648 matches
-
mucalit, privindu-i cu multiple înțelesuri. Ca de obicei, după vizita medicală sunt multe de pus la punct, colega, răspunse Eugen bucuros, reușind să se retragă din fața Ofeliei, care își mușca buzele cu năduf. - Tocmai... s-a terminat ședința, interveni Ofelia suspinând intenționat, să fie auzită de amândoi. - Oho! Plânge sufletul tinerei domnițe ori doar mi se pare mie?... Ofelia, ascultă-mă pe mine, fată! Nici nu știi câte lupte s-au pierdut până să se câștige războiul. Tu nu observi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
câștiga, te asigur! - ... Se prea poate, dar... cum să spun... - Vei spune altădată. Pentru moment am eu de spus ceva confidențial domnului doctor, te rog frumos! - Da, bine, scuzați-mă! Sunt în salonul alăturat, dacă este nevoie de mine, răspunse Ofelia, ridicându-și bărbia ofensată și întorcându-se pe călcâie, astfel încât să-și vânture halatul pentru a-i dezveli picioarele până mult mai sus de genunchi. Rămași singuri, cei doi prieteni își acoperiră gurile cu palma pentru a nu se auzi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pe Iuliana... Dar să mergem la treburile de serviciu, te rog! Sunt multe de făcut... - Știu... Am fugit. Salutare! ... Nu a fost chiar fugă din partea lui Emilian, dar nici nu avea de gând. Urgența sa era să o întâlnească pe Ofelia cât mai repede, cât „este fierul cald”, cum îi dicta în acel moment creierul sau inima. O prețuia pentru tot ce ținea de serviciu, dar remarcase la ea și alte „calități” de ceva vreme și chiar disponibilitatea ei. Numai prezența
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
inima. O prețuia pentru tot ce ținea de serviciu, dar remarcase la ea și alte „calități” de ceva vreme și chiar disponibilitatea ei. Numai prezența lui Eugen în ecuație i-a retezat avântul. A fost destul de ușor să înțeleagă că Ofelia pe el îl prefera, cu atât mai mult cu cât ea însăși nu se ferea de nimeni să-i facă ochi dulci șefului și, drept urmare, nu s-a gândit nicio clipă să deranjeze o posibilă relație între cei doi. Acum
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
planul în acțiune. - Frumoasă doamnă și colegă, a deschis el discuția de îndată ce a întâlnit-o în alt salon, sunt tare grăbit și doresc să semnez actele acelea înainte de a fugi în teren... Marian Malciu - Desigur! Imediat, domnule doctor, îl asigură Ofelia pentru toate posibilele urechi ce puteau să audă. Să mergem! Am atâtea de făcut și eu... Dialogul a fost foarte scurt. Ochii amândurora au exprimat mai mult decât o puteau face cuvintele. Odată obținut acordul ei, lui Emilian îi revenea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pacientului o reacție ce i-ar putea periclita echilibrul nervos și așa destul de fragil. Înainte de a discuta anumite aspecte importante cu doctorul neurochirurg Cezar Nistorescu, Eugen a dat telefon să se intereseze de starea lui Iustin. A răspuns de îndată Ofelia cu vocea-i inconfundabilă: - Da, domnule doctor! Aveți nevoie de ceva? - Care este situația după revenirea în salon? - A suportat cu bine absolut totul. Stare stabilă, fără modificări. Poate..., poate puțină activitate cerebrală în timpul vizitei, dacă am în vedere datele
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a fost... - Te rog frumos, Ofelia, dacă mai sunt și alte elemente de comunicat în legătură cu starea celorlalți pacienți, spune-le imediat! - Nu sunt, domnule doctor! V-aș fi sunat imediat. - Da, bine, mulțumesc! puse Eugen capăt unui dialog pe care Ofelia ar fi dorit să-l canalizeze în interesul său personal. Ușor iritat, el închise cu năduf telefonul și formă imediat alt număr, cerând scuze colegului Nistorescu, cu promisiunea că va dura doar două minute convorbirea. - Alo! Sărut mâna! Ați plecat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pline de răspundere. A aprobat tratamente, a acordat consultații, a analizat fișe și a vorbit detașat cu personalul medical și, în aceeași măsură, cu pacienții, încurajând cu vorba lui bună pe fiecare în parte. Lângă patul ultimului pacient era numai Ofelia. Pe Carmen Bădescu o întâlnise într-un alt salon, angajată în tratamentul aplicat ultimilor doi internați. Nu a fost locul și timpul necesar informării despre situația lui Iustin. Ea se ridicase la intrarea doctorului și îl privea zâmbindu-i drăgăstos
