5,154 matches
-
apropierea de partea esențială a lucrurilor. Răsplata orgoliului creator sunt „mângâierile produse de munca pe care o depune omul cu mintea sau cu sufletul”, fiindcă numai artistul poate „reorândui sau recompune realitatea pentru a-i dezvălui latura semnificativă.” L. Durrell, ontologic, este convins că numai arta poate da o replică unei fixații divine: „Pentru noi, artiștii, arta e compromisul fericit pe care-l facem cu tot ceea ce ne-a lovit sau ne-a înfrânt în viața de toate zilele. Și astfel
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
că I.P. Culianu se transpunea în cele studiate. Atunci când îl citea pe Giordano Bruno se străduia să devină Giordano Bruno. Credem că, în acest roman, și-a introdus, prin intermediul ficțiunii, descoperirile științifice, care, în cazul său, aveau o valență hotârât ontologică și experimentală, depășind stadiul teoretic. Un fapt evident: autorul posedă talentul rar de a încadra ficțional referințele la sau din gânditori, de a le face poetice și părtașe la acțiune, la trama epică, și de a le înzestra cu valențe
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
glosă hermetică: „lumina aceea sunt eu, mintea, dumnezeul tău” (lumen illud ego sum mens, deus tuus)3, dar și pe nenumita și inefabila umbră, emoția, misterul de la care începe metafizica și care a fertilizat mereu tărâmul ideilor. În numele acestui mister ontologic, filosofia ocultă a propus, dincolo de pretențiile ei operative, o doxografie a imaginarului, o ilustrare prin metafore și simboluri a tot ceea ce rămâne nelămurit în ființă. Dar ce este filosofia ocultă? Iată o întrebare care depinde în mare măsură de cine
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
femeie prizonieri ai unei situații, ai momentului», trăind lacom doar prezentul, efemerul... Chiar dacă amintirea raiului ne-a fost voalată, parțial, de păcatele noastre, de căderile noastre repetate, ea nu este mai puțin prețioasă, dimpotrivă. Poezia devine, astfel, prin natura sa ontologică, deschizătoare de orizonturi infinite, metafizice, deși azi aceste aserțiuni sună anacronic. Azi contează să fii «cool» în poezie, afirma un comentator, iar «vizionarii sunt ridicoli». Realitatea invizibilului rămâne totuși vie , pentru unii, pentru mine, ei neurmând linia preponderent postmodernistă, egalizatoare
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3437_a_4762]
-
Iulian Bol Andrei Pleșu, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste, București, Editura Humanitas, 2012 Miza parabolelor biblice este, de la început până la sfârșit, una deopotrivă gnoseologică și ontologică, în măsura în care aceste pilde edificatoare antrenează, în structura lor suplă, aparent frustă și în expresia lor, minimală ca amplitudine formală, toate instanțele personalității noastre (corp, faptă, reflexivitate, gestică). Andrei Pleșu, în Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste (Premiul Cartea Anului al
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
este, în fond, contextualizat, ca vector atitudinal, prin apelul la umilitatea cotidianului, prin recursul la particular ca modalitate de a apropia valențele sacralității de capacitatea noastră de înțelegere limitată, de o „analitică a receptivității” umane ce percepe sacrul ca „scandal” ontologic și gnoseologic, ca instanță așezată sub pecetea lui mysterium tremendum. Interpretarea parabolelor biblice este efectuată cu instrumente hermeneutice adecvate, printr-o subtilă și sugestivă atenție la relieful semantic al pildelor, prin articularea unor ipoteze de interpretare ce sunt în consonanță
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
din realitatea ternă, cenușie sau banală a vieților noastre. Pe de altă parte, Llosa exprimă o viziune comună tuturor celor ce înțeleg literatura și adevărurile literare ca o reprezentare a realului sau o alternativă ficțională a realității, chiar dacă nu și ontologic posibilă. Am avut privilegiul, printre atâția alții, de a-l asculta pe scriitorul peruan prezent la Facultatea de Litere din Cluj, motivând cu tact și fermitate acest punct de vedere, nearătânduse prea impresionat de statisticile pesimiste ale lui Gabriel Liiceanu
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
dictatură, a pieței (una economică, nu politică). „Viciul e o trebuință împinsă la exces”, notează Crăciun, și chiar cu asta se ocupă, în fond, societatea de consum. „Trebuințele - continuă el - pot fi formale sau fundamentale, stilistice sau substanțialiste, spectaculare sau ontologice”. Or: „Viciile lumii de azi privesc fondul nu forma. Nu de forme ar trebui să ne temem, ci de capacitatea lor de ocultare”. Ele ocultează de fapt metafizicul, ceea ce este dincolo de prezent, ceea ce dă sens existențelor individuale, valorile perpetuate de
Despre viciile lumii postmoderne by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3516_a_4841]
