23,008 matches
-
lină/ despărțirea zadarnică, întîlnirea de pretutindeni// cerneala fiecărui poet e străluminată de sînge” (Cerneala și sîngele). Confruntarea dintre sînge și cerneală are loc sub egida unui citat din Abraham Abulafia (1240-1291), care declara că sufletul său are deopotrivă sălaș în oglinda roșie a sîngelui și în cea neagră a cernelei, sîngele venind din aer iar cerneala din pămînt. Astfel poeta artifex cooperează cu poeta patiens. Sub pana lui Alexandru Lungu abstragerea ființei din materie nu se poate săvîrși pe deplin, relațiile
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
Nu a lipsit nici capitolul memorii care au fost provocate de paginile și «personajele» găsite în dosar. Tot timpul cît am scris cartea am avut în față dublul meu, «Nica» (numele de cod) pe care îl priveam ca într-o oglindă. M-am străduit să sparg oglinda și să aflu ce se ascundea în spatele ei și în cavernele întunecate în care erau arestați sute de mii de cetățeni nevinovați și care se aflau «în zona gloanțelor în ceafă», cum era de
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
care au fost provocate de paginile și «personajele» găsite în dosar. Tot timpul cît am scris cartea am avut în față dublul meu, «Nica» (numele de cod) pe care îl priveam ca într-o oglindă. M-am străduit să sparg oglinda și să aflu ce se ascundea în spatele ei și în cavernele întunecate în care erau arestați sute de mii de cetățeni nevinovați și care se aflau «în zona gloanțelor în ceafă», cum era de părere Ernst Jünger. H. -R. Patapievici
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
formelor deschise, a cadențelor solistice ori a pasajelor virtuoze se poate impune, chiar cu obstinație. Vocația lui Valentin Petculescu este să poarte adevărul la vedere. Jocul lui cu vorbele scrise este guvernat de acel gen satiric, ce aduce cu o oglindă în care privitorii descoperă, în general, chipul oricui în afară de al lor, drept pentru care este atât de bine primit în lume. La Valentin Petculescu grația este o săgeată a cărei tolbă o reprezintă lumea muzicală românească. Ori un ac ce
Grația ca o săgeată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13070_a_14395]
-
din maximă înțelegere și dispreț. Este un sentiment chinuit, dar care nu lasă niciodată loc indiferenței. Iar cât privește obiectul iubirii, la fel ca celelalte femei din viața prozatorului, Roma suferă o modificare după ciocnirea cu Moravia: se privește în oglinda fermecată ținută de mâna care scrie, se cunoaște mai bine și învață să conviețuiască cu această imagine care nu este întotdeauna măgulitoare și niciodată comodă. Și învață atât de bine această artă a conviețuirii, încât ajunge să fie dependentă de
Moravia și Roma by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13047_a_14372]
-
a copiilor. Profesorul Andrews zbura acum în Polonia cu o geantă de cărți și o valiză de haine groase - i se spusese că în Polonia decembrie este excepțional de geros și neplăcut. Cu o oră înainte s-a privit în oglindă la Heathrow și i s-a părut că arată ca un comis-voiajor; își amintea de ei din copilărie: umblau din casă în casă și vindeau Biblia. Școala psihologică pe care o reprezenta merita o astfel de expediție. Polonia este o
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
ceată, Și-ngenunchează Sorbind eter, Iertare cer. Celei intangibile, Ție-ți vin, Mărită, Lesne accesibile, Prinsele-n ispită. Greu, în slăbiciunea lor, Se menesc salvării; Cui să rupă-i fu ușor Lanțul desfătării? Pasu-alunecînd nu-l simți Pe-un teren oglindă? Glas, ochi nu te scot din minți, Cînd și suflu-alintă? Corus mysticus Pururi-vremelnicul Pildă e numai; Aici neprielnicul Faptă acuma-i; Aici își dă plinul Tot ce-i de nespus; Etern-femininul Ne trage în sus.
