1,335 matches
-
în pofida voinței lui de a nu se manifesta. Bărbatul din el ceda tensiunii la care era supus tatăl copilului ce văzuse moartea cu ochii. A încercat să spună ceva, dar cuvintele s-au oprit într-un geamăt scurt ca un oftat prelung, venit din străfundul rărunchilor, mai grăitor decât cuvintele... - Fuge! Fuge Ceaușescu, veniți să vedeți! Vocea lui Eugen, încărcată de emoție și bucurie, le întrerupse povestirea și alergară în micuța sufragerie, la televizor. Priveau și ascultau în tăcere. Nea Petrică
DARUL DE CRĂCIUN (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359530_a_360859]
-
de la care nu lipseau gratiile soarele cald de mai trimitea raze jucăușe ce se împleteau în cârlionții copiilor și aruncau lumini mirifice ici pe colo. Educatoarea se ridică cu copilul ce își încetase brusc plânsul zgomotos și îl înlocuise cu oftaturi adânci, dese și le ieși în întâmpinare. - Bună ziua! Încercăm să ne pregătim de masa de prânz. Astăzi au fost toți atât de agitați, încât nu am făcut altceva decât să oblăduiesc ba pe unul, ba pe altul, zise educatoarea zâmbind
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360264_a_361593]
-
vișin mi-a cântat un pițigoi, Cântecul și norii se răzbună, Peste pământul Țării și în noi În curând va fi iar vreme bună! Și cât s-a bucurat auzul meu Ca orbul însetat întru lumină! Va trece iarna cu oftatul greu Și primăvara iarăși o să vină. Tu iartă-mi supărarea care-am fost Și care încă îți mai dă târcoale, Nu-i nicăieri în lume adăpost Cum e aici în lacrimile tale. Versul meu și norii se răzbună, Lumina curge
IARTĂ-MI SUPĂRAREA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360326_a_361655]
-
soare se-nclină și cântă un cântec duios. -Hai, vino la mine prințule frumos, să facem din viață o verde grădină cu flori de iubire în dor de lumină. Dar ceasul tot trece și orele cad, bucuria din suflet devine oftat și trece și noaptea , iar dimineața toată se scurge în lacrimi curate de fată, ce încă așteaptă un prinț, ce nu vine, și încă mai crede în ziua de mâine. Referință Bibliografică: Loreley si o poveste / Petru Jipa : Confluențe Literare
LORELEY SI O POVESTE de PETRU JIPA în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360630_a_361959]
-
pe buzele ei fierbinți, măr dogorit de soare, că suratele ei au început să bată din palme și să chicotească un „harașo!...” Xenia, nu numai că n-a zis nimic, sau să mă respingă, dar am auzit de la ea un oftat din suflet, iar ochii ei de căprioară, puțin speriată, au picurat câțiva arginți ce se scurgeau pe obrazu-i rumen. M-a îmbrățișat cu dragostea unei fiice a Rusiei „surori” cuprinsă de fiorii iubirii năvalnice, că dacă era numai cu mine
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
o clipă supremă... „Tu mi-ști frate/ Eu ți-s frate/ Și-n noi doi un suflet bate!" Ceapaev și-a luat cascheta, care era așezată pe margine biroului, a ridicat-o pentru câteva secunde, a privit în zare, un oftat prelung i s-a auzit (aproape inperceptibil) și pleoapele ochilor au clipit în roua ochilor săi ca albastrul de Voroneț ca, în final, a lăsat-o să cadă, exact ca și tatăl meu când își ușura sufletul: scotea pălăria de pe
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
cheamă, Cu degete prelungi ca de gimnastă Se scutură de păsări de aramă. De frig se face universul ghem, Iar cartea spune că ne-am fi făcut, Din crunte nostalgii ce-n vânturi gem Și-un zeu ne-a dat oftatul absolut. Nici măcar o clipă nu mă mir că pot Luceafărului de ziuă minunat, Să îi spun printre străini compatriot- Frate, din țara ce ne-a abandonat. Troițele s-au cufundat sub apă, Lucirile-i par clipe poleite. Copacii goi mor
PREA MULTE FRUNZE... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 711 din 11 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359845_a_361174]
-
apă, da' mai încolo de sat n-avea rîul apă, așa-i?! n-ai auzit cîinii?!, mama-voastră! gemea Vascodagama, imaginîndu-și scena, ce urs, amărîților, cînd urinez eu se clatină turnul din Pisa, adică se pisa Vascodagama, nemernicilor ... și, cu un oftat licențios, și-a scuturat-o și și-a revenit pe propriile lui picioare, încordîndu-și gîtul și împingîndu-se cu fruntea în gard, ca să-și revină la acea verticalitate demnă a bipedului. Afrodita, auzind cîinii în somn, se ridicase din pat și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
