1,677 matches
-
unde se pierdeau sau se regăseau, dar nu ca un grup etnic. Nu poate fi vorba despre vreun român care să fi traversat Oceanul cu intenția de a-și Însuși acolo ipostaza de „conqueror”, așa cum procedaseră altădată spaniolii, portughezii, englezii, olandezii etc. Singura „cucerire” a românilor era speranța, care, În cazul emigrării, comporta o doză de aventură, dar și de eroism. Dacă, În alte țări, emigrația, cu tot ce presupunea ea, intra În atribuțiile statului, În România lucrurile stăteau mereu altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
emigrare ale epocii, Întrucît românii din Austro-Ungaria erau Înregistrați printre cei plecați din Imperiul bicefal. Cu două decenii și jumătate Înainte de sfîrșitul secolului al XIX-lea, cineva observa că „În Staturile - Unite emigrațiunea aduce un torent de irlandezi, ecosezi, germani, olandezi și francezi etc., și ovrei din toate țările continentului european, cu puțini englezi și francezi, dar nu din clasa avută, și din contra cei mai săraci și mai puțini competenți de a-și cîștiga viața la dînșii”. Deși autorul respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
după cum vedem astăzi, drumul, pe care noi românii și numai cu douăzeci de ani Înainte Îl cunoșteam numai din istorie, nu-l fac numai englezii, care trec În America ca la ei acasă; nu numai portughezii, spaniolii, francezii, nemții și olandezii, din sîngele cărora s-a plămădit poporul american de astăzi; nu numai rușii, italienii și slovacii, care emigrează de vreo cincizeci de ani, ci chiar și țăranii noștri”. Prin urmare, emigrația română transatlantică, adică aceea care avea În vedere Statele Unite
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Paul Verlaine, Traduceri din..., București, [1903] (în colaborare cu D. Anghel); Henric Ibsen, Poezii, București, 1906 (în colaboare cu D. Anghel); Goethe, Dragoste cu toane, Brașov, 1907; Richard Wagner, Tannhäuser sau Lupta cântăreților de la Wartburg, București, 1908, Lohengrin, București, [1910], Olandezul zburător (Corabia nălucă), București, 1911, Rienzi. Cel din urmă tribun, București, 1914; Al. Dumas-tatăl, Strigoiu Carpaților, București, 1909 (în colaborare cu D. Anghel); Fr. Halm, Camoens, București, 1909 (în colaborare cu D. Anghel); [Carmen Sylva, Lucien Bazin, Bürger, Goethe, Schiller
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
Nikolaos Souliotis din București, cu o poliță pentru 20 de galbeni, trimisă de același la 13 aprilie 1750 lui Iorgu Panaioti, negustor grec din Ianina, aflat la Constantinopol, și o scrisoare a lui Souliotis către „sior secretario“ Moruzi, „dragomanul străluciților olandezi“. Informația e nouă față de datele adunate de Florin Marinescu, Etude généalogique sur la famille Mourouzi, Atena, 1987 (ar putea fi vorba de Antioh). Alte șapte scrisori, tot în grecește, din 1750-1753, către „megas sekretarios, monsu Rigo“, poartă semnătura lui Leonte
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
îndeosebi spirituală, a Selmei Lagerlöf (1988) este, de fapt, un elegant eseu cu privire la locul cu totul special al prozatoarei suedeze în literatura de evocare a lumii copilăriei. Prin editarea libretelor operelor lui Richard Wagner traduse de St. O. Iosif (Rienzi, Olandezul zburător, Tannhäuser, Lohengrin), F.-S. adaugă o contribuție prețioasă la stabilirea principalelor ecouri wagneriene în cultura română. SCRIERI: Emil Gârleanu, București, 1968; Tânărul Maiorescu, București, 1974; Minunata călătorie a Selmei Lagerlöf în lumea lui Nils Holgersson, București, 1988. Ediții: Anton
FILIMON-STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286993_a_288322]
-
