914 matches
-
În mod constant fie rearanjate, fie Întoarse pe dos. Exista o Încăpere la etajul al treilea, un dormitor nefolosit ca urmare a inexplicabilelor pete de umezeală ce răsăreau din pereți și păreau să alcătuiască chipuri șterse, unde florile proaspete se ofileau În cîteva minute și se puteau auzi Întotdeauna muște zburătăcind, cu toate că era imposibil să le zărești. Bucătăresele asigurau că anumite articole, ca zahărul, dispăreau din cămară ca prin farmec și că laptele căpăta o nuanță roșiatică la fiecare lună plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În jos și scutură din cap, murmurînd În sinea lui. CÎnd Își ridică fața avea un rînjet cîinesc pe buze și un revolver În mînă. Fără să-și abată privirea de la mine, Fumero lovi cu dosul pistolului vaza cu flori ofilite de pe masă. Vaza se făcu țăndări, revărsînd apa și tulpinile veștede pe fața de masă. Fără să vreau, m-am Înfiorat. Tata vocifera În vestibul sub strînsoarea celor doi agenți. Abia Îi puteam descifra vorbele. Tot ce eram În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Iubiri... voi trecătoarelor iubiri Ca și Crizantemele-nfloriți Și-apoi vă ofiliți Și-apoi vă ofiliți Trec ani și parcă-n amintirea lor Mai rămân petale ce nu mor Rămân și-mi amintesc Că tot te mai iubesc. De aceea eu, voi spune-așa Că tot ce-a fost, nu pot uita
Romanța Crizantemelor. In: 101 Romanțe emblematice ale genului și cîntece de dragoste intitulate: "Iubiri ce dor" by Denisa Goldbach () [Corola-publishinghouse/Imaginative/526_a_852]
-
Iubiri... voi trecătoarelor iubiri Ca și Crizantemele-nfloriți Și-apoi vă ofiliți Și-apoi vă ofiliți Trec ani și parcă-n amintirea lor Mai rămân petale ce nu mor Rămân și-mi amintesc Că tot te mai iubesc. De aceea eu, voi spune-așa Că tot ce-a fost, nu pot uita, Și mi se frânge
Romanța Crizantemelor. In: 101 Romanțe emblematice ale genului și cîntece de dragoste intitulate: "Iubiri ce dor" by Denisa Goldbach () [Corola-publishinghouse/Imaginative/526_a_852]
-
i-a străpuns trupul ieșindu-i cam de un lat de palmă prin spate. Prin această rană viața lui Darninel s-a scurs odată cu sângele său, iar trupul a căzut neînsuflețit la pământ. Ca floarea smulsă de plug ce se ofilește pe marginea brazdei, Darninel, cu fața acoperită de paloarea morții, își dădea sufletul și toate nădejdiile unui neam ilustru s-au spulberat odată cu el. Asemeni apelor ce se varsă pe câmpie la vremea când ghețurile s-au rupt, maurii, ne
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
afirma că femei urâte nu există, aș îndrăzni să-i dau domnului Coposu nume și adrese de legionare pe care domnia sa, ca expert în materie cum se afirmă și acum, să le contemple cinstit și nu cred că pe fețele ofilite de ani și de suferințe în închisori nu ar descoperi totuși trăsăturile de netăgăduit ale frumuseții din tinerețea acestor „băbuțe” care, chiar dacă nu s-au cunoscut, au împărtășit suferințele detenției la comuniști cu soția și cumnata domnului Coposu. (Sebastian Mocanu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
De morți fără cruce și fără de scut.” (Legenda Nicadorilor de Simion Lefter) Suntem dezrădăcinați. Omul, zidire dumnezeiască, izvor continuu de apă lină, nu mai curge în matca sa. Ochiul său limpede, cu care scruta văzduhul și sfredelea zări, s-a ofilit. Departe, tot mai departe, frumuseți divine se afundă, înstrăinându-l pe om de rostul său și de Creatorul său, Dumnezeu, Tatăl Atotștiitorul, Făcătorul Cerului și al Pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Catapeteasma neamului nostru creștin se clatină. „Desfrâul se desfată
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Dumnezeu, Tatăl Atotștiitorul, Făcătorul Cerului și al Pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Catapeteasma neamului nostru creștin se clatină. „Desfrâul se desfată în tainice cotloane”. Nemunca și ferocea sete de îmbogățire pe seama altuia întunecă mintea celor fără de Dumnezeu. Cel drept se ofilește așteptând. Nu mai există dragoste omenească, iubire față de aproapele. Omul de altădată, de înaltă trăire și sănătate morală, a dispărut într-o țară sumbră unde adevărul este ferecat în lanțuri și betonat precum groapa Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor, Fortul 13
