548 matches
-
epocii marilor migrații care va caracteriza, mai bine de un mileniu, întregul continent european. Primele contacte dintre sarmați și comunitățile tracogetice se consumă în stepele nord-pontice, fapt confirmat atât de izvoarele literare și de unele date arheologice, cât și de onomastica acestor locuri, care îi atestă pe traco-geți aici încă din secolele V-IV î.Hr., la o dată la care migrația sarmatică în zonă încă nu survenise. Acceptând o ipoteză pe care în trecut a combătut-o, Gh.Bichir admitea în una
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
afective. Creația amândurora se intersectează în spațiul omologiilor tematice: familia, triunghiul conjugal și tipologice: "amici", "moftangii", "savanți", individul "mecanomorf" ș.a. În schimb, nivelul stilistic integrând deopotrivă, în forme inuzitate, "parodia, comicul absurdului, caricatura, grotescul, ironia, alegoria, paradoxul, comicul derivat din onomastică, aluzia, concizia, neutralitatea și detașarea" rămâne profund individualizat. Reluând deosebirile dintre cele două universuri ficționale, Loredana Ilie se desparte, motivat, de opiniile lui Nicolae Balotă și George Pruteanu. Universul antropologic imaginat de Caragiale se raportează la realitate prin strategia "maximei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Caragiale"130. De altfel, autorii Bibliografiei I.L. Caragiale 131, demonstrează popularitatea imensă a operei caragialiene în epocă și pătrunderea definitivă în conștiința publică, probată la nivelul publicisticii de la începutul veacului trecut. Studiul amintit pune în evidență abundența aluziilor la onomastica, situațiile și caracterele caragialiene în cadrul acestei publicistici, ceea ce poate însemna acceptarea în cadrul breslei gazetarilor a unui cod caragialian pentru etichetarea adecvată a recurențelor sesizate în planul existenței concrete. Astfel, Cațavencu, Dandanache etc. dobândesc statutul de apelative comune, expresii devenite proverbiale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
triunghiului conjugal și a "omului mecanomorf"4, iar la cel tematic, interferențe se constată în tratarea temei familiei, în schimb, nivelul stilistic reprezintă teritoriul indivizibil cel mai vast, integrănd parodia, comicul absurdului, caricatura, grotescul, ironia, alegoria, paradoxul, comicul derivat din onomastică, aluzia, concizia, neutralitatea și detașarea, precum și procedeele antiliteraturii. Este necesar să precizăm de la început că nici unul dintre aceste elemente care pot sugera descendența caragialiană a lui Urmuz, nu poartă stigmatul epigonismului ci, dimpotrivă, dezvăluie transmutația creatoare ce dă măsura profundei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
apud. Balotă, Nicolae, op. cit., p.552. 14 I. L. Caragiale, Opere, I, Proză literară, ed. cit., p. 495. 15 Idem, p. 496. 16 Nume precum Turnavitu, Fuchs și chiar Urmuz sunt create pornind de la această premisă a necesității conexiunii strânse între onomastică și caracter. Ioana Pârvulescu a contrazis ipoteza îndeobște acceptată, conform căreia pseudonimul literar al lui Demetru Dem. Demetrescu-Buzău ar fi fost conceput de către Arghezi, demonstrând că, mai degrabă, Urmuz însuși este responsabil de această invenție onomastică, rezultată din suprapunerea semnificativă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
toată viața de un ulcer devenit incurabil, moare în cursul unei operații, într-o clinică din Viena. B. și-a uimit contemporanii prin bogăția cunoștințelor pe care le stăpânea. A lăsat un număr impresionant de contribuții în filologie, semantică, etimologie, onomastică, toponimie, folclor, etnografie. A scris versuri, a dat traduceri, a fost un distins ziarist. Cele mai multe dintre lucrări se ocupă de etimologii, dar el pune în mișcare un complex de factori, depășind lingvistica. Metoda comparatistă, folosită cu suplețe, le înscrie într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
analizat metodic toponimia românească; a pus în lumină marea bogăție sinonimică a limbii noastre (în terminologia numismatică și juridică, în denumirile calului, „dracului”); a rezolvat numeroase cazuri de etimologie populară (Glose românești în patronimice armenești din Ardeal, Contribuții onomastice, Din onomastica folclorică, Note de toponimie dobrogeană, Din toponimia românească: Abrud, Caransebeș, Lăune etc.). A aprofundat cercetarea elementelor orientale din limbă, a influențelor grecești, ungurești, a „urmelor bizantine”. A fost interesat de folclor (Cercetări de literatură populară) și de cărțile vechi, explicând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