Ghiocei vor face umbră cu miresme de copil Ploi spăla-vor umbra morții de cenușă și păcat Nopțile-și vor plânge norii într-un dans tăcut, subtil... Și în pumni voi aduna, amintirile albastre Firul ierbii-și va-ngropa un oftat de dor și doare Frunze ruginii vor cerne iar tăcerile sihastre Și pe pat de toamne reci mă voi pierde-n calendare... Vor umbla bezmetici anii și-ntr-o clipă de beție Se vor pierde-ntr-un amurg unde lutul
DE DINCOLO de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345241_a_346570]
-
compania mea am participat la lupte, iar după eliberarea Odesei am mers mai departe; avuseserăm pierderi minore. -În ianuarie, a fost pornită și compania mea spre linia întâi. Atunci am fost rănit..., și glasul său s-a stins într-un oftat adânc, iar privirea i s-a oprit la bastonul în care se sprijinea. -Cum, a fost atacat convoiul? Doar zona era pacificată și civilii ne priveau ca pe eliberatori... -E drept, dar la mine a fost un ghinion. Fuseserăm încartiruiți
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]
-
emoționată, mă strângea de mână. În momentele acelea, în care maestrul, împreună cu asistentul, tăia cu un fierăstrău cutia în care se află asistență lui Uferini, adusese pe spectatori în pragul disperării. Se auzeau din sală sunete ciudate, de emoție și oftaturi. - Daca moare? - mă întreba emoționată Catincuța. - Nu o să moară, ai să vezi! - i-am șoptit nepoatei. În timp ce numărul se desfășura pe scenă, lângă mine se așeza un domn, având o pălărie cu boruri mari, îmbrăcat retro, amintind de îmbrăcămintea americanilor
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Mi-s pașii îngropați în urmele de ceară Ale tăcerii grele ce curge peste noi; Mai cântă o albastră minune pe afară, Afară dintre nuferi și lacrimi de noroi. Cu limbile ascunse într-un oftat nebun O floare de lumină aruncă peste ape O umbră germinată-n cuvinte care spun Că din noroi și tină săruturi pot să scape. Pe lângă tine trece un dor de necuvinte În care mă asemeni cu îngerii din cer; Sunt
VINDE-MĂ TĂCERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341265_a_342594]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > EU, RAM ASCUNS Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Eu, ram ascuns sub umbra înserării Te-aștept să mi te-așezi peste oftat, Când luna își deschide-n largul mării Un ochi al răstignirii în păcat... Îmbracă-mă în stele și mă prinde Cu lanțul înrobirii, să nu pot Din lacrima durerii-a mă desprinde Când peste mine tuni ca un despot... Voi
EU, RAM ASCUNS de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341277_a_342606]
-
grădina uscată a inimii singuratice. Iubesc lumina ochilor tăi Vreau să-mi strălucească la fel ca focul în vinele care ard. Acum nu ești al meu ești soarta altuia. Te iubesc **************** FEBRA NESTINSĂ 1. În roua lacrimii mele am condus oftatul inimii plină de durere. Eram cerul uscat bucuria lunii în fața ta fără steaua tinereții mele. Ai vorbit ca o pradă fără dorință fără bucurie în ochi. Te-am sărutat acea noapte strecurată în vaza dorințelor în înflorire. Ai râs în
DRITA NIKOLIQI BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341310_a_342639]
-
în care mă așteptai într-o gară cu un singur peron, un singur tren, cu un singur vagon un singur călător... nu m-a așteptat nimeni, doar o toamnă ascunsă-ntr-un balansoar de ramuri uscate mi-a scârțâit un oftat de adio... Și eu care te pictasem în suflet ca pe ultimul trandafir al înfloririi-n asfințit ultima înflorire cu nume de mesager divin... Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - ultima înflorire / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul
ULTIMA ÎNFLORIRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341330_a_342659]
-
Mișu mai cugetă o clipă sensul vieții către nemărginita veșnicie. - Asta e! Uneori stai și-o viață pentru o aprobare ca să scapi de femei ... ... 82, 83, 84 ... Poate făceam suta ... Uraaaa!!!...Am zburat! Doar Doru mai rămase scâncind un ultim oftat ca pentru neivitabilul final. Și totuși!...Dragostea n-are moarte ... Te aștept și pe tine, iubito! Referință Bibliografică: ULTIMUL CUVÂNT / Lică Barbu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 947, Anul III, 04 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Lică
ULTIMUL CUVÂNT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/342141_a_343470]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > OFTAT ÎNCHIS ÎN AUZ Autor: Renata Verejanu Publicat în: Ediția nr. 1128 din 01 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Mi-am turnat vorbele în palme, poftiți: Voi, patru anotimpuri flămânde de mine, Serviți. Istovită de anii mei, nu încap în nici o
OFTAT ÎNCHIS ÎN AUZ de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341901_a_343230]