-
alta dominată de particula anti, dar dacă ar fi chiar așa am avea a face cu riscul unei ieșiri din cadrul creației. În fapt e o înnoire la limita limbajului, dar nu o suspendare a sensului literar (cu a sa rădăcină ontologică), precum o dovadă a unei supraviețuiri a acestuia în condițiile originalității maximale, asemănătoare cu o asprime de climă polară sau tropicală. A fi suprarealist înseamnă a vedea altminteri aceleași subiecte ale limbajului ființei, deformate, fragmentate, combinate în chip insolit, dar
Un poet de excepție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3502_a_4827]
-
ea, niciodată nu ajunge să coincidă cu viața și cu lumea. Dar acest lucru se petrece împreună cu dorința, cu frumusețea, în prezența soarelui care încălzește și a grânelor ce cresc, în deplină fericire. Aceasă potrivire nu poate fi desfăcută, e ontologică: e „inconvenientul de a te fi născut”, cum ar spune Cioran, compatriotul său (dar patria lor comună e sentimentul lor comun de vanitas). E faptul că noi suntem niște ființe imposibile, iar această imposibilitate ne însoțește zi de zi: noi
„Lacrima întărește“ by Jean-Pierre Siméon () [Corola-journal/Journalistic/3505_a_4830]
-
alege pentru a deveni „eroi” sau „victime” și că, în rest, hazardul se îngrijește de toate. Dacă privim la destinul lui Culianu, afirmația pare profetică. Cei prinși în sistem nu sunt capabili să realizeze ce joc istoric decizional (și superior ontologic) a făcut ca profesorul Culianu să dispară atât de absurd din ordinea lucrurilor. Nu luase în seamă mulțimea de amenințări telefonice și textuale pe care le primise, legate mai ales de criticile aduse regimului neocomunist din țara natală și de
Reflecții (in)actuale by Adrian G. Romila () [Corola-journal/Journalistic/3813_a_5138]
-
nimic nou la nivel formal, artistul mobilizând procedee compoziționale și tehnici similare suitelor de lucrări anterioare, afirmând mai mult decât o atitudine artistică sau socială, o clarificare a atitudinii sale umane, marcată, deși nu în mod evident, de o dimensiune ontologică. Întâlnim personaje cunoscute din proiectele sale anterioare precum: bătrânul patriarh ( un posibil autoportret al său), peștele, coloanele de lemn, personajele răstignite într-o roată, gardul împletit și altele. Ceea ce aduce în plus la acest prim nivel de citire, sunt capetele
Mihai Țopescu – Sacrificiul by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/3629_a_4954]
-
întind peste noi încercările, cu atât ne sporește mângâierea și avem mai bune nădejdi despre cele viitoare 55. Discuția e purtată nu numai pe teren biblic, ci și moral, filozofic și teologic. În viziunea Sfântului Părinte, suferința nu este sădită ontologic în om, ci este un accident, o urmare a păcatului, o pedeapsă, dar nu una răzbunătoare, ci una pedagogică, menită să-l învețe necontenit pe om să se smerească și să-și cunoască firea. Orice om își pune problema suferințelor
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
o știu acum - da, toate / obiectele acumulează voci / răsplin de clinchete, de dangăte, de șoapte” (Sunete, 2). Iar la capătul acestei aventuri existențiale poeta ajunge să se identifice în totalitate cu propria ei tăcere, necuvîntul joacă acum rolul unui confirmator ontologic, devine o probă a existenței, dar și materialul cel mai propice al poeziei care mai degrabă reverberează decât rostește. Debutul de romancieră al scriitoarei se înregistrează în 1968 cu Mărirea și decăderea planetei Globus, carte apărută în colecția de narațiuni
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
a făcut-o, fără îndoială, dintr-un interes așazicând strategic. Materia socialmente scandaloasă din poezia sa trebuia cumva protejată. Revendicând- o dintr-o intenție conștientă a expus-o juridic (dând apă la moară procurorului Ernest Pinard), dar a salvat-o ontologic (și, pe cale de consecință, literar). În rezumat și reduse la stadiul de concluzii, ideile acestea pot da impresia de truisme speculative. Numai a doua parte a sintagmei e însă corectă. Fondane speculează masiv și adeseori proba câte unei alegații e
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
chiar dacă acțiunea cărților ajunge până în timpuri recente. Maigret nu e un simplu comisar aflat în căutarea adevărului. Nu știu dacă Noica l-a citit, dar el ar fi reprezentat o excelentă ilustrare a ceea ce filosoful de la Păltiniș definea drept „operator ontologic.”
Cărți de vacanță by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3343_a_4668]
-
vrea el să arate aici? Că vîrsta edenică a trecut? Că nici măcar zeii și zeițele nu se pot sustrage morții? Finalul rămîne deschis, interpretabil, iar alegoria naiadei - învăluită în mister. Mitologia reîntîlnește astfel veșnica temă a poeziei lui Philippide, angoasa ontologică a ființei umane obsedate de finitudine - aceeași, indiferentă la decor, indiferentă la epoca descrisă.
