893 matches
-
spre Olimp. Acolo e primită de Hefaistos cu mare cinste și bunăvoință, în casa lui de bronz strălucitor. Tetis i se plânge de toată viața ei: căsătoria silită cu un muritor, nașterea unui fiu sortit morții timpurii și, acum, greaua ofensă îndurată de la Agamemnon, moartea lui Patrocles, pierderea armelor. Hefaistos se grăbește să-i împlinească rugămintea de a-i făuri alte arme și, de-a lungul nopții, i le și face, cum altele n-au fost. Iar dimineața, Tetis i le
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
sortit să nu moară niciodată, să trăiască mereu, ca durere, în neuitarea veșnică a unei mame eterne. Briseis are un rol hotărâtor în acțiunea epopeii: mânia lui Ahile și lunga lui abținere de la luptă, cu toate urmările ei, decurg din ofensa adusă lui Ahile de către Agamemnon, care i-o luase pe captiva Briseis. Antecedentele prezenței sale în acțiune se cunosc. 78 Înlăuntrul acțiunii, ea apare în trei împrejurări. Când trimișii lui Agamemnon vin s o ia de la Ahile, Patrocles o scoate
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
alte câteva pricini. Își alesese o viață scurtă, iar singurul ei conținut erau măreția și gloria. Și n-ar spune atât de des cine este, dacă această singură mândrie a lui n-ar fi fost rănită de raptul și de ofensa lui Agamemnon. De aceea, în aserțiunile lui de excelență străbate un accent care le face mișcătoare. Pe de altă parte, Ahile, trufașul Ahile, nu este o întrupare a nemăsurării (hybris) pentru bunul motiv că își cunoaște limitele. Nu numai pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
sortit să trebuiască să aleagă între a rămâne lângă Troia, luptând mai departe și murind, dobândind în schimb o glorie fără moarte, și a se întoarce acasă, trăind acolo ani mulți și fără slavă. Și, sub imperiul mâniei provocate de ofensă, este la un moment dat gata să se întoarcă în Ftia, greu de prăzi bogate, și să îmbătrânească acolo. Și alege până la urmă să rămână lângă Troia. Dar nu pentru glorie, ci ca să-l răzbune pe Patrocles, știind bine, pentru că
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
al lui, pe un pământ străin. 120 Dar paradoxul lui Ahile nu rezidă numai într atât. El, ca erou al unui poem clădit pe marea și funesta lui mânie, știe, oricât de îndelung și de stăruitor l-ar fi chinuit ofensa îndurată, că vine o zi când trebuie să te lepezi de ea. Mai mult, că mânia este ca un fum care îți umple pieptul cu o exaltare deșartă, că omul cumpănit nu trebuie să i se lase pradă fără să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
răbdare ascultă până la capăt lunga, bătrâneasca depănare de amintiri rostită de Priam la sfârșitul întrecerilor de care. 121 Această latură a firii lui Ahile, străină de imaginea omului violent și crud când era stârnit de durere, de mânie și de ofensă, poate fi adâncită și în alte direcții. Este în el o plenitudine și un prisos de viață care se cheltuiește și altfel decât în sfera discordiei și a nimicirii. În anumite naturi, forța vitală ia forma generozității. Ahile, bucuros fiind
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
acestui om. Iar mânia îl făcea să sufere în adânc și îndelung, ca de o rană. Și îl determina să facă lucruri excesive și pustiitoare și, de la o intensitate în sus a durerii, să fie crud ca o fiară rănită. Ofensa adusă lui Agamemnon prin luarea unei părți din ce i se cuvenea, o parte în fond neînsemnată, 126 o captivă, îl împinge la săvârșirea unui lucru de neînchipuit: nu numai că nu mai vrea să ia parte la lupte, știind
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
se transformă într-o nebunească sete de sânge, într un delir năprasnic și nimicitor, ca acela al elementelor dezlănțuite. Așadar, înlăuntrul Iliadei, întreaga comportare a lui Ahile este controlată de reacția lui față de oameni: față de Agamemnon din tabăra ahee, după ofensa adusă de acesta, și față de Hector din cea troiană, după ce Hector îl ucide pe Patrocles. În primul caz este vorba de onoarea lui rănită, care aduce dezastru în tabăra aheană, într-al doilea, de dragostea lui rănită pentru omul care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