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Mickey îl bătu pe spate și îi întinse un pahar cu apă. Buzz continuă să tușească, savurând expresia de pe fața lui Stompanato: un Adonis metamorfozat într-un școlar prins copiind, cu freza lui umflată și perfect uleiată gata să se ofilească de frică. Palmele peste spate date de Cohen deveneau tot mai grele. Buzz luă o gură de apă, prefăcându-se că-și revine. — Davey, ești un tip haios. Davey surâse ușor. — Cel mai bun din Vest. Îi scriu domnului Cohen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-i înflorească lui Audrey - un zâmbet ce dezvelise doi dinți cam strâmbi și un zgârietură pe buza inferioară. — Nu. Ce? — Că Mickey te apreciază atât de mult, încât discută cu tine asemenea chestii. Chiar mă miră. Zâmbetul lui Audrey se ofili. Mă iubește. Vrei să zici că apreciază favorurile pe care i le oferi. Ca atunci când eram polițist și smântâneam praful ăla alb pe care apoi i-l vindeam lui Mickey, nu lui Jack D. Așa am ajuns să fim prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ședințe, comitete, întâlniri și liste de nume pe care Buzz Meeks trebuia să le verifice laolaltă cu numele stoarse de Dudley de la Lenny Rolff. Mal reuși să-l termine, dar între timp friptura i se răci și salata i se ofili în castron. Ajunse la concluzia că îi plăcea de Nathan Eisler. Și, din moment ce parcursese jurnalul , iar încercarea de a cina eșuase, nu putea să meargă decât la motel, la Shangri-Lodge. Însă singurul lucru pe care și-l dorea era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
rânced. Mini se gândi la timpul trecut când probabil orașul, în ceața prafului ușor, ridicat de droști și cabriolete, va fi trimis în aer o boare de grădini, parfum aspru de iarbă arsă și de pământ; miros leneș de micsandre ofilite de amiază. Peste drum de Lina, o căsuță bondoacă, pusă pieziș, avea în grădiniță răzor cu busuioc, dar în colțul străzei o casă nouă sta spânzurată pe șase etaje; o felie înaltă și îngustă, cu o singură fațadă, la triunghiul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
schimburi de soiuri cu suratele lor pentru a da acestei oaze de frumusețe o înfățișare cât mai plăcută și mai atractivă. Când seara târziu se întorceau de la muncile câmpului, gospodinele și tinerele fete mai găseau puterea să ude florile însetate, ofilite de arșița soarelui, să smulgă buruienele ce le sufocau, să le dezmierde cu vorbe duioase, bucurându-se de coloritul și parfumul lor. ...Dar jocurile întâmplării și ale sorții mi-au hărăzit să-mi petrec viața într-un apartament de bloc
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
una, euharistie, care pe copil îl face unu, el însuși? După spusa înțelepților, cel ce învață pe cineva făcător de om este. Pentru V. Fetescu evocarea e stare de spirit, suprem acord. Astfel, copilăria nu e doar o amintire, ceva ofilit după ciclul său, ci e starea perpetuă de a fi om cu deschidere de semnificație maximă; la fel memoria nu e doar memorie, ea e energetică sămânță. Direct și tranșant totuși, în neomenoasa tranziție autorul ne trimite cu gândul la
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
i se pare dezolant. Până și vânătoarea e sporadică. În afară de câteva culturi răzlețe ale localnicilor, cu greu irigate de o rețea de canale și diguri, singurele forme de vegetație care rezistă pe meleagurile acestea sterpe sunt iarba îngălbenită și tufele ofilite de mărăcini. Într-o asemenea atmosferă de uscăciune se simte stingher, nefiresc, nu-și găsește locul. De dimineață, pe măsură ce soarele îi încălzește cortul, Forrester are visuri agitate, cu soldați mărșăluind în ritm susținut, alert. Sau visuri cu copaci. Regimente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Marii Britanii. Spre nord, tabăra militară se oglindește în rândurile civililor, în șirurile de bungalouri vopsite în alb, unde locuiesc administratorii și soțiile lor. Rezistența acestui al doilea grilaj a pălit și a slăbit cu timpul, pe măsură ce rânduielile mai vechi se ofileau discret sub căldura soarelui indian. În centrul orașului este Fortul, un circuit lung de o milă, cu pereții din pietriș de un roșu brutal, împrejmuind cu zidurile sale un amestec confuz de palate, moschei, rezervoare de apă și săli de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
