965 matches
-
învrednicească să mai poposesc în această casă a rugăciunii pentru a mă întări spiritual. Dana G. Vizitând Mănăstirea Secu, am rămas profund impresionați de opera arhitecturală a acestui sfânt lăcaș, de așezarea ei pitorească în inima Carpaților și de sfintele odoare pe care le adăpostește, expresie a ortodoxismului românesc și a măiestriei creatorilor anonimi. Prof. Dr. Florin Bucescu 10 octombrie 2001 Cu binecuvântarea Tatălui Ceresc, a Mântuitorului lumii, Iisus Hristos, a Sfântului Duh, a Maicii Domnului, împreună cu cei doisprezece Apostoli, a
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
tăcut, care ascultase așa de bucuros ce-i povestise zilele trecute, nu era aici. În mai multe locuri prinsese un zvon care, se pare, preocupa în clipa asta toate fețele bisericești: se pierduse urma unei icoane făcătoare de minuni, un odor de preț, luat cu vreo zece ani în urmă de la o catedrală din centru, care se dărâmase. Icoana, dacă a înțeles el bine, a fost găzduită o vreme la un episcop, dat jos din funcție cu mare scandal și într-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Ardakan sau de Abarkouh. Din Abarkouh veneau unchiu-său și bunicu-său. La Meybod îl duceau cu șareta, să se uite la porumbeii din turn. Peste tot erau guerbi care n-ar fi vândut duhul lui Vohu Manah pe un pumn de odoare. În Abarkouh, dincolo de șosea, era un chiparos milenar, Pomul Raiului. Îl vedeai izbucnind din nisip ca o flacără verde-neagră, punctată de amulete și de eșarfe, de bilete cu rugăminți. În 1980, la scurt timp după Revoluție, canadienii și apoi rușii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
doua nevastă, pe care o pusese, ca pe un picur de rouă, în laptele pe care îl bea. Era kurd din Taq-e Bostan și fusese un tată bun. Când îl cunoscuse, purta șalvari și turban cu fir, în care ascunsese odoarele pe care le păstra pentru ea: o salbă și lanțuri pentru fiecare picior, un ilic de mătase și două baticuri. Dar nici ea nu era ca atunci când o trimisese după a doua fecioară: pielea îi sclipea ca zahărul brun și-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Iubit de tine - te-aș purta: o floare În dulci grădini, aproape lângă soare. 225N-ai vede iarnă, toamnă nu, nici vară, Eternă primăvar, - etern amor... De ți-aș închide zarea ta cea clară Cu-al meu sărut, o scumpul meu odor, Pân- ce să mângâi inima-mi amară 230Culca-mi-aș capul la al tău picior Și te-aș privi etern ca pe o steauă Frumos copil, cu umerii de neauă. " O, geniu mândru, tu nu ești de mine, De-a ta privire
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
adâncă, Neștiută decât lui, Dorul după ce-i mai mare N-astă lume trecătoare, După ce-i desăvârșit, Și tot sufletul îl doare După cum a fost menit. Și pe toți el îi întreabă Dacă știu cumva în lume Astă tainică podoabă, Ăst odor fără de nume. Dar pe cine - ntreabă, tace, Cui prin minte-i poate trece? Numai cântărețul orb Spune-n treacăt cumcă asta E frumoasa fără corp. El i-a spus că-n vremi denante Auzi duioasă veste, Că-n castel de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dacă-ți va merge rău Curgă-ți sângele pârău, Iar dacă ți-a merge bine Pice carnea de pe tine, Ș-atunci să gândești în tine Că-i blestemul de la mine. Și-o să te ajungă dor Că ți-am fost cândva odor. Leagă-ți doru-n băsmăluță, Răsădește-n grădinuță Ca să crească - un merișor Și mâncând să-ți fie - ușor. 345 Frunză verde, frunzuliță, O tânără copiliță, Mândră ca o garofiță Cu ochii la cer cătând, Din gură șoptea grăind: - Jură, jură, jură
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
care, pe măsură ce creștea a înțeles că se bucura de o tot mai mare dragoste părintească și a cam început să facă cornițe, să ridice noi dorințe și pretenții. Întâmplător m-am nimerit în casa lor fericită și am constatat că odorul înfiat avea jucării la care eu nici n-am visat, că la dispoziția lui se afla o serie de produse alimentare în excedent și odorul înfiat ajunsese să joace fotbal în camera lui servindu-se de portocale pe post de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dorințe și pretenții. Întâmplător m-am nimerit în casa lor fericită și am constatat că odorul înfiat avea jucării la care eu nici n-am visat, că la dispoziția lui se afla o serie de produse alimentare în excedent și odorul înfiat ajunsese să joace fotbal în camera lui servindu-se de portocale pe post de minge. O adevărată risipă, din prea marea lor dragoste. La rândul meu le-am atras atenția avertizându-i că nu e bine ce se întâmplă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