să facă așa: să-și păstreze mânia și să rămână lângă corăbiile lui, făgăduindu-i că îl va îndupleca pe Zeus să-i împlinească dorința. Și Ahile rămâne, înfierbântat de mânie. Ne-am aștepta ca Homer să spună că din cauza ofensei. Dar el spune doar atât: „din pricina unei femei cu cingătoare frumoasă, care, spre părerea lui de rău, i-a fost luată cu sila“. Ceea ce, poate, revine la același lucru. Apoi, cu voia lui Zeus și în absența lui Ahile, începe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
începe să se tânguie pentru soarta lui, să-i pară rău că, dacă tot e sortit unei morți timpurii, nu poate sta măcar, tihnit și fără durere, acolo lângă corăbiile lui, departe de lupta ucigașă, nu să sufere pentru o ofensă resimțită de el prea de tot amarnic. Apoi îi făgăduiește că va merge pe Olimp, la Zeus, să-l roage să-i ajute pe troieni, astfel încât aceștia să-i decimeze pe ahei și să-i împingă până la corăbii. Când vine
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
spre Olimp. Acolo e primită de Hefaistos cu mare cinste și bunăvoință, în casa lui de bronz strălucitor. Tetis i se plânge de toată viața ei: căsătoria silită cu un muritor, nașterea unui fiu sortit morții timpurii și, acum, greaua ofensă îndurată de la Agamemnon, moartea lui Patrocles, pierderea armelor. Hefaistos se grăbește să-i împlinească rugămintea de a-i făuri alte arme și, de-a lungul nopții, i le și face, cum altele n-au fost. Iar dimineața, Tetis i le
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
sortit să nu moară niciodată, să trăiască mereu, ca durere, în neuitarea veșnică a unei mame eterne. Briseis are un rol hotărâtor în acțiunea epopeii: mânia lui Ahile și lunga lui abținere de la luptă, cu toate urmările ei, decurg din ofensa adusă lui Ahile de către Agamemnon, care i-o luase pe captiva Briseis. Antecedentele prezenței sale în acțiune se cunosc. Înlăuntrul acțiunii, ea apare în trei împrejurări. Când trimișii lui Agamemnon vin s o ia de la Ahile, Patrocles o scoate din
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
alte câteva pricini. Își alesese o viață scurtă, iar singurul ei conținut erau măreția și gloria. Și n-ar spune atât de des cine este, dacă această singură mândrie a lui n-ar fi fost rănită de raptul și de ofensa lui Agamemnon. De aceea, în aserțiunile lui de excelență străbate un accent care le face mișcătoare. Pe de altă parte, Ahile, trufașul Ahile, nu este o întrupare a nemăsurării (hybris) pentru bunul motiv că își cunoaște limitele. Nu numai pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
sortit să trebuiască să aleagă între a rămâne lângă Troia, luptând mai departe și murind, dobândind în schimb o glorie fără moarte, și a se întoarce acasă, trăind acolo ani mulți și fără slavă. Și, sub imperiul mâniei provocate de ofensă, este la un moment dat gata să se întoarcă în Ftia, greu de prăzi bogate, și să îmbătrânească acolo. Și alege până la urmă să rămână lângă Troia. Dar nu pentru glorie, ci ca să-l răzbune pe Patrocles, știind bine, pentru că
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
-i al lui, pe un pământ străin. Dar paradoxul lui Ahile nu rezidă numai într atât. El, ca erou al unui poem clădit pe marea și funesta lui mânie, știe, oricât de îndelung și de stăruitor l-ar fi chinuit ofensa îndurată, că vine o zi când trebuie să te lepezi de ea. Mai mult, că mânia este ca un fum care îți umple pieptul cu o exaltare deșartă, că omul cumpănit nu trebuie să i se lase pradă fără să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de răbdare ascultă până la capăt lunga, bătrâneasca depănare de amintiri rostită de Priam la sfârșitul întrecerilor de care. Această latură a firii lui Ahile, străină de imaginea omului violent și crud când era stârnit de durere, de mânie și de ofensă, poate fi adâncită și în alte direcții. Este în el o plenitudine și un prisos de viață care se cheltuiește și altfel decât în sfera discordiei și a nimicirii. În anumite naturi, forța vitală ia forma generozității. Ahile, bucuros fiind
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
acestui om. Iar mânia îl făcea să sufere în adânc și îndelung, ca de o rană. Și îl determina să facă lucruri excesive și pustiitoare și, de la o intensitate în sus a durerii, să fie crud ca o fiară rănită. Ofensa adusă lui Agamemnon prin luarea unei părți din ce i se cuvenea, o parte în fond neînsemnată, o captivă, îl împinge la săvârșirea unui lucru de neînchipuit: nu numai că nu mai vrea să ia parte la lupte, știind bine