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
De aici și dedublarea. Mai exact, recunoașterea cu cinism a necesității dedublării. Ipostazele nocturn-diurn, intim-social se diferențiază printr-un ipocrit joc de măști: „în timp ce pop își vâră degetele-n gât / și își varsă mațele-n veceu / celălalt pop stă în fața oglinzii și-și surâde, / satisfăcut de sacoul cel nou și de felul cum s-a bărbierit ș...ț / să le trecem, dar, amândurora cu vederea / micile slăbiciuni, / pentru că pop merge spre autodistrugere, pe când / celălalt pop, deși se vinde, / e mai pop
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
un tăvălug pe toată strada, / dar rămăsese tot acolo, nemișcat, / deși prinsese o viteză de neînchipuit. // cum însă era singurul tramvai spre momfa / nu puteam să-l ratez.” (p. 27) Toate certitudinile căutate devin ambigue paradoxuri, încifrate iluzii, precum două oglinzi așezate față în față în care gesturile pot fi definite și prin ipostaza lor complet opusă. Absența se resimte la fel de intens, numai că poetul a aflat între timp că punctul de împlinire nu e stabil, că, atâta timp cât el însuși își
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
cu imperfectul, cu acțiunea fără greș și plină de vitalitate a acestuia. (“Dar imperfectul e timpul viu din trecut”, “numai imperfectul dă semne de mișcare”). În căutarea totuși, mai departe, a “liniei pure”, poetul se privește (cum altfel ?!) într-o oglindă. Recurența oglinzii-palimpsest e în Elegiile în ofensivă un semn al căutării acelei mulțumitoare “linii pure”. Dînd de-o parte strat după strat în drumul spre geometrie, poetul constată că totuși, ultimul nivel găsit nu e geometria. (“Gheața, geometria/ există undeva
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
sub firul ierbii! La Sofia, politicienii au înțeles ce avantaje pot trage din relațiile internaționale ale fostului rege. La București, Iliescu i-a atârnat Majestății Sale o tinichea lucitoare în piept doar ca să-și poată reflecta rânjetul bolșevic într-o oglindă înnobilată de ființa bietului nostru Rege. Bulgarii au știu să-și așeze moneda plăpândă sub scutul băncilor germane. Noi orbecăim, de cincisprezece ani, după inspirația portică a lui Mugur Isărescu. Iar acum, când am dat de dracul, vorbim de „unele
Ce caută bulgarul în Germania?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13078_a_14403]
-
furiș măselele, se îmbuibă din partea altora și se umflă pe zi ce trece, defilînd printre noi, după ce a aruncat pe fereastră osul despovărat de carne, carnea puterii,// carnea împătimirii, care-i umflă sîngele negru prin vene.// Cînd se privește în oglindă, să-și adulmece și să-și admire măreția își descoperă copia fidelă, o broască urîtă, mirositoare, care lasă în urmă pămîntul din pîntec și creier” (ibidem). Nu ne putem împiedica a ne gîndi la un lider politic ultramediatizat al momentului
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
Emil Brumaru Să ne iubim în pălării de fetru, În solnițe cu fluturi moi, sub masă, Pe pătrunjei și țelini ca finetul, Lîngă oglinzi cu căptușeala groasă. Și iscălind legume și tratate De-aromă pentru viața noastră-ntreagă, Oh, să ne tăvălim în puritate, În aur matlasat și-n rouă vagă. Iar seara, durdulii și-n pielea goală, Scăpați de haine ca de o
Cântec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8958_a_10283]
-
care pricină cînd El îl imită plin de rîvnă pe Celălalt cînd viceversa pînă-n veacul veacurilor. Bilanț Apă umplută cu apă umplută ochi devii sincer abia în lumea imaginii mai înfricoșătoare ca Lumea de-apoi ți se-năbușă chipul în oglindă ca-ntr-un cer lipsit de văzduh. Prudență Scrînciobul șesului galben necontenit rotindu-se gol pînă la exasperare în străfundul privirii tale o rezervă de aer montan. Scufița Roșie în spațiul care curge aidoma unui rîu prin pădure și lupul
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
x x x un hangar părăsit plin de păianjeni și fierăraie fără rost o cutie muzicală din care se revărsa cândva o melodie tristă acum cu mecanismul stricat o carcasă de oase din care dezertaseră toate sentimentele asta îi arăta oglinda de multă vreme "cine are curajul să facă un pas înainte" șoptea ea în fiecare dimineață îngropându-și fața în palme în sfârșit era deja timpul de mult venise vremea lumea aplauda te rugau să ții un discurs să vorbești
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
orbită/ Toată căldură soarelui/ Menită fu să mă usuce”. Cultul iubirii, erotismul ce impregnează țesuturile acestei poezii cheamă În memorie poeții noștri timpurii, veșnic Înamorați. Cezar Ivănescu are Însă, spuneam, ideea morții, o neliniște scormonitoare, cu refrene obsedante, thanatofile. În oglindă iubirii el descoperă rînjetul morții; de aici și jalea cosmică, umilință unui spirit ce conștientizează pierderea tinereții și trăiește cu obsesia sfîrșitului (că experiența impusă). Erosul lui Cezar Ivănescu e thanatic. Poezia să „funcționează” În doi tîmpi, cu fluxuri și