-
din 01 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Mi-am turnat vorbele în palme, poftiți: Voi, patru anotimpuri flămânde de mine, Serviți. Istovită de anii mei, nu încap în nici o oglindă A celor patru zări; ca focul în lemne Surâd blândă. Oftatul, din suflet eliberat, s-a închis în auz, Nu-l gonește nici o rugăciune, nici o sudalmă - Preludiu confuz. M-am răspândit ca un zbor neterminat Din casă în casă, din palmă în palmă - M-am înălțat În numele de Mamă. 23 septembrie
OFTAT ÎNCHIS ÎN AUZ de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341901_a_343230]
-
gonește nici o rugăciune, nici o sudalmă - Preludiu confuz. M-am răspândit ca un zbor neterminat Din casă în casă, din palmă în palmă - M-am înălțat În numele de Mamă. 23 septembrie 1983 poem din cartea ” Dreptul de mamă”, 2010 Referință Bibliografică: Oftat închis în auz / Renata Verejanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1128, Anul IV, 01 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Renata Verejanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
OFTAT ÎNCHIS ÎN AUZ de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341901_a_343230]
-
traistele colorate, nici cântecele de jale, nici jocuri nebune, nici bețiile, nici orgiile. Nici leagănele goale, nici icoane făcătoare de minuni. Doar Crucea cuvântului muribund o purtăm în conștiință. Și încă: Al Tău este pământul și sufletul nostru al Tău oftat este! Menirea celui ce scrie? A poetului - preot, a preotului - poet? Misiunea lui? Darul lui de har? Acum, la capătul drumului, la capătul inițierii în solitudinea absolută a existenței, s-au lămurit, s-au limpezit și ele: Tăcerea - Iubirea - Cerul
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
în raniță după mesteceni când fuma zburau rațe cu guler cenușiu până unde putea marea să cuprindă cu ochiul era evident după despărțitura în silabe a degetelor că a fost mai subțire cu o femeie dezvelise acest luminiș până la poala oftatul ei dacă aplecai urechea îl auzeai când șoptea arunca codițele cuvintelor ca niște sâmburi de cireșe se agățau cu gura uscată pe iarba fântânii de mătase până ce femeia de o viață și un strop zâmbea dintr-o ciocârlie curgea dimineața
AMINTIRE ÎN MÂNECA SCURTĂ de VASILE PIN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341936_a_343265]
-
ceva rău. Când ajunse la pupă văzu catargul prăbușit și sub el Panait zăcând nemișcat. Se așeză pe pieptul acestuia și începu să toarcă. Văzând că nu mișcă începu să miaune din nou, parcă disperat, din ce în ce mai tare. Auzi, parcă un oftat și văzu pleapele marinarului că se mișcă. Acesta intredeschise ochii și îi închise la loc. Peste câteva clipe îi deschise din nou. Încercă să se miște, dar se simțea imobilizat de greul catarg și de o durere ascuțită în piciorul
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
întâmplase, de piciorul zdrobit. Totuși nu mai simtea durerea aceea insuportabilă. Încercă să-l miște... dar piciorul ii dispăruse de la genunchi în jos. Înțelese atunci, de ce era întins pe acel pat și de ce se afla acolo la spital. Scoase un oftat și începu să plângă. Tânăra il mângâie pe frunte și îi spuse că în curând se va simți mai bine, să fie optimist deoarece nu este singurul om din lume rămas fără o jumătate de picior. Închise ochii și în
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
poemul extravirgin precum uleiul de măsline, ce o să mai râdă prietenul Interferonic, ce dos îmi va arăta înțeleptul Glume, ce să mai vorbesc de marinarul Popey aflat într-o croazieră pe Marea Nordului, nimic nu se iartă, totul se transformă, aud oftatul greu al celui care spune „ Mi-a mers la inimă”, numai inima știe ce spune, Dar știe? Eu îl iubesc pe Puk, iubesc priculicii, Ei nu știu ce sunt sentimentele, Fie că știu data expirării lor, Mă ascund după stânci gri și
POEM EXTRAVIRGIN de BORIS MEHR în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342467_a_343796]
-
adversarii?!... Tac, Și înghit în sec, săracii!... Vulpeae-mbrăcată-n frac, Și-o să-mpartă cozonacii... Cu alune, nuci, stafide; Doar le-aruncă firimituri.. Oare câți din ei vor prinde Ca să ronțăie-n danturi? Vor înghiți cu sughițuri, Și mânca-vor cu-un oftat... Vulpeapetrece cu șprițuri; Patru ani mi i-a-nșelat. Păi, atunci când mi-o gonise... Știți? Cacialmaua din senat; Vulpeagândul le ghicise, Și poporu-a consultat. Iar acum, la vremuri noi, Vulpea-i plină de ideii... Și din ochi zvârle văpăii: - Uite-ai dracului
NONE VULPEA-N FRAC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342511_a_343840]