clipă-n gând părea că-i infinită Și îmi mureau iluzii nenăscute. Neimplinirea o zăresc curată Și văd, pe fața nevăzută, luna; O chem tăcut, cu gura încleștată Și ea-mi sărută buzele cu mâna. Bucăți de cer ard iarba, ofilite Și-o rază de luceafăr mă umbrește; Și-n dorul meu de visuri ne mplinite, Eu înțeleg că totuși mă iubește... Când l-am mâhnit pe Dumnezeu Ca-ntr-un blestem, sorbeam ades, cu sete Din cupa tristă-a-nsingurării mele; Și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de suspine Pâlpâie zadarnic gândurile-n gol Răzbat prin ele zvonuri de departe Ascult ecoul cuvintelor domol Desprins din imnul orelor deșarte Mușcă noaptea târziul ruginit în văl să-mi prindă gândul de pripas E doar un vis atât de ofilit Când îți citesc în ochi un bun rămas Clipele ca ploile de ieri E timpul numai clipe nesfârșite Prinse toate-n sfera nemișcării lor Ca niște gânduri lungi și adormite Pe când în suflet rănile mai dor Se scurg clipele ca
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
a deveni favorita împăratului Hsien Feng. Este singura modalitate prin care îmi pot să câștiga respectul. Nu am vreme de pierdut. Împlinesc optsprezece ani. În grădina imperială a frumuseții, vârsta de optsprezece ani e considerată o floare pe cale să se ofilească. Încerc să nu mă gândesc la ceea ce doresc cu adevărat de la viață. Mă ridic și copiez niște versuri dintr-o carte de poezie: Brațul de est al fluviului Yangtze curge necurmat, Sămânța iubirii ce noi am sădit-o cândva va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trebuie să aștept? O să am vreodată ocazia? De ce nu am nici o veste de la eunucul-șef Shim? Au trecut șapte săptămâni de când am intrat în Palatul Frumuseții Esențiale. Nu mă mai uit la acoperișurile smălțuite în galben. Strălucirea lor s-a ofilit în ochii mei. Sarcina de a-mi alege rochiile dimineața mă plictisește până la lacrimi. Îmi dau seama încă din zori că o să mă gătesc doar ca să nu mă vadă nimeni. Nici măcar eunucii și doamnele de onoare nu vor fi aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
zi ce trece deveniți tot mai slabă, doamnă. Mă doare să văd cum vă dați la o parte cina. — Spune-mi, An-te-hai, în ce vezi că mă transform? — Într-un bujor care înflorește, doamnă? — Asta am fost. Dar acum mă ofilesc și în curând primăvara va dispărea iar bujorul va fi mort. — Există și un alt mod de a privi lucrurile, doamnă. — Explică-mi. Păi, după mine, nu sunteți o floare moartă, ci mai degrabă o cămilă. — Cămilă? — Ați auzit vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fața în bol. Și mie îmi este o foame de lup. Mănânc toată mâncarea din farfurie și mai cer. Nuharoo nu se grăbește. Își verifică fiecare nasture de la robă, asigurându-se că nu a pierdut vreunul, și își îndreaptă florile ofilite din păr. Ia din supă cu linguri fără vârf, până când foamea ei nu mai poate fi ținută în frâu. Ridică bolul și bea precum un țăran. După masă, călugărul ne conduce politicos în camera noastră și pleacă. Suntem foarte bucuroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
actuală nu interesa pe nimeni. Dator să se ridice la imperativul vremii, artistul trebuie să creeze o poezie de idei. Așa făceau Neruda, Maiakovski, era singura cale spre sublim. Mie mi se părea că, falsificat de rețete, farmecul artei se ofilește. Dispărea curiozitatea față de o literatură care nu imagina realitatea, ci neantul rațional. Și totuși mă asaltau îndoieli: dar dacă ce preconiza Popescu era adevărat? Poate că exista și o altă scară de valori... Tocmai asta susținea dînsul. Mentorul ne vorbea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dacă le întrezăream. Din cînd în cînd totuși nutream un cu totul omenesc îndemn de a mă apropia de ei ca de niște semeni. După ce se pîrau ca să nu fie ei cei acuzați sau după prima bîrfă, îndemnul mi se ofilea. Căutam să rămîn și n pauze printre copii. Împreună cu ei parcă respiram un aer mai pur. Aproape adolescente, fetele din ultima clasă mă primiseră cu o curiozitate ațîțată. Cu ochi negri, lipicioși și tot timpul zîmbitori, Elvira mă studia îndelung
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
De când te‐ai dus de‐acasă. Mai vin la noi , măcar în vis Să afli‐ a noastră dramă; C‐ atâta pentru noi ai plâns, Îți sărut mâna mamă! 29.03.1987 RETROSPECTIVĂ Tata , după ce‐a murit, Mama, rău s‐a ofilit; Poate de viață sihastră Dar mai mult de mila noastră. Două surori și doi frați Am rămas împovărați; și cu mama lângă noi Ne zbăteam numa‐nevoi. Prin necazuri și suspin Ne‐nvăța ca să muncim; Cu lumea în rând să
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]