București, 1967, Critice, I-II, introd. Eugen Todoran, București, 1973, Jurnal și Epistolar, I-IX, introd. Liviu Rusu, București, 1975-1989 (în colaborare cu Georgeta Rădulescu-Dulgheru), Opere, I-IV, introd. Eugen Todoran, București, 1978-1988 (în colaborare cu Georgeta Rădulescu-Dulgheru); Richard Wagner, Olandezul zburător, tr. St. O. Iosif, pref. George Bălan, postfața edit., București, 1968; Arthur Schopenhauer, Aforisme asupra înțelepciunii în viață, tr. Titu Maiorescu, pref. Liviu Rusu, București, 1969. Repere bibliografice: Edgar Papu, În jurul lui Schopenhauer, RL, 1969, 39; Nicolae Manolescu, „Tânărul
FILIMON-STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286993_a_288322]
-
pentru a-i induce în eroare pe britanici privind alte activități decât cele ale agenților lor SOE din Olanda. 57. Acest incident este relatat în H.M.G. Lauwers, „Epilogue”, în Giskes, London Calling North Pole, p. 194. Lauwers, un agent SOE olandez capturat de germani, a încercat fără succes să informeze Londra cu privire la operațiunea de dezinformare prin transmiterea unor mesaje fără a-și lua însă măsurile de siguranță necesare. Din nefericire, comandamentul a ignorat acest aspect și a considerat mesajele autentice. Leo
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Ideea de a locui Într-o casă separată, Înconjurată de grădini și pajiști, a fost și Încă este, rară În comunitățile residențiale urbane ale Europei. În epoca medievală, densitatea dădea un simțământ de securitate reciprocă. În secolul al XVIII-lea, olandezii Încă ridicau case În linie, așa cum rămăsese obiceiul În toată Europa din vremea Imperiului Roman. Chiar și În Statele Unite ale Americii, primii coloniști au favorizat modelul european de locuință. Peste 71% din populația capitalei, Washington, DC, Încă locuia În case
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
personalități: pe Leon Wiseltier, pe Llosa, pe Joseph Frank, pe Michael Ignatieff (biografii lui Dostoievski și respectiv Isaiah Berlin), pe James Wood (pe care Tismăneanu îl consideră cel mai mare critic literar din lume în acest moment), pe Rob Riemen, olandezul nezburător care organizează seminariile de la Tilburg, și pe alții. Nostimada prezentărilor îi pune de exemplu față în față pe Mihăieș și pe Llosa. "Sînt Mircea Mihăieș", spune primul. Adăugînd repede, din modestie: "Din România". La care Llosa răspunde rîzînd: "Sînt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14963_a_16288]
-
despre adversarul eshatologic”. Lucrarea lui Jenks are o puternică rezonanță polemică - având ca țintă „consensul Bousset‑Charles”. Nu este însă și cazul lui Peerbolte. Dacă cercetătorul australian încearcă să demonstreze prin contrast, să convingă, să se impună în fața unui concurent, olandezul procedează metodic, respingând, pe parcursul analizei, unele ipoteze sau acceptând altele. Două demersuri diferite și complementare, care ne‑au ajutat mult, mai întâi în definirea, apoi în realizarea propriului proiect. În 1992, Fausto Sbaffoni publică două volume intitulate Testi sull’Anticristo
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
alta dintre celulele sale nu respectă un anumit program, caz în care, pentru restabilirea unității afectate, se produce un salt cu caracter revoluționar sau o mutație, cum va prefera să spună Lovinescu mai târziu, preluând un termen din vocabularul biologului olandez Hugo de Vries. Interdependența și imitația nu sunt noțiuni contradictorii, cum au încercat unii comentatori polemici ai lui Lovinescu să le interpreteze (Ion Barbu, G. Călinescu), afirmând că prima, presupunând simultaneitate, exclude imitația și dovedește o creativitate concomitentă. Pentru teoreticianul
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