A aprofundat cercetarea elementelor orientale din limbă, a influențelor grecești, ungurești, a „urmelor bizantine”. A fost interesat de folclor (Cercetări de literatură populară) și de cărțile vechi, explicând termeni și grafii greșit interpretate (Pasagii obscure din Miron Costin, Contribuție la onomastica „Romanului lui Alexandru” și a „Romanului Troadei”), înțelesuri pierdute (În jurul „Alexandriei”. „Paștele blajinilor” și altele, O străveche formulă de exorcism în descântecele noastre, Sfinții-medici în graiul și folclorul românesc), mecanismele gândirii mitizante (Dunărea, fluviu al Paradisului), străvechi credințe (Trei probleme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
cea clasică, ba chiar se complace să-și rafineze expresiile (de altfel, rafinamentul este caracteristica principală a artei figurative din epocă); desprinderea de perioada anterioară se Înregistrează mai degrabă În concepția politică. Deși idealurile faraonice par a fi evocate În onomastica oficială care o imită Într-un mod evident programatic pe cea a vechilor suverani, considerați modele, și chiar dacă nu au lipsit Încercări de a reconstitui un imperiu egiptean În Siria și Palestina, ceea ce a lipsit a fost tocmai nucleul consubstanțialității
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
așezați În sud, respectiv În nordul Mesopotamiei, mileniile II și I Î.Hr. Trebuie Însă remarcat că Încă În cazul primului registru epigrafic mesopotamian nu se găsesc suficiente explicații pentru singurele două etnii, cea sumeriană și cea akkadiană. De fapt, onomastica, toponimia și alte câteva elemente lingvistice se dovedesc a fi străine acestora și postulează existența uneia sau a mai multor etnii aloglote. Astfel, cu câteva decenii În urmă, s-au propus nume convenabile pentru vechile populații mesopotamiene, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
câteva mii de scrisori și contracte, descoperite În zona comercială, aflată la 3 km de cetatea Kaniș, sediu al unui palat rezidențial al principilor anatolieni. Deși textele reflectă În principal cultura paleoasiriană din Anatolia, sunt totuși frecvente, mai ales În onomastică, numele unor divinități non-asiriene, dintre care pentru unele dintre ele există atestate temple sau sărbători. Se poate stabili că panteonul din Kaniș era format din divinități precum Așșiyatxe "Așșiyat", ¾alkixe "H~alki", Inaraxe "Inara", Ișput, Pirwaxe "Pirwa", Tarawaxe "Tarawa", pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unui lung proces de elaborare, o sinteză de elemente diverse, care este tipică pentru ideologia și acțiunea lor politică. Situația etnică a Anatxe "Anat"oliei trebuie să se fi stabilizat deja la Începutul mileniului al II-lea Î.Hr., din moment ce onomastica din Kültepe dovedește prezența principalelor componente lingvistice (luviană, hurrită, hatică, hitită), pe care le regăsim mai târziu În arhiva regală hitită. Totuși, lipsesc datele necesare pentru a identifica panteonurile propriu-zise care pot fi atribuite fiecărei etnii În parte. Pentru perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau deloc menționate În texte (de exemplu Malikxe "Malik", Damuxe "Damu", Limxe "Lim", Zikirxe "Zikir"): acestea trebuie să se Înscrie fie În tipul particular de religiozitate individuală care influența alegerea numelui propriu, fie În tendința arhaizantă care marchează În general onomastica; de asemenea, ele pot ține și de amplitudinea ariei geografice din care provin numele repertoriului de la Ebla. De proveniență sumeriană sunt unele texte care cuprind descântece, mituri și imnuri ce amintesc diferite divinități, redate Într-un fel sau altul În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dificil de stabilit dacă este un zeu sau o zeiță). Pe lângă zeii anatolieni și mesopotamieni, mai trebuie amintiți Adamateraxe "Adamatera", Huleluxe "Hulelu", Shakhruxe "Shakhru" (Shaharxe "Shahar", la Ugarit), Ishkharaxe "Ishkhara" și alte teonime menționate mai rar sau atestate doar În onomastică. 4. Ugarittc "4. Ugarit" Situl de la Ugarit (Ras Shamra) pe coasta siriană dinspre insula Cipru a fost capitala unui mic regat deosebit de Înfloritor În secolele XV-XIII, epocă atestată documentar de textele din arhivele orașului. Din punct de vedere sociopolitic, economic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
consultări și răspunsuri necromantice. Există o listă divină care propune succesiunea zeilor Într-o ordine care ar putea reflecta o anumită ierarhie, creată Însă tot din perspectivă publică și cu funcție sacrificială. Despre cultul privat știm puține lucruri; de obicei, onomastica personală, bogată În teonime Încorporate În antroponime este cea care a reflectă aspecte ascunse ale devoțiunii populare, fidelă mai ales entităților divine și formelor foarte arhaice. Documentele mitologice, scrise Într-o limbă aulică și arhaizantă, apar cu câteva secole Înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