spunând: „Măi tată, am făcut niște lucrări... că nu se poate să nu reușesc, doar cine știe ce ghinion să am ca să nu fiu admis”. Așteptare nerăbdătoare, neliniștită acasă, dar nici un semn. După un timp tatăl adoptiv se duce la Facultatea unde odorul lui trudise din greu pentru reușită și constată, stupefiat, că nici măcar nu figura printre înscriși, darămite printre reușiți?? Ieșind la iveală escrocheria săvârșită, cu tupeu, spune că va repeta la anul examenul de admitere. Încă un an de tensiune, cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
aceasta este înscris de părinți, supravegheat pe timpul concursului, revine acasă cu așteptarea rezultatului care este în final negativ. Lacrimi din partea mamei, îngrijorare și nervi din partea tatălui, mai așteaptă un an, cu altă pregătire și alți nervi la mofturile pe care odorul le manifestă față de ai săi, trece și perioada noului concurs de admitere și rezultatul = nimic. Nimic pe toată linia... E încadrat undeva pe plan local și după două săptămâni revine acasă să huzurească în casa părinților adoptivi. Cu asemenea nereușite
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
coadă, și... cu chiu cu vai se oploșește pe lângă o ființă, feminină, care se atașează de el, acceptă să se căsătorească și se părea că oarecum drumul lui prin viață va fi altul... După puțin timp, tatăl adoptiv, îmbolnăvit de odorul adoptat, trece în lumea umbrelor, liniștindu-se... Tânărul nostru revine în casa copilăriei lui, lângă mama rămasă sigură, care, din stăpână pe casa și rostul ei până acum, devine tolerată cu oarecare îngăduință de intrușii din viața ei. Un timp
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Poemului unificator sînt respinse „fruntariile” fixate artificial de către „școlile de litere” între diversele formule literare. La Adrian Maniu, „poet și poet român fără tirade”, inspirația tradițională către care s-a orientat după război („Motive destule în icoane, în cruci, în odoare, în cusături în trei ițe, în uitatul olărit românesc”) nu e recuperată tezist, „patriotic”, ci estetizant. Aceeași respingere a imitației superficiale, aceeași voință de înrădăcinare a prozei într-un sol popular original o întîlnim și în articolul despre volumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trupurile pe care adesea putrefacția le descompunea. E-adevărat, prezența nesuferită a lui Teja nu prea se potrivea cu aurul, argintul și mătăsurile cu care reginele Teodolinda și Gundeperga împodobiseră templul antic. Când și când însă, o fărâmă din acele odoare părea să lucească în el, ca și cum ar fi ascuns o piatră prețioasă sub stratul de murdărie. Desigur, era vorba despre o iluzie optică, despre o răsfrângere a luminilor pe aurul icoanelor. Totuși, mie îmi plăcea să cred că fulgerarea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
degeaba fuseseră toate nopțile în care socotise cu frații mei ce animale aveau să-i fie oferite lui Esau ca să-i înmoaie inima și ce animale aveau să fie ascunse de lăcomia fratelui. Mamele mele nici nu începuseră să împartă odoarele și să pregătească darurile pe care tata voia să i le pună sub ochi lui Esau ca să-i potolească mâinia. Acum iată era prins în capcană și se afurisea că-și pierduse atâta timp cu gândul la demoni și îngeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Dan”, care are semnificația de “cel dăruit de Dumnezeu”, făcându-se trimitere la implicarea predestinării în evoluția personajului, asociată drumului cunoașterii. Cognomenul “Prepeleac” are ca fundament o reprezentare fizică, materială, văzută ca dublu al său în planul lumii materiale: “atât odor avea și el pe lângă casă, făcut de mâna lui”. Fiind singura valență creatoare în planul lumii materiale și, prin raportare la forma verticală si la ramificațiile extremității superioare, putând fi interpretat simbolic fie ca “axis mundi”, fie ca arborele cosmic
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