de Asia. Dar antrepozitul nu era permis În alte teritorii, bunăoară În Iranul qajar dinainte de 1883, când autoritățile au putut stabili un sistem vamal centralizat - și chiar și atunci, cei care au primit dreptul de antrepozit comercial au fost numai olandezii (preiau aici discuția din StIr 17, 1988, pp. 75 și urm.). 82. Pașă al Bagdadului de origine georgiană, născut cel mai probabil În 1774 și care stăpânește Începând din aprilie 1817; a murit În 1857 ca intendent al moscheii din
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
printre propriile personaje decât În lumea cititorilor săi. Secretul nu e prin urmare devalidat, finalul absorbindu-l pe narator În loc să-l restituie pe Zerlendi, sau pe Honigberger, sau pe acel discipol ieșean, dacă nu pe cei doi ruși și un olandez (doi Bogdanof și un Van Manen!) care au ajuns recent În Ïambhala. Modelul extraordinar al acestui text ne arată treptat deturnarea sensului scriiturii și al narațiunii, provocând o foarte stranie modificare a rolurilor. Nuvela Însăși Își ratează scopul, iar această
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
semnificativ de Rusia, Lituania, Ungaria și Polonia. Doar unul din trei români (34%) declară că își întâlnește prietenii măcar o dată pe săptămână, față de 46% dintre cehi, 49% dintre germani, 58% dintre francezi, 62% dintre italieni, 66-67% dintre suedezi, spanioli și olandezi, 70% dintre turci sau 72% dintre englezi. Același diferențe tind să fie reproduse și în ce privește frecvența întâlnirii colegilor de serviciu sau a colegilor din asociațiile în care indivizii sunt membri. Figura SEQ Figura \* ARABIC 1. Ponderea celor care declară că
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în Est. Cifrele confirmă toate aceste tendințe. Încrederea interumană prezintă niveluri mai reduse în Est, iar încrederea în instituții urmează același trend (vezi figura 2). În medie, 62% dintre nordici declară că au încredere în cei mai mulți dintre oameni, 59% dintre olandezi sunt în aceeași poziție, în restul Europei de Vest cifrele plasându-se în jur de 30%. Francezii sunt mai neîncrezători (21%), ca și portughezii (10%). Media societăților ex-comuniste se plasează în jur de 20%, cu excepții precum Bielorusia (38%) sau
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Caraibe, care întregistrează în prezent unele dintre cele mai ridicate rate ale inegalităților în spațiul național, s-au dezvoltat semnificativ în prima etapă, odată cu migrația forțată a forței de muncă africane și cu tehnologia momentului adusă de spanioli, portughezi și olandezi. Un alt moment de dechidere spre piețele internaționale l-au înegistrat abia la sfârșitul anilor ’70. Un alt bine cunoscut exemplu este cel a Japoniei, a cărei deschidere spre lume s-a produs aproximativ acum 130 de ani. În teorie
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
imensele mlaștini ale Alibunarului și Ilancei, datorate inundațiilor anuale provocate de aceste cursuri de apă. Oltul este redat de Herodot ca Atlas, la Ptolemeu și Iordanes - Aluta, în Tabula Peutingeriană - Alutus (existînd și un Pons Aluti), pentru ca în secolul XVI, olandezul Peter Heins să-l numească Alt, mai apropiat de numele actual. Trecerea pe podini încastrate în peretele de stâncă, ca și în Cazanele Defileului Dunării, a șoselei romane ce lega Transilvania cu Oltenia este figurată pe Columna Traiană, iar pe
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
cărți, mai povestesc, (bărbat, studii superioare). O sărbătoare încă ținută în sat este „Fiii Satului”. Sărbătoarea s-a ținut ultima dată în 2003, când s-a inaugurat și dispensarul uman și Monumentul Eroilor (prin contribuția oamenilor și ajutorul financiar al olandezilor). Evenimentul a inclus un spectacol cu muzică populară în curtea școlii și discursuri ale fiilor satului. Există de asemenea hramul bisericii, sărbătoare tratată ca și celelalte cu slujbă la biserică, bucate acasă și întâlnirea de la bufet de după prânz. Ziua recoltei
