861 matches
-
camioanele cu remorcă. Bucureștiul plin de schelării și macarale, cu spitale și clădiri de poștă și, minuscule, chioșcuri de ziare. Cu lacuri gri, în formă de stomacuri, dând unul într-altul. Cu parcuri și statui de bronz înnegrit, popor de omuleți tuciurii, din ce în ce mai mici pe măsură ce urcam. Cu cartiere muncitorești, ca niște prăjituri din care nu ai mușca. Bucureștiul cu triaje CFR pline de stive de cherestea, grămezi de cărbuni și mormane de țevi, profile și pompe ruginite, șpan și magneți. Cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și, în câteva zile, au montat în spațiul rămas o imensă aparatură, o încîlceală amețitoare de ecrane, potențiometre, cadrane cu afișaj electronic, plus opt rânduri de clape speciale, așa încît te puteai crede la bordul unei nave spațiale. Cei doi omuleți, după ce puseră în funcțiune sintetizatorul, încercară să intre cumva în dialog cu celebrul muzician. Surprinderea și ușurarea lor au fost mari când au văzut că arhitectul mânuiește aparatura electronică, apasă butoane, reglează frecvențe ca și cum s-ar fi ocupat toată viața
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ieșit, aleg una la Întîmplare și apăs clanța, ușa se deschide și În partea cealaltă e un birou, la o masă stă un tip care are pe cap o carapace ce se deschide și din ea Încep să iasă niște omuleți albăstrui, uleioși, se urcă unii pe alții, le văd dinții minusculi și albăstrui, dacă ajung la mine, o să-mi mănînce și mie creierul, din tipul de la masă n-a mai rămas decît o carcasă, toată pielea Îi atîrnă ca un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pervazul alb al ferestrei din fața patului ei. Și în această dimineață, George dăduse buzna în cameră, înarmat cu ciocanul, gustând cu anticipație opera de distrugere. Dar pervazul alb era gol. Se uitase prin cameră, deschisese sertarele: nimic. Micul cârd de omuleți și animale din fildeș dispăruse. Probabil că Stella, prevăzându-i furia, venise pe furiș și le luase. Le prețuia mult, ca semne de afecțiune din partea tatălui ei. George se simțise străpuns de un junghi de gelozie și frustrare. Se îndreptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
La parter stau eu. ― Căsătoriți, nu primești? ― Ferit-a sfîntul! Se ceartă mereu și mie îmi place liniștea. Mai bine lipsă. Pe câtă vreme prechile mele cântă, joacă, fac un adevărat rai din casa mea. Nu-mi venea să cred urechilor. Bizar omuleț! Nu-l cunoșteam decât de câteva minute și parcă eram prieteni de când lumea. ― Închiriez camera, domnule Coleșiu. ― Ce Coleșiu? Ce domnule? s-a rățoit la mine. Mie să-mi spui unchiule, iar eu o să-ți spun nepoate, și am terminat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
așezîndu-mă pe un scaun la o distanță convenabilă, înainte de a fi poftit. Pe fața lui se citea neliniștea, ochii îi jucau sperioși în orbite și chiar tremura. (Dacă era teafăr, cred că ar fi luat-o la sănătoasa.) Frica bietului omuleț îmi aducea apă la moară. ― Nu trebuie să te temi de mine, am continuat pe ton înalt, protector. N-am venit să te ucid, nici să te provoc la duel, deși aș fi fost îndreptățit s-o fac, pentru că te-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mi-am amintit dintr-o dată de o altă întâmplare, survenită în împrejurări asemănătoare. O motocicletă condusă de un om mic de statură și uscățiv, purtând ochelari și pantaloni de golf, mă depășise și se oprise în fața mea, pe roșu. Stopând, omulețul blocase motorul și se străduia în zadar să-l pună iar în mișcare. Pe verde, i-am cerut, cu obișnuita mea politețe, să se dea la o parte cu motocicleta, ca să pot trece. Omulețul se chinuia înainte, străduindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
oprise în fața mea, pe roșu. Stopând, omulețul blocase motorul și se străduia în zadar să-l pună iar în mișcare. Pe verde, i-am cerut, cu obișnuita mea politețe, să se dea la o parte cu motocicleta, ca să pot trece. Omulețul se chinuia înainte, străduindu-se să pună motorul în mișcare. Conform regulilor amabilității pariziene mi-a răspuns, așadar, să mă duc la dracu. Am insistat, tot politicos, dar cu o ușoară enervare în glas. Pe dată am putut afla că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
