1,573 matches
-
să dispară, în față se vede intrarea în subsolul unde se descarcă măfurile, și unde șeful departamentului de achiziții verifică facturile și hotărăște ce rămâne și ce nu. În afară de camionul care se descărca, mai erau două care-și așteptau rândul. Olarul se gândi că, neaflându-se aici ca să livreze mărfuri, logic ar fi să-l scutească de statul la coadă. Problema care-l aducea era de competența exclusivă a șefului departamentului de achiziții, nu pentru a fi negociată cu angajați subalterni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și că, într-un fel sau altul, decizia trebuia luată tot de cel care avea acest rol și care, de aceea, câștiga cât câștiga. Subșeful, cum ușor se deduce din acest comportament, e un nemulțumit social. Brusc îi tăie vorba olarului, luă propunerea și desenele și se îndepărtă. Ieși după câteva minute pe ușa pe unde intrase, îi făcu un semn lui Cipriano Algor să se apropie, nu va fi nevoie să amintim din nou că, în asemenea situații, picioarele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
loc să treacă, se întoarse la ocupațiile lui. Șeful ținea propunerea în mâna dreaptă, desenele erau aliniate pe birou, în fața lui, ca niște cărți de pasiență. Îi făcu semn lui Cipriano Algor să se așeze, providență care-l făcu pe olar să nu se mai gândească la picioare și să se lanseze în expunerea problemei lui, Bună ziua, domnule, iertați-mă că vin să vă deranjez de la treabă, dar e o idee care ne-a venit mie și fiicei mele, la drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sau interferențe ale unor terți în activitatea comercială, și cu atât mai puțin din partea angajaților, N-a fost vorba de presiuni, domnule, Dar a fost o interferență, Îmi cer scuze. Altă pauză, Ce-o să-mi mai spună acum, se întrebă olarul, îngrijorat. Nu va întârzia s-o afle. Șeful deschidea un registru, îl răsfoia, consulta o pagină, alta, apoi adună cifre pe un calculator de buzunar, în fine spuse, Mai avem în magazie, fără posibilitate de vânzare, nici măcar la preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
două săptămâni, voiam să vă telefonez mâine ca să vă informez, Va trebui să fac nici nu-mi închipui câte drumuri, furgoneta e mică, Cu o încărcătură pe zi veți rezolva problema, Și cui îi voi vinde acum vasele mele, întrebă olarul, pierit, Problema e a dumneavoastră, nu a mea, Am, cel puțin, permisiunea să negociez cu comercianții din oraș, Contractul nostru este anulat, puteți face afaceri cu cine doriți, Dacă va merita efortul, Dacă va merita efortul, afară, criza e gravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
va putea să valoreze mai mult decât asul și mai puțin decât dama, sau valetul cât doiarul, și acesta mai mult decât toată casa regală, deși trebuie recunoscut, deși nu știm la ce poate servi că, fiind șase păpușile prezentate, olarul are la fix un avantaj numeric. Șeful de departament adună desenele, le puse deoparte cu un gest absent, și, după ce se mai uită o dată în registru, își termină fraza, Pe lângă asta, vreau să spun pe lângă situația catastrofică în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ție ți le dă pe cele verzi. Șeful de departament îl privi surâzând ușor și adăugă, Adevărul e că nu știu de ce vă spun lucrurile astea, Sincer vorbind, domnule, și pe mine mă miră, eu nu sunt decât un simplu olar, puținul pe care-l am de vânzare nu merită să vă pierdeți vremea cu mine și să mă onorați cu reflecțiile dumneavoastră, răspunse Cipriano Algor, dar imediat își mușcă limba, tocmai se hotărâse că nu va mai arunca așchii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
desenele să le apreciați, doar dacă nu, Dacă nu, Dacă nu cumva ați luat o decizie, Ce decizie, Nu știu, domnule, nu vă ghicesc gândurile, Decizia de a nu comanda păpușile, de exemplu, întrebă șeful de departament, Da, domnule, răspunse olarul fără să-și întoarcă privirea, în timp ce se acuza mental de prostie și imprudență, N-am luat încă nici o decizie, Pot să vă întreb dacă o să dureze mult, știți, situația în care ne aflăm, Voi fi rapid, i-o tăie șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe care mi-ați dăruit-o, nu e puțin lucru, În speranță nu poți avea încredere, Sunt de acord, dar ce putem face, trebuie să ne agățăm de ceva în clipele grele, La revedere, domnule Cipriano Algor, La