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
care sunt, ca mine! n Ziua de mâine, 3 iulie În seara asta în care vecina de la nouă își lustruiește casa în prag de sărbători, iar motanul ei pricăjit încearcă să vâneze un guguștiuc și mai pricăjit, eu privesc în oglinda unei cărți de nisip. Strâng pleoapele, mi se aburesc ochelarii. Lustruiesc lentilele încercând să zăresc ziua de mâine, duminică, 3 iulie anno domini 1950. În costum de argintie mătase îngerul străin îmbrăcat ca de nuntă trece fluierând pe sub balconul de la
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
-ți răsară peste toate suspinele acestei lumi fiindcă În curând va urma răsăritul morții pe bolta căreia va străluci. 872. De ce să-ți fie teamă dacă tot ce ți se Întâmplă este dat dinainte de a fi aici. 873. Lumea este oglinda a ceea ce a fost dinainte de ea. 874. Crede numai În lumina iubirii. 875. Oare am mai exista dacă ar absenta Destinul de la masa vieții noastre? 876. O viață fără Destin este ca un cer fără boltă, o stea fără lumină
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
ca un cer fără boltă, o stea fără lumină sau o cunoaștere necunoscută niciodată. 877. Lasă-ți Destinul să ți se Împlinească până la capăt și nu Încerca să te sinucizi evadând din propria ta lume. 878. Ce minunată poate fi oglinda lacului gândurilor tale care se reflectă În nuferii luminii de un alb imaculat al iubirii. 879. Vântul potrivnic al Destinului, aduce valurile care șterg Întreaga sacralitate a imaginii sentimentelor noastre. 880. Frumusețea speranțelor lumii este spulberată de timpul unor Întâmplări
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
moarte Îți este teamă de tine și de Dumnezeu. 991. Nu Înșela niciodată Cuvântul Lui Dumnezeu din care ai fost plămădit dacă nu vrei să te Înșeli pe tine. 992. A-L asculta pe Dumnezeu Înseamnă a te privi În oglinda lumii și a te Întreba dacă-ți place ce vezi. 993. A fi, trebuie să fie pentru noi a iubi. 994. Nimeni nu poate rămâne În urma morții. 995. Doar prin sacrificiu ne comparăm cu divinitatea. 996. Cel mai Înspăimântător ar
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
din rotirile lui netezi. Marea e un poem al ritmului. De la murmurul ei, până la pânzele ei colorate, când mai verzi, când mai nisipii, - infinite panglici de apă cu reflexe lent jucăușe - marea toată e ritm. Chiar când e netedă ca oglinda, sustrasă adierii și undei, pe cerul ei păsările taie cu aripa arcuite felii de văzduh, aceleași, mereu aceleași, parcă din ce în ce mai mari și parcă din ce în ce mai mici, și iarăși la fel, și din nou altele, la nesfârșit, în înălțări și căderi, în
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
te înțelegi cu oamenii care-ți fug de sub picioare - pietre furate de valurile mării. Poate ai să te înțelegi cu păsările ce strecoară gânduri printre aripi, luminând cerul cu atât mai mult. Poate ai să te înțelegi cu tine, când oglinda mării îți va arunca portretul pe țărm, înainte ca acesta să se strivească de stânci. Pentru că acolo Dlui Profesor Mircea Martin Nu dorm. Păzesc dimineața aceasta să nu se facă ziuă. Nu vreau s-o las să plece din mine
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
mai căzut o stea! E-atâta vis nevisat, e atâta speranță În lucruri Încât incendiul privirii nu poate veni decât de sus, de pe creste! Lumina cerului negru apasă, totul pare din altă poveste. Dacă cineva nu m-a văzut În oglinda sfiirii, să spună! Nu-i nimic, de cu toamnă eu am venit! În privirea martinilor gângurește presura, fă-mă, Doamne, prezent, nu mă du În trecut! Dar viața mea, cu moartea mea egală, se rătăcește pe un câmp de maci
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
plugușor În adâncul ființei din lucruri, ce buhai zgomotos de-ntristare, cu Bădița Traian, cu Vicleimul ascuns, cu irozi fulguiți, strânși laolaltă Într-un bulgăre de zăpadă. Sub mantia albă, strălucitoare de cântec, covoare albe și moi lingușesc iazul de oglindă al vieții! Ce frumoasă ești viață, cu mijlocul strâns În bete de dor! Îngerește-mă, Clipă, mai fă-mă odată Atotziditor! Acum, zăpada, ca un ocean de ninsoare mă năpădește, ca fiorul absenței de tine, dragoste ultimă, spre a te
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
păcătuiește, i se iartă acolo unde își trăiește anotimpurile vieții asemeni nouă, celorlalți. Timpul de fente și giumbușlucuri scurs, poetul își exhibă rănile sângerânde, cu un patos nou, întregitor, generator de tragic: "M-am întâlnit cu trupul meu gol în oglindă/ gol ca în ziua judecății de Apoi// nu mai era zeu valsând pe netezimea mării/ nu mai era mândria arborelui meu genealogic/ nu mai era decât un spectru" (întâlnire cu trupul meu). O adiere străpunge însă jelania tristei condiții a
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]