580 matches
-
raze de soare, se văd ca un curcubeu. Privesc tainic printre copaci și văd cu ochii sufletului pe Mielul lui Dumnezeu cum spune Sf. Ioan Botezătorul: „Iată, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii...”. E atât de frumos și odihnitor, o priveliște de vis, de irealitate, parcă e adusă din Rai. Doamne, ce minunat ești! Tresaltă duhul În noi de bucurie lăuntrică. Parcă n-am mai pleca de aici, de la Tine, așa au spus și ucenicii Tăi când erau cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
când eram În genunchi, mă gândeam printre altele, că stau pe Urma Pașilor Părintelui meu Prea Bun. Nu-mi venea să mă ridic, priveam locul unde stăteam cu mult nesaț și cu inima și sufletul Îl Îmbrățișam. E minunat. E odihnitor. Doamne, ce momente plăcute au fost În viața mea cât am fost În acest pelerinaj. Am trăit și Încă mai trăiesc fiecare moment pe care Îl povestesc sau la care mă gândesc. Parcă Îl văd acum. Parcă aș fi acolo
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
care dă valoare, ritm și un cântec specific versului pus în carte, deși întâlnim un impersonal, ca în Sunt peșteri: Amintindu-și peisajul satului natal, Voiculescu scrie în «Amurgul» : Ca în Amurg pe lac, peisajul să rămână tot familiar și odihnitor: Plecat și sosit la București, Vasile Voiculescu rămâne nedespărțit de Bârlad. Toate cele 19 numere ale revistei Florile dalbe, la care debutează și ca prozator cu lucrările « Singur » și « Momâia », vor cuprinde bucăți din opera sa. Și nu numai în
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
tablourile care împodobesc astăzi păreții odăilor noastre. Desigur, această galerie sui generis, dacă nu are o valoare artistică, ceea ce recunosc cu bună inimă, are însă în ochii mei marele merit de a fi rodul muncii noastre proprie. Ce frumoase, ce odihnitoare îmi par aceste odăi astfel împodobite. Nicăiurea nu simt o liniște mai complectă, o mulțămire sufletească mai nețărmurită decât în aceste odăi retrase unde nici un vuiet de afară nu pătrunde, unde au răsunat cele întâi glasuri de veselie ale copiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
va arăta cel mai bine. Ca să fie aproape perfect, nu-i exclus să solicit tipografiei Încă un exemplar de semnal și să mai fac un cap limpede... 29 iunie 2012 Dimineață liniștită, cu participarea la Sfânta Liturghie. După un somn odihnitor, lecturi duhovnicești. Seara, vizită la Ioan Enache, pe care l-am consiliat În legătură cu tehnoredactarea În QuarkXPress. Din păcate, sunt câteva lucruri pe care Încă nu le stăpânesc, așa că va trebui să ne mai vedem, după ce, bineînțeles, mă voi documenta fie
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
dormind cu țârâita. Spre seară, după vecernie, am Început să desfac o parte din bagaje, Însă marea lor majoritate va rămâne pe mâine. 26 noiembrie 2012 Cum doamna Elena mi-a dat Încă o plapumă, somnul a fost ceva mai odihnitor, dar În chilie nu cred că am 5-10 grade, cu toate că aseară Părintele Casian mi-a aeresit caloriferul, care s-a și Încălzit o vreme. Din pricina unei baterii, totul decurge la scară mai mică. Pe ducă e și bateria mea, care
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
sufocat de gu lerul tare și de cravata bogat înfășurată, cu o mustață lipită sub nas, cu monoclu în ochi și cu jobenul în mână, mă surprindeam, înaintea ieșirii mele în scenă, gândind ce bine ar fi și cât de odihnitor dacă, în loc să ies acum din spatele dulapului ce închipuia un fel de improvizată culisă, m-aș apleca peste pervazul ferestrei deschise și, de la etajul al patrulea la care ne aflam, mi-aș da drumul ușor în stradă... Cu mirare și cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mă odihnesc puțin, atât de tare m-a obosit dorința de mai bun și de mai frumos (căci cum ar putea să existe dorință fără credință, sau credință fără acțiune, sau acțiune fără dezamăgire?...) O, și cât ar fi de odihnitor să te lași în voia necugetată a vieții, 276 a răutăților și a urâțeniilor ei de tot felul, ce vin asemenea unor puhoaie reci și repezi din toate găurile pământului, din toate ochiurile cerului, adânci, necuprinse și nenumărate, cărora nebun
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