cu piciorul, porni apoi agale pe sub gard. Oprită în dreptul unei porți, o ceată de oameni umpluse drumul. Rămași unii pe sub uluce, alții erau intrați într-o ogradă. Cocoțat pe o pereche de labe de gâscă, în fruntea lor pășea un omuleț în cizme grele, cu bombeuri lustruite. Purta plin de importanță o scurtă din piele cu șapcă de mușama care părea să-i turtească fața. Când îl zări pe Neculai, îi făcu un semn autoritar să stea pe loc. Experimentat, Neculai
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
un ospătar de la bufet, acolo unde cerșetorul se aciua adesea pe la colțul meselor la care găsea resturi într-o farfurie. Pe drept cuvânt filosoful era neliniștit. Și altădată i se interzisese să cânte sau să cerșească. De data asta însă omulețul cu labe de gâscă îi întinse mâna. Spre cinstea sa, Neculai răspunse la fel. - El e tovarășu’ ?... Păi bine, tovarășe, ce fel de conștiință de clasă ai dumneata ? Faci jocul chiaburilor, te dai cu popii, în loc să vii cu noi ? - Tovarășu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pe urmă au băut zdravăn de toți banii pe care-i primiseră de la ea. Trecînd pe bulevardul Salaverry, se gîndea la meșterul acela de la țară, foc de inteligent, care restaurează toate obiectele vechi cu o Îndemânare extraordinară, era un darling omulețul acela guraliv. Juan Lucas va fi Încîntat de ușă, Întotdeauna o felicită pentru noile achiziții și-l și vedea cu paharul În mînă povestindu-le prietenilor și invitîndu-i: veniți să admirați ultima achiziție a soției mele, achiziția anterioară Îi plăcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și-l sărută pe obrazul proaspăt ras și dat cu cremă Yardley, cu pielea moale, Îmbujorată de entuziasm și cu un parfum viril care Îmbia la dragoste. „Gargajo Lopez del Perú!“, strigă rotofeiul Romero Îndreptîndu-se spre un bărbat mărunțel, un omuleț, o pocitanie Îngrozitoare care intrase În clipa aceea Îmbrăcat cu un costum vechi și cu gulerul murdar la cămașă. Își trînteau adevărul În față așa, fără menajamente, ca Între prieteni, era stilul lui și Gargajo, extrem de nervos, Începu să salute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o faimă foarte prețuită În cercul lui de prieteni și era acceptat cu plăcere printre ei, deși era o pocitanie soioasă. „De ce?“ se Întreba Susan, văzînd că pînă și Juan Lucas se Îndreptase spre grupul În care trona urîțenia acestui omuleț și acum, cu paharul de coniac În mînă și cu trabucul În gură, asculta comentariile lui Gargajo, ironiile tăioase cu care-l lua peste picior pe rotofeiul Romero, explicațiile pe care le dădea despre corpul rotofeiului, pentru că o dată Îl surprinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ferestre pe fiecare din cele patru părți ale „vestibulului“, cu becuri la fel ca la parter și În timp ce Înainta putu să vadă Încă un pat, ba nu, erau patru paturi În camera asta și-și continuă drumul, uite-l pe omulețul care-mi zîmbește, bătrînelului Îi strălucește țeasta pleșuvă, mereu citește ziarul omulețul cu țeasta pleșuvă, Îi strălucește țeasta și sigur că e un Înțelept cu lentilele ochelarilor ca fundul unei sticle, lentilele ochelarilor rotunde ca niște cercuri, sigur că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fel ca la parter și În timp ce Înainta putu să vadă Încă un pat, ba nu, erau patru paturi În camera asta și-și continuă drumul, uite-l pe omulețul care-mi zîmbește, bătrînelului Îi strălucește țeasta pleșuvă, mereu citește ziarul omulețul cu țeasta pleșuvă, Îi strălucește țeasta și sigur că e un Înțelept cu lentilele ochelarilor ca fundul unei sticle, lentilele ochelarilor rotunde ca niște cercuri, sigur că e un Înțelept și bătrânelul m-a salutat și astăzi, probabil că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se mișcă larvar în urât, și soarele nu mai răsare. Se năruie cerul de grindini și ploi, peste noi vine-n goană seceta cu semnele vremii de-apoi... să ne-ntoarcem, oameni buni, la icoană!... 2000 Omul autonom 3 Un omuleț de prin bazar s-a făcut luntre, s-a făcut punte, a dat în taină cu un zar, și, iată-l universitar cu stea roșie în frunte. Străin, de limbile străine, văzând, că-n universitate, nici românește nu știu bine
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