revedere, domnule. Olarul puse mâna pe clanța ușii, era pe punctul de a ieși, însă șeful de departament mai avea ceva de spus, Stabiliți cu subșeful, cel care v-a trimis înăuntru, planul de retragere pentru vasele dumneavoastră, amintiți-vă că n-aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ginerului, o dată e de ajuns. Era cufundat în aceste cugetări inutile, cu capul sprijinit de volan, când se apropie gardianul care veghea ieșirea din subteran, spunându-i, Dacă v-ați rezolvat problemele, vă rog să plecați, aici nu e garaj. Olarul spuse, Știu, porni motorul și plecă fără nici o vorbă. Gardianul notă numărul furgonetei pe o hârtie, n-ar avea nevoie s-o facă, îl știe aproape din prima zi când a devenit gardian în această subterană, totuși îl notă ostentativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de insistențele și presiunile unor terțe persoane, chiar justificate de iubirea filială sau de acea milă înlăcrimată pe care bătrânii, chiar dacă o resping, o trezesc în sufletul oamenilor cumsecade. Nu merg, nu merg și gata, nici dacă mă omoară, bombăni olarul, conștient totuși că aceste cuvinte, tocmai pentru că par atât de categorice, definitive, ar putea arăta o convingere pe care, de fapt, n-o simte, ascunzând o slăbiciune interioară, ca o zgârietură încă invizibilă pe peretele mai subțire al unui urcior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a împins spre o concluzie destul de jenantă, formulată într-un murmur visător, Așa n-ar mai trebui să vin la Centru. Gestul contrariat al lui Cipriano Algor, îndată ce pronunță aceste cuvinte, nu ne dă voie să întoarcem spatele evidenței că olarul, în ciuda plăcerii de a se gândi la Isaura Estudiosa pe care am observat-o la el, nu poate să evite o mișcare de umoare care pare c-o neagă. Să pierdem timpul explicând de ce-i place e aproape inutil, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Centru și olărie, să-i pomenească ginerelui despre misterioasa apariție a câinelui, cu singularul lui comportament. Ne cere, totuși, dragostea de adevăr, înviorată de scrupulele naratorului, să menționăm o unică și rapidă apariție a inopinatului episod în memoria selectivă a olarului, care, totuși, n-a reușit să prindă glas pentru că Marçal, cu un glas plin de îndreptățit reproș, a întrerupt relatarea socrului ca să-l întrebe de ce naiba nici el nici Marta nu se gândiseră să-l înștiințeze despre ce se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
polițist sau un militar, răspunse Marçal sec, Nu, dar ești pe aproape, la graniță, Acum ai obligația să-mi spui dacă ți-e rușine că un gardian al Centrului se află aici, lângă dumneata, în furgoneta dumitale, respirând același aer. Olarul nu răspunse imediat, regreta că cedase din nou stupidei și gratuitei tentații de a-și înțepa ginerele, De ce fac eu așa ceva, se întrebă, deși știa prea bine răspunsul, acest bărbat, acest Marçal Gacho voia să-i ia fata, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că e un bărbat în toată firea, când, în realitate, de abia ieșise din adolescență și singurul lucru din viață și din lume despre care își închipuia că știe tot ce era de știut era că e îndrăgostit de fata olarului. Cel care a cunoscut vreodată asemenea certitudini își va imagina cu ușurință cu cât entuziasm târa după el, creangă după creangă, lemnele din șopron, împingându-le apoi în flăcări, ce răsplată supremă i se păreau, în acele momente, surpriza încântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
apoi în flăcări, ce răsplată supremă i se păreau, în acele momente, surpriza încântată a Martei, zâmbetul binevoitor al mamei ei, privirea serioasă și rezervat aprobatoare a tatălui. Și deodată, fără să se înțeleagă vreodată de ce, considerând că în memoria olarilor nu se păstra amintirea nici unei întâmplări asemănătoare, o flacără subțire, rapidă și sinuoasă ca limba unei cobre, țâșni șuierând din gura vetrei și mușcă cu cruzime mâna băiatului, apropiată, inocentă, neștiutoare. Atunci s-a născut surda antipatie pe care familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pur și simplu să gândească altfel. Dacă a fost așa, este ușor de înțeles că Marçal Gacho n-a putut avansa imediat pe drumul deschis în fața lui, odată ce acest drum era menit unui om care nu era el. Cât despre olar, el a trăit destul ca să știe că cel mai bun mod de a ucide o roză e s-o deschizi cu forța când încă mai este o mică promisiune în boboc. Păstră așadar în memorie cuvintele ginerelui și se prefăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