această acalmie nocturnă cu consecințe nebănuite, Oarba, căreia îi fusese grozav de sete și ingurgitase o căldare și jumătate de apă, tocmai simțea nevoia să evacueze o parte din lichidul acumulat în vezica urinară în vederea realizării unui somn liniștit și odihnitor fără prezența unor vise cabaline halucinante și dizgrațioase. Mama dormea chiar la picioarele iepei, cam la un metru distanță. Dormea pe spate, cu fața în sus, liniștit și adânc somnul de refacere al unui om care muncise fără întrerupere de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a]<1, atunci, lim Sn = 1/1-a", plus toată demonstrația de rigoare. Toate aceste formule mi se par apropiate și îndepărtate, în același timp. Nu știu de ce, am avut impresia că matematica, claritatea ei de cristal, onestitatea ei sunt odihnitoare, raportate la meschinăria "științelor umane" și a celor ce le practică în mediul universitar. Cine oare ar fi crezut acest lucru? Acum mai bine de 10 ani, la Galați, îmi dădeam sufletul pe metri liniari de cursuri împănați ca o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
etaj al unui bloc din zona Halei Centrale. Ceea ce m-a cucerit și încântat la noua reședință a prietenilor mei este înconjurul de verdeață care este atotstăpânitor. Înclin să cred că verdele este culoarea purificatoare pentru lumină, încântătoare pentru priviri, odihnitoare pentru suflet, binefăcătoare pentru viață. Finii mei dețin în proprietate mai mult de 6.000 metri pătrați, suprafață de teren ce incumbă un volum de muncă ce nu poate fi acoperit numai de brațele, nededicate muncilor agricole, ale celor doi
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
în fel și chip fără să ne piardă din priviri. Cea mai în vârstă dintre ele posedă îndemânarea umană de a deschide ușile, sărind pe mânere după o tehnică bine însușită. Timpul petrecut cu finii mei în acel cadru natural odihnitor și relaxant mi-a favorizat câteva reflecții. După coborârea pe pământ viața lor se scurge cu suprasolicitarea energiei trupești pentru acoperirea treburilor care nu se termină niciodată, cu așezarea gândurilor pentru copii și nepoți, cu ogoirea și drăgănirea animalelor pe
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Mihai Munteanu. Vorbesc despre el la timpul trecut, deși în gândurile și amintirile mele îl văd tot acolo, în casa lui, largă și primitoare, înconjurată de pomi și de vegetație spontană luxuriantă, cu aspect de codru. Acolo, în ambientul natural odihnitor și liniștit, ne simțeam bine și ne petreceam o mare parte din timpul destinat șuetelor pe teme predilect literare, în cele mai tăinuite colțuri ale acelui paradis pământean. Ca truditori pe ogorul scrisului, discutam textele în proză sau în versuri
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
soare roșiatică, de dimineață se strecură pieziș prin fereastră și căzu direct pe fotoliul ei. Se trezise cu senzația că dormise mai mult ca de obicei. În normalitatea ei, se apropiase de fereastră și observă că soarele reflecta o lumină odihnitoare și transparentă. Cerul părea spălat și proaspăt. Viața o chema într-o libertate nouă. Cap. II Suflet dezlănțuit Zburând, o păsărică se refugiase tocmai în vârful unui pom, agitânduse pe limba ei, sărind de colo până colo, părea ca vrea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pe labe. Sînt un șoarece prea mic pentru așa pisică... Mai bei? mă întreabă doamna Teona, risipind tăcerea, iar acest "mai" îmi spune dintr-odată că și ea știe despre mine că beau, bîrfă alimentată de imaginația unora. E tare odihnitor să privești ramul acela cu magnolii, arăt eu cu privirea. Dumneavoastră nu beți? Am și acasă un asemenea tablou. Evident, nu e la loc de cinste, fiind doar o poză de revistă. Îți place pictura? Tabloul cu ramul de magnolii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ci ca să-mi dea putere. E ALĂTURI DE MINE... Uitîndu-mă la ea, nici nu o văd măcar; mă pierd într-o imensitate albă, deasupra căreia ninge; ninge ca în noaptea mea de Ajun, cînd buclele astea brumate și-au scuturat albul odihnitor peste întreaga mea cămăruță. Ea dorește să înving, să înving în primul rînd pentru mine. O simt cum tremură toată, aproape cu sufletul la gură, să nu spun cumva "nu se poate" înainte de-a fi cîntărit îndelung toate posibilitățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o fărîmă din tine..." Îmi încetinesc pasul, uitîndu-mă lung în sus, spre stele: tare s-a mai liniștit cerul!... Strănut de două ori în batista udă, nasul mă ustură. Visez la un ceai cald, o aspirină și un somn lung, odihnitor... Altceva nu pot să-mi mai doresc. Am să stau puțin la Fulvia, doar două-trei minute, cît să mă scuz că am întîrziat și să beau cafeaua în fugă. Mă opresc în fața ușii cu numărul 33, îmi mai șterg nasul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scrie, în curînd, de acasă sau de undeva, unde o să vă petreceți vacanța. A mea a trecut și a fost nu numai frumoasă și interesantă, dar și foarte obositoare. A d-voastră vă doresc să fie numai frumoasă și plăcută, odihnitoare și plină de bucuriile unei vieți calme și simple. Cu aceleași gînduri bune de totdeauna, Ion Maxim </citation> (18) (19) <citation author=”Ion Maxim” loc="Timișoara" data =”21 decembrie 1978”> Dragă domnule Călin, în adevăr cînd ați voit să-mi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