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Tainicele cărări ale iubirii cu prietenul meu? Uf! Nu știu cum să-i mai vorbesc să mă înțeleagă... Las timpul să lucreze și, bineînțeles, las totul în seama lui. Știu cât de convingător este în materie de femei”, hotăra Eugen, răspunzându-i Ofeliei doar cu zâmbet profesional. - Cum este? Noutăți? - Nu, domnule doctor! Este bine. Și vizita a decurs foarte bine, cum v-am spus la telefon...Mda... Odihnește-te puțin. Vreau să-l privesc și să-i vorbesc... - Cum doriți, domnule doctor
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Tainicele cărări ale iubirii plăcută. L-a încurajat și ea cum a putut. Nu era departe de ceea ce doriseră Eugen și Cezar să-i transmită lui Iustin. Trecuseră cele zece minute, dar nu și-a dat seama decât atunci când asistenta Ofelia, pe care nu o auzise când a intrat, i se adresă doctorului, la fel de neauzit, la pătrunderea în salon: - Domnu’ doctor..., am rezolvat absolut totul... Aș dori să plec, ceru ea, privindu-și cu înțeles ceasul de la mână. Știți, eu... - Da
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
curios... - Ai pierdut cea mai fierbinte femeie, omule! Am fost cu ea în noaptea trecută.... Vreo trei ceasuri, dar..., dar... știi cum a fost ea în trei ceasuri? - De unde să știu dacă nu-mi spui? Cred că te referi la Ofelia... - Daaaa! A fost văpaie, frățioare! A fost totală, mă înțelegi?! Fierbinte și greu de satisfăcut! Adică... greu, nu, dar îi trecea repede și tot mai vrea, încerc să-ți spun... - Aha, înțeleg! Nu am de unde ști, dar intuiam... - Ai pierdut
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
termină repede, dar tot mai vrea, cum ți-am spus... O mănâncă în trup rău de tot, frate! Tainicele cărări ale iubirii - Deci te-a făcut fericit, omule! Nu ar trebui să... - Domnu’ doctor! Domnu’, veniți repede, vă rog! strigă Ofelia cu glasul sugrumat de emoție, deschizând cu mare grabă ușa. Iustin... acela... s-a trezit! Amândoi medicii au zvâcnit pur și simplu, intrând ca o avalanșă în salon, înghesuind-o pe asistentă în tocul ușii. Se opriră aproape gâfâind lângă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
vorbi, șopti doctorul Eugen Tomescu. Creierul său reintră cu pași mari în funcțiune. Va procesa, dacă nu cumva o face deja, toți stimulii, toate datele transmise și toată mișcarea nevăzută și neauzită de om, precum spunea cândva un filosof... Doamna Ofelia, ai dat de știre să... - Da, domnule doctor! Vor veni toți, mai puțin cei care sunt în sala de operații... - Foarte bine te-ai orientat... Mulțumesc! - Era de datoria mea, domnule doctor, răspunse imediat asistenta șefă, plină de sine, privindu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
care te gândești... a dat semne că nu-i sunt absolut deloc indiferent. Mă place în mod sigur așa cum sunt.... ca om. Nu vede în mine medicul de care are nevoie fratele ei... - Excelent! Așa trebuie... Deci, este clar că Ofelia rămâne în răspunderea mea, frate! - Spală-te cu ea pe cap. Nu am nevoie..., dar aș dori să nu-ți neglijezi familia. Foarte serios îți spun! - Ok! Nu am de gând. Aventură și satisfacția că îmi oferă ceea ce soției mele
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
va avea viață și că va vorbi în curând. Dar cel mai emoționant tablou a fost oferit în ziua următoare pentru Iuliana și doamna Luiza. Era în ziua a treia și de față se aflau doctorii Eugen și Cezar, asistentele Ofelia și Lidia Combei... Doamna Luiza îi vorbea băiatului cu voce scăzută, aplecată mult peste chipul său eliberat de masca de oxigen. El era la fel de liniștit ca în zilele precedente, cu respirație regulată și gene clipind foarte rar. Ceilalți erau în jurul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
dreaptă, încet, foarte încet, abia perceptibil la început. Mișcarea a fost repetată de câteva ori, după care, la un interval de treizeci de secunde, a întredeschis buzele și a rostit încet, dar suficient să fie auzit: Mamă! - A scăpat! zise Ofelia imediat, neputându-și stăpâni mulțumirea și bucuria. - Nu, n-a scăpat, ci a fost scăpat, murmură asistenta Lidia Combei, cu gândul la rugăciunile făcute aproape fără contenire, acasă și la serviciu, de mama și de sora bolnavului, dar și la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