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
se transformă într-o nebunească sete de sânge, într un delir năprasnic și nimicitor, ca acela al elementelor dezlănțuite. Așadar, înlăuntrul Iliadei, întreaga comportare a lui Ahile este controlată de reacția lui față de oameni: față de Agamemnon din tabăra ahee, după ofensa adusă de acesta, și față de Hector din cea troiană, după ce Hector îl ucide pe Patrocles. În primul caz este vorba de onoarea lui rănită, care aduce dezastru în tabăra aheană, într-al doilea, de dragostea lui rănită pentru omul care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
să facă așa: să-și păstreze mânia și să rămână lângă corăbiile lui, făgăduindu-i că îl va îndupleca pe Zeus să-i împlinească dorința. Și Ahile rămâne, înfierbântat de mânie. Ne-am aștepta ca Homer să spună că din cauza ofensei. Dar el spune doar atât: „din pricina unei femei cu cingătoare frumoasă, care, spre părerea lui de rău, i-a fost luată cu sila“. Ceea ce, poate, revine la același lucru. Apoi, cu voia lui Zeus și în absența lui Ahile, începe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
zei, după cum arată în al său Amfitrion Jupiter. Numai bunul Dumnezeu știe cât mă costă să-l aprob, căci Plutarh, despre Menandru vorbind, dezaprobă comedia antică; dar fiindcă iată-ne atât de departe de artă, iar în Spania mii de ofense cauzei ei se fac, cred eu că docții de data aceasta mai bine tac. Tragicul și comicul amestecate, Ca și Terențiu cu Seneca, măcar pentru a pune pe picioare al lui Pasifae un alt Minotaur, unul va da porțiunea gravă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prin exces. Timizii cântă și prudenții trag cu pistolul. În febra petrecerii, e de ajuns, se zice, un orgoliu rănit și pistolul intră în acțiune sau lucește o machete, lancea folosită la tăiatul trestiei de zahăr, pentru a răzbuna o ofensă. De la sărbătoare la moarte nu e atunci decât un pas. Am greșit, așadar, vorbind despre fiestă ca despre un drog. Beția ei n-are nimic comun cu ceea ce se întîmplă în tristele paradisuri provizorii ale consumatorilor de marijuana. ( cea ce
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și consumul de alcool din recipiente ascunse cu grijă în pungi de hârtie. Deși era adeptul unui sistem moral care presupunea trimiterea anumitor păcătoși direct în iad (cum ar fi prostituatele zgomotoase care te împiedică să adormiă, nu credea că ofensele spirituale ale căror martor era în acest parc erau un motiv îndeajuns de puternic pentru a arde în focurile gheenei. La un moment dat totuși, când încă se afla în parc, începu să se simtă ușor neliniștit. Se gândi imeadiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lasă pe teroriși să intre în țară, cu intenția de a ne ucide, și noi nu avem curajul să le luăm amprentele sau să îi forțăm să poarte acte cu ei, pentru că ne e teamă să nu le aducem vreo ofensă... Următoarea mea crimă. Să te întreb, de ce nu acceptăm cu toții că există diferențe între rase și culturi? Nu am afirmat niciodată că o rasă ar fi superioară sau inferioară alteia. Spun doar că nu-i a bine dacă încerci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
resturi de mâncare. Îmi plăcea să violez locurile modeste pe care mama le păstra dichisite toată iarna. Iar când, la sfârșit, fiecare lucru era din nou la locul lui, reușeam să supraviețuiesc mai ușor între pereții aceia pentru că păstrau amintirea ofensei mele estivale. Cred că era aceeași plăcere pe care o simte un chelner murdar, atunci când scuipă pe furiș în farfuria unui client prea pretențios. O bubuitură surdă și îndepărtată intră pe fereastră străpungând tăcerea. Poate se schimbă timpul. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
acțiune de corupere pentru a le determina să pronunțe condamnări nedrepte în scopul exclusiv de-a putea aplica apoi o grațiere plină de animozitate. De aceeași împrejurare ține și absurda gravitate a pedepsei prin care se agravează presupusele delicte de ofensă la adresa regelui, de lezmajestate.] Presupun că un cititor sau altul, citind această confesiune cinică și pe care o va socoti poate impudică, această confesiune în maniera lui Jean-Jacques, îmi va ataca doctrina despre divina comedie sau mai bine zis despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]