în față sub un felinar pe strada Corbeni. Știi ce ni se întâmplă? Nu, bâiguie fata, de unde să știu? Și lumea își arată o clipă, prin clocotul și aburii de creieri puși la fiert, fața ei de putere, precum un odor de preț sclipind în bezna unui mormânt scitic. Peste zeci de ani, oameni scofâlciți și băbătii vor continua să-și amintească nuanța liliachie a unei rochii sau zgomotul ploii de aprilie, iar amintirea aceea îi va urmări mereu, mereu, mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
rege. Noi l-am da, numai că de unde să-l luăm, vorba poveștii, dacă n-are ființă pe lumea aceasta? ─ Hmm... ─ Îndrăznesc așadar să te caut, să-ți cer o părere, un sfat chiar... Unde s-ar putea găsi asemenea odor? Știu că pe vremea când umblai cu târnăcopul prin țară, cunoșteai fiecare pafta, fiecare pecete și acoperământ de mormânt și mai știu eu ce, păstrate de la strămoși. Spune-mi, unde să caut? Patriarhia clatină din cap și se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu am nici pe dracu`. Torn în mine cu o plăcere teribilă, poate că Lucia are dreptate, o cură de dezintoxicare nu mi-ar strica. Dar, până atunci, nu te comporta precum o mamă oripilată care află că băiatul ei, odorul ei răsfățat, este alcoolic. Ești departe de a fi mama mea, iar o postură în care să plângi și să-ți frângi mâinile, cuprins de falsă disperare, nu te prinde. - Lucia, Lucia, Lucia! Capeți o obsesie. Nu te aud vorbind
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și un scurt istoric al liceului, aveam să aflu că e cel mai vechi liceu maghiar din Transilvania. mi-a arătat apoi, cu mândrie și evlavie, colecțiile cele mai rare, aflate În vitrine de sticlă ferecate cu cheia, ca niște odoare pe care nu se cade să le lași la dis- creția tuturor, de care m-am apropiat cu timiditate și al căror miros intoxicant de piele bătrână iradia discret prin sticla vitrinei. CĂlătoream În timp cu toate simțurile. Din când
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și un scurt istoric al liceului, aveam să aflu că e cel mai vechi liceu maghiar din Transilvania. Mi-a arătat apoi, cu mândrie și evlavie, colecțiile cele mai rare, aflate în vitrine de sticlă ferecate cu cheia, ca niște odoare pe care nu se cade să le lași la discreția tuturor, de care m-am apropiat cu timiditate și al căror miros intoxicant de piele bătrână iradia discret prin sticla vitrinei. Călătoream în timp cu toate simțurile. Din când în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
i-i omor, ca să-i rămână lui, averea, pe care, s-o pape, prin lume, cu gașca! Așa o să fac. Și, dacă nu mă vor crede, o să le arăt actul de mână, pe care-l am, de la Dan cel Mic, odorul lor, cel drag și iubit și corcolit și-mbuibat, cu de toate, Încă de la ieșirea din scutece, și până acum, spre marea sărbătoare, a Împlinirii vârstei majoratului său. Întâi le-a spus părinților zvăpăiatului În care se ascundea un criminal În
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
urca la cârciumar, se altoia cu un rachiu și se întorcea să doarmă pe grămada lui de coceni. -Lau aflat căruțașii că are armăsari de prăsilă. Veneau pe furiș, să nu știe primăria, plăteau moșului, și caii lui le îmborțoșau odoarele. Se umpluse mahalaua de mânji. Iarna dormea într-un bordei, pe săturate, că nu mai avea treabă. Grigore crezuse la început că or să-l înece zăpezile pe fundul gropii și pe el, și pe armăsari, dar omul dăduse animalele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i mic de-un metru. Nici n-o să-l vedem după evanghelii! Popa Metru i-a rămas numele sfinției-sale. Și i se potrivea, ce-i drept! 133 Până când a citit prima liturghie, popa a bătut mahalaua, s-o înzestreze cu odoare, icoane și candelabru, că era parohie săracă, de oameni neavuți. A luat-o de la pricopsiți întii. Cârciumarul -la primit în odăile lui, i-a dat un scaun. La u§ă îi pupase mâna. Avea o sutană lungă și neagră și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Viscolul zgflțîia cercevelele. Bolțile de piatră gemeau. Codoșul s-a mai închinat o dată. Au urcat niște trepte scunde și au dat la o parte o perdea de catifea. Pe o măsuță ședeau cărțile sfinte cu pecețile lor de argint și odoarele. S-a uitat Paraschiv. Nicu-Piele le aduna. Gheorghe a desfăcut sacul lung și clistirele sunară dulce a metal scump. Au luat lingurile, vasele, un cazan de aramă, vreo două icoane poleite cu aur și hainele de slujbă ale sfinției-sale, strălucitoare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]