exercită supremația asupra reptilelor, având amândoi o dimensiune cultuală superioară față de prezența lor În povestirile mitice. Mai sunt apoi și fiicele lui Baal, diferiți mesageri și paji, precum și alte figuri mai mult sau mai puțin obscure atestate ca teonime În onomastică sau menționate În listele divine, care contribuiau la Îmbogățirea universului mitologic și cultual din Ugarit. În sfârșit, trebuie menționată o figură inactivă În mituri, dar foarte prezentă În cult: Ilibxe "Ilib", teonim care Înseamnă „Zeul tatălui”. Este vorba despre o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Atargatisxe "Atargatis", vestita zeiță de la Hierapolis, avea un templu la Palmira (care nu a mai fost găsit), dar cultul său nu se bucura de mare popularitate În ciuda a ceea ce se Întâmplă În zona siriană. Totuși, numele ei (prescurtat) apare În onomastica personală. Zeița poartă un nume dublu care rezultă din combinarea lui Astartexe "Astarte" (În forma astar-) și Anatxe "Anat" (În forma atteh) și trebuie să fi fost pusă În legătură cu Astarte și Anat la Ugarit și cu Astarte și Tanitxe "Tanit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
în ilegalitate” -, B. respectă cu fidelitate canonul genului. În romanele polițiste Gentlemanul șchiop (1970), Samsarul (1975), Casa păcatelor (1980), ideologizarea dublează intriga detectivistă, altminteri bine condusă. Stânjenitor este, în schimb, maniheismul autorului: hoții, falsificatorii sau proxeneții sunt îndeobște semnalați prin onomastica lor - nume cu rezonanță grecească ori armenească, drept reprezentanți irecuperabili ai „vechiului regim”. O calitate a scrisului lui B. este aceea de a oferi o bună radiografie a mediilor infracționale, chiar dacă sensul demonstrației e fals, iar incursiunile psihologice extrem de sumare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285629_a_286958]
-
Umbrar, într-o judecată cu Ionașco Jora, în anii 1632 și 1634. Din câte știm, atât toponimicul Umbrărești, cât și antroponimele derivate din latinescul umbră nu au stat până acum în atenția acelora care au elaborat lucrări de toponimie și onomastică românească. Prin tradiție locală, s-au păstrat informații cu caracter de legendă privind întemeierea satului și proveniența numelui Umbrărești, în două variante. Prima legendă leagă numele satului de specificul comunității, care își avea casele în cuiburi (grupări) dispersate pe sub poalele
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mai îndepărtat, o au, în ordine cronologică, regimurile vexatorii și inechitabile ale guvernărilor din perioada modernă și apoi silnicul jug, impus de sovietici după august 1944. CAPITOLUL IV TORCEȘTII - UMBRĂREȘTENI „Anumite particularități ale contactelor româno-turanice sunt oglindite în toponimia și onomastica medievală, ca și în terminologia de uz comun de origine veche adoptată în limba română”. Victor Spinei În prezent satul Torcești este parte componentă a comunei Umbrărești, îndreptățind preocuparea noastră de a-i căuta și cerceta măcar câteva din urmele
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
actele de pe timpul stăpânirii Umbrăreștilor de către marele vornic Gavril Conachi. Indubitabil că numele satului, despre care ne vom ocupa în cele ce urmează, este de origine turanică și a fost adaptat de la un Torca, asemenea apelative fiind relativ frecvente în onomastica evului mediu românesc. Unul este atestat chiar în spațiul altui Torcești decât al nostru, cel de lângă Adjud, acum dispărut. Într-adevăr, un zapis de vânzare-cumpărare menționeasă pe un „Chirac pitar din bătrânul Torcăi”. Prezența turanicilor în apropierea satului Torcești de pe
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
din Ghibărțeni, ținutul Covurlui, și din același ținut, dar din satul Măxineni (?), este arătat Gheorghe Vlad. Un Gheorghe Druță este considerat că a venit „din satul Ochișăști”, actualul sat Ungureni, de la nord de Tecuci, dar după numele Druță, frecvent în onomastica umbrăreșteană, credem că este originar din localitatea noastră și acum s-a înapoiat la locul de obârșie. Desigur că numărul celor veniți de prin satele vecine este mai mare decât cazurile citate, dar și al celor plecați din satele Umbrărești
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Grigori rotar, dar și un Apostol, un Iftenie și un Lupul a Rotăriței, indiciu că înaintașul lor, soțul unei văduve, avusese meseria de rotar de la care a derivat a Rotăriței sau Arotăriței. Modul acesta de formare a numelor proprii în onomastica românească este ceva obișnuit. Mai întâlnim la Torcești pe Ioniță morar, Irimia morar, Costandin ciubotar și Enachi crâcimar (crâșmar). În catagrafiile din 1831 și 1845 regăsim cu aceeași meserie urmași ai celor din 1774, cum ar fi Mihăilă sin (fiu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]