gândim bine, noi am fost cei găsiți, nu el. Când furgoneta a ajuns la capătul rampei și s-a oprit, mai multe lucruri s-au întâmplat simultan sau cu intervale minime de timp, Marta s-a ivit la ușa bucătăriei, olarul și gardianul intern au coborât din mașină, Găsit a scheunat, Marta a venit spre Marçal, Marçal s-a îndreptat spre Marta, câinele a scos un mârâit răgușit, soțul și-a îmbrățișat soția, soția și-a îmbrățișat soțul, s-au sărutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
obișnuită, de umblat prin casă. Câinele Găsit îl privi cu atenție, cu capul ridicat, înaintă câțiva pași spre el, apoi se opri, în expectativă. Marçal se apropie, Facem pace, întrebă. Botul rece atinse ușor cicatricea de pe mâna stângă, Facem pace. Olarul rosti, Uite că am avut dreptate, Găsitul nostru detestă uniformele, În viață, totul e unformă, trupul e cu adevărat civil doar când e gol, răspunse Marçal, dar nu se mai simțea amărăciune în glasul lui. În timpul cinei au vorbit îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la trei noaptea, îi părea autorului lui de o logică imbatabilă, deveni absurd odată cu prima rază de lumină și de-a dreptul ridicol în lumina denunțătoare a soarelui. În sfârșit, ce trebuie să se întâmple se va întâmpla, îi spuse olarul câinelui Găsit, n-o sta diavolul mereu pitit după ușă. Din cauza evidentei diferențe de concepte și a vocabularului distinct al fiecăruia, Găsit nu putea nici măcar aspira la o simplă înțelegere preliminară a ceea ce voia stăpânul să-i comunice, și, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pentru cine cunoaște premiza și concluzia, se pomeni gândindu-se la Isaura Estudiosa, la ea ca persoană, dar și la numele pe care-l poartă, de ce se numește Estudiosa, numele soțului, când el e mort, Cu prima ocazie, se gândi olarul, să nu uit s-o întreb care e numele ei de familie, numele ei propriu, al ei personal, cel de obârșie, de familie. Absorbit de grava decizie pe care o luase, diligență dintre cele mai temerare pe teritoriul rezervat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Ce nume porți, a întrebat ea, Cipriano Algor nu observă imediat că Marçal și câinele se împrieteniseră și se jucau ca niște vechi amici care nu s-au văzut de mult, Era uniforma, spunea ginerele, și Marta repeta, Era uniforma. Olarul îi privi cu mirare, de parcă toate lucrurile din lume și-ar fi schimbat brusc sensul, poate pentru că se gândise la vecina Isaura mai mult pentru numele pe care-l purta decât pentru femeia care era, într-adevăr nu e obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
receptorul cu o mână tremurătoare, spuse, Olăria Algor, la celălalt capăt al firului, o femeie, secretară sau telefonistă, întrebă, Sunteți domnul Algor, Da, eu sunt, Un moment, vi-l dau pe domnul șef de departament, timp de un nesfârșit minut, olarul trebui să asculte muzica de viori care umplea cu o maniacă insistență aceste așteptări, își privi fiica, dar n-o vedea, ginerele, dar ca și cum n-ar fi fost acolo, pe neașteptate muzica încetă, se stabilise legătura, Bună ziua, domnule Algor, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cei de sub mine, deasupra mea sunt alți judecători, Centrul nu e un tribunal, Vă înșelați, e un tribunal, și nu știu altul mai implacabil, De fapt, domnule, nu știu de ce vă irosiți prețiosul timpul vorbind despre aceste subiecte cu un olar neînsemnat, Bag de seamă că repetați lucruri pe care vi le-am spus eu ieri, Cred că e adevărat, mai mult sau mai puțin, Motivul e că anumite lucruri nu se pot spune decât celor de mai jos, Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
amabilitatea este o chestiune de practică, murmură Cipriano Algor, Repetați, n-am înțeles prea bine, Nu contează, domnule, nu e important, Oricum ar fi, repetați, Am spus că și amabilitatea este poate o chestiune de practică, E o opinie de olar, Da, domnule, dar nu toți olarii ar avea-o, Olarii sunt pe ducă, domnule Algor, Și opiniile de acest gen. Șeful departamentului nu răspunse imediat, s-o fi gândind dacă merită să se mai distreze cu acest soi de joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]