibricul pe foc. Prin fereastra întredeschisă se strecurau zgomotele orașului care începea să se trezească. Un taxi frână
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
strada scufundată pe jumătate în întuneric. Nu întreba de doctori și medicamente. Bifat. Nimic sigur, probabil sedentarismul datorat mediului profesional. Avatarurile bătrâneții, i-aș fi întrebat eu zâmbind politicos. În cel mai bun caz m-ar fi privit dojenitor peste ochelari, ca pe una căreia nu-i sunt toate țiglele pe casă. Bătrânețe la 40 de ani? Glumiți! Hm. S-ar putea să aibă dreptate și doctorii ăștia. Cine știe. Eu îi cred doar pe jumătate. Schimbările pe care le simt
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ai propus, ai făcut o investiție extraordinară pentru minte și, mai ales, pentru suflet. - Mă scuzați, n-aș vrea să vă tulbur liniștea, dar puteți să -mi spuneți dacă aceste cărți sunt de vânzare? - Domnul mă privește lung, își scoate ochelarii și zâmbește. - Nu, nu sunt de vânzare. De ce întrebați? - Văzându-le pe masa dvs. într-un număr atât de mare și așa frumos aranjate, am presupus că... - A, nu. Nu sunt de vânzare. V-ar interesa ceva anume? - N-aș
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
colorate cu petale albastre. Ne-am iubit atunci? Nici nu mai știu... Lumina și ora de care vorbeam au rămas în pustiu. Cât de mult a trecut, de când n-ai mai fost pe-acasă. Nici nu te văd clar, sub ochelari. Cât ai crescut, lentilele sunt negre și mari, ca niște monștri uitați de vreme. Mă înfioră cuvintele nespuse și brațele obosite de pază, la porțile cerului de altădată, într-o lume uitată.. Vorbele mari le tot ascult, și iată, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și puternic subliniată de autoare în lucrările cu caracter confesiv) deschide planul narativ ficțional. Eroina devine naratoarea omniscientă și omniprezentă a personajelor identificate aleatoriu pe stradă băiatul, posesorul/posesoarea unui revolver, mâna crescândă a acestuia, femeile din automobile, bătrânul cu ochelari, chiar ea). Oamenii străzii devin protagoniștii unor evenimente care sunt regizate de Manuela, este Creatorul unui destin la îndemâna imaginației sale. Aceste relatări, slabe în consistența lor, au rolul de a contura nevoia de a trăi a eroinei. Are nevoie de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ea nu se poate imagina pe sine călcată pe stradă, dar poate concepe scenariul lugubru prin ipostaze de groază în care sunt asezați ceilalți. Viziunea balzaciană Ăla modă în acea perioadă a scrierii) este regăsită în imaginea “micului bătrân cu ochelari verzi”. Descrierea hibridizează planurile, astfel întâlnim un ireal manifestat în imaginar ca real. Sentința definitivă a unei realități scârboase o agresează pe eroina. Suspendată în întrebări, ea suferă rănită de tot ce se manifestă în real sau imaginar deopotrivă, ea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
un puzzle distorsionat:” Avea pe cap un fel de perucă mare, stufoasă, așezată ca o claie...un fel de câlț creț. Sub acel păr de albinoză stă un cap botit, cu ochi rotunzi dar înfundați în orbită și circuiți de ochelari bombați: un cap de ciufă speriată de lumină) Dansa cu mișcări ridicule, ca un bondar croit caraghios, greoi și comic pe suportul piciorușelor subțiri.” Grotescul descrierii scoate la iveală sensibilitatea naratoarei care pare copleșită de abundența grotescului în manifestare ce
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
mână încă un manuscris. De astădată, în fine, poți să citești fără nici o „obligație de serviciu”. Și, pe neașteptate, ai senzația că lectura este ceva... așa... cum ai intra într-o casă din care lipsește proprietarul. De la clanța ușii la ochelarii de pe noptieră, totul respiră suflul unor vieți străine, dizolvate instantaneu într-un râu de tăcere. Înregistrezi segmente de spațiu, obiecte, gesturi încremenite în lucruri folosite zilnic. Sunt fragmente de existență, conservă în ele semnificații pe care le crezi descifrabile. Drept care
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în minte unele premise care l-ar putea „salva” pe erou. De fapt, cine este acesta? - Un intelectual „înrăit”, citind mereu, informându-se din tot felul de surse, pregătindu se pentru lecții și făcând pauze doar pentru a-și șterge ochelarii cu batista, tacticos, după umezirea lentilelor cu vârful limbii. A făcut-o și în tren de vreo două ori, fără a observa zâmbetul Teodorei. Se pare că nu-l privea doar ca pe un școlar concentrat pe tema sa. Gestul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de o vază cu flori, tăblița luată de Bărzăun de la cetate. Nu era un semn bun pentru nimeni. Lîngă birou, alături de domnul Nicanor, se mai aflau doi străini pe care nimeni din grup nu-i mai văzuse vreodată. Unul purta ochelari fumurii, iar celălalt un fel de barbă scurtă și o mustață parcă făcută cu creionul. Ia stați jos, puștilor, li se adresă blînd străinul cel cu aparatul de fotografiat. Unde ați găsit voi tăblița asta? Ochii copiilor se întoarseră speriați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
spuse repezit cel cu barbă. Nu cumva să dispară! Nu le ia nimeni! îl asigură, stăpîn pe situație, Bărzăunul. Le-am ascuns eu bine sub niște bolovani, ca să am cu ce-mi ascuți cuțitul. Cuum? ! sări ca ars cel cu ochelari fumurii. Le-ai pus sub bolovani?! Și voiai să-ți ascuți cuțitul cu ele?? Și ochelaristul rămase o clipă cu gura căscată, de parcă ar fi înghițit un ac. Apoi începu să-i turuie gura ca o pocnitoare: Păi tu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
profesor din spațiu cu influența gravitației Soarelui asupra suprafeței Pămăntului pe zone. Intră Evelin clonat îmbrăcat într-un costum din garderoba profesorului de laborator. Un cap obișnuit, un om la 45 de ani cu părul destul de bogat și cu niște ochelari ciudați, iar în mănă o casetă. Evelin: Bună ziua! Am luat un costum din hainele profesorului dar am lăsat amanet costumul de cosmonaut! Sper că nu l-am speriat pe fiul vostru? Aurora: Bună ziua domnule Evelin, bine ați venit la noi
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
multe întrebări incommode chiar dacă lipsește Darwin.. Evelin: Vom trăi și vom vedea, nu spuneți voi așa? Aurora: Te prezint auditorului în ținuta profesorului? Te machiază Ela, care-i expertă, pentru a masca puțin culoarea sidefie a ochilor sau mai porți ochelari? Evelin: Eu zic pentru prima întălnire, în costumul de cosmonaut; Evelin expert în Cosmologie, care stă mai mult în spațiu. Aurora: Atunci o să fii însoțit de către profesor, tot în costum de cosmonaut; toți știu că el face dese ieșiri în
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
cu as de treflă în coadă. Le desfășoară pe masă. Profesorul: Mă predau. Intră Ela și-i poftește la masă. Continuăm după masă și te anunț domnule Evelin că am găsit antidotul privirilor tale! Evelin: Cum?! Profesorul: O să port niște ochelari prin care n-ai să mai vezi nimic. Evelin: Dar de ce, ochelarii nu pot reflecta cărțile din măna ta? Profesorul: Atunci o să jucăm șeptic sau popa prostu. Răsete. Haideți la masă! x x x Sala de conferințe de la Centrul de
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]