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
nu corectăm „adevărul”, adaptîndu-l universului interior, ci îl modificăm pur și simplu, „inventîndune” o existență în interiorul căreia ne distribuim ca protagoniști. James crede, de aceea, ultimativ că, dacă arta e mimesis, atunci ea nu poate fi decît reflecția acestei „coruperi” ontologice a realității. Romanul „taie” o bucată din spațiul înconjurător, adică direct din „ficțiune”. „Adevărul” său absolut ajunge, ca atare, irelevant, întrucît „problema” romanului nu e „realitatea”, ci tocmai absența ei. Lumea nu „revelă” decît discontinuități și traiectorii suspendate. Cum ar
Americani în Europa by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/3019_a_4344]
-
arătare a nodurilor. Poetul pare să vorbească în dodii pentru simplul fapt că vorbește în numele unui adevăr revelat. Impresia inestetică a Nodurilor și semnelor ține de proasta croială urechii noastre, terfelită cum e de ascultarea unor sunete joase, fără demnitate ontologică. Potrivit lui Sorin Dumitrescu, Nichita a manifestat de timpuriu o dublă nedumerire față de cuvinte: mai întîi, stupefierea provocată de virtutea lor demiurgică, putința de a crea din ele lumi de sine stătătoare; în al doilea rînd, dezamă girea de a constata
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
a menționat existența vreunei casete privindu-l pe dl. Geoană". Fenomenal. Deci dl. Patapievici afirmă că d-lui Băsescu i s-a dat un obiect inexistent, care, în inexistența sa desăvârșită conține un sex oral. Mi se pare un construct ontologic în antiteză cu cel al primarului care este, M. Vanghelie: filosofia lui care nu este", comentează CT Popescu. Pe ce se bazează afirmația d-lui Patapievici? Pe "surse sigure". Adică, aidoma părții celei mai joase și jegoase a presei pe
De ce nu trebuia decorat Patapievici. Explicații CTP, 2009 by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/32442_a_33767]
-
față de „gnoza” dualistă care le subîntinde. Și, ca să merg până la capăt: gândirea dez-vrăjită nu este de fapt, ab initio, o operă luciferică? Și atunci, „gândirea vrăjită” care ni se propune, după izgonirea din paradisul prim, nu este doar o cacialma ontologică?
O utopie atinsă: un cercetător român, acasă, în Europa by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3005_a_4330]
-
ingeniozitate polimorfică, se travestește meteorologic (potopul, furtuna, eclipsa, cutremurul sau molimele) sau psihologic (letargia, somnul, euforia narcotică), în vreme ce binele, fidel vocației simbolice pe care mentalitatea arhaică i-a atribuit-o, se străduiește să neutralizeze răul. În această luptă cu miză ontologică, eroul e ființa al cărei rost e să anihileze formele haosului, dar pentru asta are nevoie de oponenți pe măsură, adică de ființe fabuloase cu rol negativ. „Această situație paradoxală, în care omul imaginează creaturi terifiante și invulnerabile pentru a
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
literare memorabile: Nu le cultivă decît acela care nu mai e în stare să trăiască muzica atît de complexă a plăcerilor terestre și își vinde sufletul pentru un singur sunet care, tot mai intens, devine strigăt și apoi moarte". Fundamentul ontologic al hedonismului spiritualizat al lui Petru Creția îl constituie afirmarea în Eseuri, împotriva oricărui dualism, a unității trup-suflet, ca ,,două fețe ale aceleiași realități... o funcție sau alta a aceluiași sine, care este suflet-trup, așa cum spațiul și timpul sînt spațiu-timp
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
Caietele Echinox au publicat deja o serie de intervenții despre imaginarul spațial, istoric, mediatic, artistic, teoria imaginii, imagini arhetipale și teme de imagologie. Există fantasme inconștiente și fantasme create conștient, chiar manipulate, cu toate alcătuind o imagosferă cu funcție gnoseologică, ontologică și metafizică. Dacă fantasmele reprezintă, pe de o parte, o fugă de realitate, ele sînt, în același timp, și un refuz al sterilității existențiale, prin tehnici care trimit către Dincolo. De aici rolul lor revitalizator și inițiatic. în sfîrșit, cît
Phantasma, o privire din interior by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/15217_a_16542]
-
adecvată a Poeziei în genere. Ortografierea cu majusculă a unor substantive încărcate de seva memoriei istorice și culturale pare, în cel mai bun caz, o extravaganță, atunci cînd nu este taxată, de fapt, drept simptom "maniaco-depresiv". Viețuim în "vremuri sărace" ontologic, iar apelul la tradiția instituită prin moștenirea greco-romană și iudeo-creștină nu mai convinge aproape pe nimeni. Autosuficiența iresponsabil-jucăușă cu care privim, nepăsători, spre trecut solicită imperativ stupoarea, perplexitatea. Într-un asemenea context, virtuțile terapeutice ale muzicii, teatrului sau poeziei devin
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]