clădire, pășind pe cerul Înalt, ca de cristal, cu mișcări sinuoase și grăbite, mișunînd Încolo și-ncoace pe schele, faptul s-a petrecut cu indiferența ucigătoare a unui moment de groază trăit În vis. La nouă etaje deasupra pămîntului, un omuleț prindea cu Îndemînare, Într-o găleată, cuiele sau niturile de oțel incandescent pe care i le arunca de la forjă un om Înarmat cu un clește. Timp de o clipă, acesta se oprise din treabă, se Întorsese, cu cleștele În mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ochii noștri, se preschimba În cenușiul morții. Sărmană nulitate ofilită, servilă, umilă, agresivă și coruptă, sărman atom meschin, lingușitor, intrigant, șiret, plin de o jalnică speranță și de o amabilitate servilă, pierdut În orașul cu o mie de picioare. Sărman omuleț, amărît, urît, steril și jerpelit, cu Încîlceala ta de Înjurături grosolane, cu strigătele și vorbele tale gîtuite și stătute, cu planurile tale mărunte și vrednice de milă, cu țelurile tale Înguste, cu numai un dram de minte și o fărîmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-n stînga cu un stejar și azvîrle bolovani uriași, smulși din stîncile de granit, În urma corăbiilor cu oameni Îngroziți. Dimineața se trezește Într-o țară necunoscută, vasul său e sfărîmat, tovarășii i s-au Înecat, e singur: o armată de omuleți mișună pe trupul său, Îi Înțeapă fața cu săgețile lor mititele și-l țintuiesc cu mii de sfori cît un fir de ață, iar povestea cumplită a vieții lui printre pigmei se transformă În arma cu ajutorul căreia un alt uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și se aplecă deasupra registrului. Când Gosseyn privi din nou, Nordegg îi vorbea cu însuflețire bătrânului domn, care părea să nu fie de acord. Uimit, Gosseyn îl urmări o clipă, apoi renunță să se mai gândească la ei, deoarece un omuleț jovial, găsind un colțișor mai liber în sala supraaglomerată, tocmai ridica mâna. ― Doamnelor și domnilor începu el. Îmi voi permite să vă rog să începem discuția noastră acum. Toți cei care sunt interesați de protecția grupului, au avut tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
vă sugerez o verificare la detector a afirmațiilor mele. Dar detectorul răspunse: ― Nu, dumneavoastră nu sunteți Gilbert Gosseyn și n-ați locuit niciodată în Cress Village. Dumneavoastră sunteți... Aparatul se opri. Zecile de leduri electronice clipiră, nesigure. ― Da, da? insistă omulețul rotofei. Cine este el? Urmă o lungă pauză, apoi: Mintea lui nu conține nici o informație, articulă detectorul. Este înconjurată de un câmp de forță de o natură nemaiîntîlnită. Nici el însuși nu pare să fie la curent cu adevărata sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și se aplecă deasupra registrului. Când Gosseyn privi din nou, Nordegg îi vorbea cu însuflețire bătrânului domn, care părea să nu fie de acord. Uimit, Gosseyn îl urmări o clipă, apoi renunță să se mai gândească la ei, deoarece un omuleț jovial, găsind un colțișor mai liber în sala supraaglomerată, tocmai ridica mâna. ― Doamnelor și domnilor începu el. Îmi voi permite să vă rog să începem discuția noastră acum. Toți cei care sunt interesați de protecția grupului, au avut tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
vă sugerez o verificare la detector a afirmațiilor mele. Dar detectorul răspunse: ― Nu, dumneavoastră nu sunteți Gilbert Gosseyn și n-ați locuit niciodată în Cress Village. Dumneavoastră sunteți... Aparatul se opri. Zecile de leduri electronice clipiră, nesigure. ― Da, da? insistă omulețul rotofei. Cine este el? Urmă o lungă pauză, apoi: Mintea lui nu conține nici o informație, articulă detectorul. Este înconjurată de un câmp de forță de o natură nemaiîntîlnită. Nici el însuși nu pare să fie la curent cu adevărata sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nici o introducere: - Personal, cred că dovezile pe care le avem deocamdată nu sunt concludente. Dar Lester m-a rugat stăruitor să vă convoc. Poate că vom afla câte ceva. Privindu-l, Grosvenor rămase surprins de expresia de satisfacție ce lumina fața omulețului. "Ce-o fi punând la cale?" se întrebă. I se părea ciudat ca directorul locțiitor ținea să precizeze, încă de la început, că, dacă ședința va avea rezultate bune, el, personal, nu va revendica nici un merit. Kent i se adresă, așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
un an în plus! - Prezența dumitale aici dovedește că nu crezi că-i vorba de o idee nebunească. - E cu neputință! izbucni Kent, încleștându-și pumnii. Cum aș putea să-mi justific atitudinea în fața șefilor de secții? Privindu-l pe omuleț, Grosvenor își spuse că momentul critic era iminent. - Nu va trebui să le explici nimic deocamdată. Va trebui doar să le promiți că-i vei ține la curent. Unul dintre tehnicieni, care nu-l slăbea din ochi pe Kent, interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]