la București, era o salvare. Eugen și Iuliana o priveau nedumeriți și și-au strâns mâinile ușor speriați. Mare le-a fost surpriza să vadă coborând, cu mare bucurie întipărită pe chipuri, pe doctorul Emilian Grigore și pe asistenta-șefă Ofelia Bălan. - Ce credeați, dragii mei, că o să vă lăsăm de izbeliște în momente de cumpănă? îi întâmpină Emilian cu brațele deschise pentru a-i îmbrățișa. Uite că mai sunt și minuni pe lumea asta! Conducerea spitalului a aprobat mașina să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
totuși, să facă și ea un bine. Am fost inspirat să-i spun de unde anume plecăm și la ce oră”, își aminti el. Cel mai emoționat era Iustin. Imediat, după voce, îl recunoscuse pe medic, apoi o recunoscuse și pe Ofelia. Îi auzise de multe ori vorbind în salon și chiar se obișnuise cu ei. În plus, știa și de stăruința Ofeliei în a-l cuceri pe Eugen, dar acest aspect era un secret pe care l-a păstrat toată viața
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
aminti el. Cel mai emoționat era Iustin. Imediat, după voce, îl recunoscuse pe medic, apoi o recunoscuse și pe Ofelia. Îi auzise de multe ori vorbind în salon și chiar se obișnuise cu ei. În plus, știa și de stăruința Ofeliei în a-l cuceri pe Eugen, dar acest aspect era un secret pe care l-a păstrat toată viața. Nu a dezvăluit nimănui vreodată tot ce auzise și înțelesese el acolo, pe timpul internării, când întregul personal îl credea în comă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Ziceai că va fi doar o aventură... - Crezi că de o femeie ca ea se scapă ușor? De fapt, nici nu mi-am propus să scap, deocamdată... - Ptiu! Ai grijă! Nu-ți neglija soția, mai apucă Eugen să-i vorbească. Ofelia îi chema să urce, asumându-și rolul de șef al echipajului, provocând veselia celorlalți. Timpul fusese foarte bine programat, astfel că au ajuns mai din timp în capitală, dar numai cu o jumătate de oră mai devreme, la spital, din cauza
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
sistem de asemenea anvergură cum este China sau America e ca și cum te-ai opune naturii înșiși. De vorbă cu Mefisto „Nu mi s-a întâmplat să îmi ceară ceva un regizor și eu să zic nu“ Veronica D. Niculescu Pe Ofelia Popii am așteptat-o, într-o duminică seara, la cabinele actorilor, după ce interpretase rolul Mefisto din Faust, în regia lui Silviu Purcărete. Și-a spălat „pielea“ roșie de drac și a apărut ca un înger: blondă, veselă, modestă. Toate cronicile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
după ce interpretase rolul Mefisto din Faust, în regia lui Silviu Purcărete. Și-a spălat „pielea“ roșie de drac și a apărut ca un înger: blondă, veselă, modestă. Toate cronicile la Faust au fost favorabile și toți în unanimitate spun despre Ofelia Popii că face un rol remarcabil. Cum este pentru tine să fii Mefisto, ce înseamnă acest rol pentru tine? Nu știu, eu poate nu m-am trezit... Nu e o schimbare foarte mare în mine, personală vreau să spun, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
bine. Cu domnul Ilie Gheorghe cum este colaborarea? Foarte bună, e un partener excelent. E foarte receptiv, și el tot așa, se aruncă imediat, acceptă orice propunere, e extraordinar, un foarte bun partener. Sunt colegi ai tăi care spun că Ofelia face orice pentru un rol. Încă nu mi s-a întâmplat să îmi ceară ceva un regizor, „fă asta“, și eu să zic nu. Poate nici ei nu au cerut ceva imposibil pentru un om. Probabil când cer este o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
oameni și de locuri, domnul Chiriac manageriază foarte bine, aduce regizori și proiecte mari. Dar mi-ar plăcea să am colaborări, pentru că e o deschidere. Lumea te știe de pe scenă. Ce ai vrea să știe despre tine, cum ești tu, Ofelia, dincolo de scenă? Mi se pare că, oricum, cele mai interesante lucruri despre mine tot pe scenă le zic. Să știi că celelalte lucruri despre mine nu sunt la fel de interesante ca și cele vizibile pe scenă. Nu cred că aș avea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
sfârșit, alte idei, alte viziuni bântuie printre ziduri Nu, nu în noua Danemarcă nu e ca-n vechea Danemarcă lucrurile mărunte au dreptul să compună ele esența golul dacă vrea se poate numi cerc Polonius e acum directorul firmei Lacrima Ofeliei SRL iar țeasta lui Yorick a ajuns material didactic în școală ce poate fi mai frumos, ce poate fi mai sublim? Ce să vă mai spun: noua Danemarcă e mult mai Danemarcă decât vechea Danemarcă CHIAR AȘA Chiar așa: beau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]