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
elegant incriminată de Augustin - devine materia de combustie a erudiției pentru orice homo universalis respectabil. Nu trebuie uitate aici producțiile geografilor: Cosmographia universalis de Sebastian Münster (1544), Theatrum orbis terrarum (1570) de Abraham Ortelius, iar mai târziu Geographia generalis a olandezului Bernhardus Varenius (1650). După reforma protestantă care iscase interesul pentru originile creștinismului, cunoașterea istorică a devenit pentru unii o funcție a mântuirii individuale. Tot mai puțini erau cei care credeau într-o Heilsgechichte în felul în care Părinții Bisericii imaginau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sau al puterii inexpugnabile a cașalotului. Că uriașul monstru este de neînvins, veți mai avea prilejul să aflați. Capitolul LXXX PEQUOD îNTÎLNEȘTE FECIOARA în ziua sorocită, am întîlnit corabia Jungfrau din Bremen, comandată de căpitanul Derick de Deer. Germanii și olandezii, care, odinioară, au fost cei mai mari vînători de balene din lume, se numără, astăzi, printre ultimii; dar ici-colo, la foarte mari intervale de latitudine și longitudine, drapelul lor încă mai poate fi întîlnit în Pacific. Dintr-un motiv sau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
unul, nu m-am dat niciodată în lături de la o cercetare istorică, ori de cîte ori ea mi s-a părut necesară pentru elucidarea unei chestiuni legate de vînătoarea de balene. Englezii au fost precedați în vînătoarea de balene de către olandezi, zeelandezi și danezi, de la care au preluat mulți termeni, încă în uz printre vînători, precum și vechiul lor obicei de a mînca și de a bea copios. Căci, îndeobște, echipajele pe vasele din flota comercială engleză sînt ținute la regim - ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în mod fericit imaginea cotidianului occidental, dezvăluind secolul de aur olandez, adică istoria deceniilor care despart cele două mari crize ale conștiințelor din Europa Apuseană. Viața de toate zilele în Olanda din vremea lui Rembrandt, cuprinzând modul de viață al olandezilor, respectiv religia, învățământul, viața sentimentală, banchetele, sporturile și sărbătorile publice, artele plastice, muzica și literatura, industria, agricultura și comerțul, ne-a slujit în cunoașterea detaliată a cadrului în care au avut loc câteva dintre convergențele economice, dar și spirituale, cu
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
substratul mental european. Unul din seria umaniștilor al cărui bun-simț, spirit sincer și devotament întru binele umanității îl determină pe Erasmus să spere că în asemenea oameni se va “închega mult râvnita generație de aur a muritorilor”. „Eu însumi” - scrie olandezul - „m-am născut cu fire deschisă și mă desfată prietenia oamenilor cinstiți, precum mi se pare că ești și tu, după cum am înțeles limpede și din scrisorile tale și din relatările prietenului meu Quirinus, astfel că nu mai era nevoie
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
ultimilor ani ai secolului al XVIII-lea receptarea conceptelor erasmiene arată, pe alocuri, și încercările de regăsire a unui crez. O anume fluiditate se simte, iar suflul vizionar pătrunde pe câteva „coridoare culturale” precizate nu în ultimă instanță de cărțile olandezului și de posesorii lor. Un alt pol spre care se îndreaptă cunoașterea se numește Martin Luther. L-am găsit edificator pentru aflarea preocupărilor nu doar religioase, ci și culturale, pentru detectarea unui alt mijloc de comunicare între Vest și Est
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]