un lapidar „Bună seara”, părăsesc încăperea slab luminată și cu nerăbdare tinerească ajung acasă, la ai mei. Aceeași primire caldă, din partea părinților. Nerăbdător, parcurg conținutul celor două misive, mănânc bunătăți oferite de mama, mai discutăm puțin și apoi un somn odihnitor, legănat de vise. În ziua următoare am scris o lungă scrisoare de răspuns, apoi iarăși la drum spre postul de suplinire din Băcani. Ulterior, pentru această inopinată prezență de 2-3 minute la o ședință legionară, mereu am fost șantajat că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Adesea ei dau explicații cu glas tare chiar În pragul ușii noastre, În fața Mishkenot Sha’ananim. În drum spre cas), resimțind efectele votcii b)ute cu Silk și Schimmel, trec printre șirurile de turiști. Ins) tocmai am petrecut câteva ore odihnitoare cu doi poeți, care m-au eliberat de s)pt)manile de preocupare fâț) de aprigele probleme - ucig)toarele probleme politice. Mintea mea a apucat-o ast)zi pe un drum diferit. Nu este Ins) un drum pe care scapi
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
fie, ca „o scandaloasă separare a eului de sine” (36). Pe fondul acestei mari neasemănări, o imagine similară poate dobândi în cele două cărți semnificative opuse: într-un caz moartea cu fața la perete, cu spatele la lume, înseamnă cea mai deplină și mai odihnitoare ștergere de sine; în celălalt, ea poate să însemne înciudare dușmănoasă, ascunderea groazei și suferinței, singurătate absolută, adică «cea mai tragică formă de moarte» (55). Într-un rând, Valeriu Cristea se gândește la un posibil inventar al formelor de moarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și Dani, mare susținător al Craiovei, m-a convins atunci să mă duc la acel meci. Cerul albastru, soarele blând, dar strălucitor, orbindu-mă până la lacrimi (lacrimi ambigue, provocate și de o puternică, inexplicabilă emoție), gazonul de un verde proaspăt, odihnitor, jucătorii evoluând incredibil de aproape, atât de aproape încât efortul pe care îl fac - și care se „pierde” pe micul ecran - este acum vizibil și extraordinar de impresionant, sutele, miile de oameni concentrați asupra spectacolului, a cărui parte sonoră o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
raze de soare, se văd că un curcubeu. Privesc tainic printre copaci și văd cu ochii sufletului pe Mielul lui Dumnezeu cum spune Sf. Ioan Botezătorul: „Iată, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii...”. E atat de frumos și odihnitor, o priveliște de vis, de irealitate, parcă e adusă din Rai. Doamne, ce minunat ești! Tresaltă duhul în noi de bucurie lăuntrica. Parcă n-am mai pleca de aici, de la Tine, așa au spus și ucenicii Tăi când erau cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
când eram în genunchi, mă gândeam printre altele, că stau pe Urma Pașilor Părintelui meu Prea Bun. Nu-mi venea să mă ridic, priveam locul unde stăteam cu mult nesaț și cu inima și sufletul îl îmbrățișam. E minunat. E odihnitor. Doamne, ce momente plăcute au fost în viața mea cât am fost în acest pelerinaj. Am trăit și încă mai trăiesc fiecare moment pe care îl povestesc sau la care mă gândesc. Parcă îl văd acum. Parcă aș fi acolo
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
sunt eu însămi cu adevărat, eliberată de „fructele vieții” câștigate cu sudoarea frunții și asceza ascezelor. Acolo sunt parcă egală nimicului din care marea creație a țâșnit miraculos. Surâd că trebuie să fac atâtea pentru a atinge „nimicul” atât de odihnitor. Dar, în mod concret, numai lenea mă obosește, mă deformează, fiind închisoarea cea mai de temut. Simțurile mele sunt subtile și trebuie să fie hrănite zilnic cu „acțiune”, fără să se înlănțuie niciodată de ea. Înainte de a mă culca, aproape
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]