574 matches
-
mai degrabă în ceea ce privește înțelegerea persoanei și a celorlalți, a modului cum se întâmplă lucrurile, a factorilor implicați în procesele decizionale sau rezolvarea de probleme, experimentarea muncii în echipă, competiția și reușita (Minton, 2000). 8. Instruirea programată are la bază condiționarea operantă a lui Skinner. Materialul oferit spre învățare este organizat pe unități cu grade diferite de dificultate, răspunsul corect al cursantului permițând avansarea la următorul item, mai complex decât precedentul. Un astfel de program permite o implicare activă, un ritm propriu
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
mai degrabă în ceea ce privește înțelegerea persoanei și a celorlalți, a modului cum se întâmplă lucrurile, a factorilor implicați în procesele decizionale sau rezolvarea de probleme, experimentarea muncii în echipă, competiția și reușita (Minton, 2000). 8. Instruirea programată are la bază condiționarea operantă a lui Skinner. Materialul oferit spre învățare este organizat pe unități cu grade diferite de dificultate, răspunsul corect al cursantului permițând avansarea la următorul item, mai complex decât precedentul. Un astfel de program permite o implicare activă, un ritm propriu
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Pen, în Franța?), operează și în cazul, subiacent, al unui "istoric" de alcov ideologic C.C., devenit peste noapte... antonescian. Occidentul, la rîndu-i, a vehiculat recent, în timpul alegerilor noastre, în supărătoare necunoștință de cauză, concepte care, la noi, nu mai sînt operante de la război încoace. Cu atît mai puțin acum, cînd confuzia (manipulată) dreapta-stînga poate fi teribil de derutantă. Nu pentru toată lumea, evident. Cortegiul de urîciuni care a traversat sărbătorile de la un capăt la altul: căluț, capră, urs (altădată, în acea Românie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al gândirii nu are de-a face cu această monumentalizare: de aceea uimirea recunoașterii necunoașterii ține o clipă (sau, în alte cuvinte, ține de natura "evenimentului" (destinal), este de sens kairotic). Totuși, nu trebuie uitat că în ambele cazuri este operantă regula întocmirii discursurilor tematice și monumentalizante, rămânând în afara vederii tocmai diferența dintre ipostazele gândirii. Pentru unii dintre noi, nu ar mai fi timp de îndelungă privire către "lucrurile însele" de vreme ce "contemporaneitatea" se constituie din amenințarea sfârșiturilor și turnurilor de toate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reducția non-judicativă a dictaturii judicativului are drept sarcină trecerea de la fenomenul originar de timp la logos (nu însă la logos-ul formal), dovedit tocmai pe o asemenea cale, încă judicativă, drept fenomenul originar al rostirii, gândirii și făptuirii omenești și operant, încă, numai în măsura în care timpul îl constituie pe el însuși ca un "corp în carne și oase", timpul pierzându-și astfel "poziția" obiectuală în favoarea celei propriu-zis operaționale, "active". Desigur, termenii formulelor din urmă se vor lămuri pe măsură ce reducția judicativă și cea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Există mai de grabă o „logică” ascunsă a revoluției care scapă fiecărui participant. Dacă vrem să înțelegem revoluția, trebuie să înțelegem mai mult această logică obiectivă ce nu poate fi găsită în subiectivitățile actorilor. În general, metoda comprehensivă poate fi operantă în explicarea următoarelor trei tipuri de fenomene: a) fenomenul reprezintă acțiunea unui actor. Evenimentele politice din sistemele tradiționale aveau foarte des acest caracter. Ele erau exclusiv, sau cel puțin în mare parte, rezultatul acțiunii unei persoane - împăratul, de exemplu. În
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
rând, la schimbarea organizării sociale, și nu la perfecționarea rațiunii umane care produce aceste forme. Rațiunea este doar un simplu instrument de invenție a unor forme sociale adecvate la condițiile date. Aceasta este cauza pentru care criteriul raționalității nu este operant în estimarea evoluției sau progresului social. Lipsa sa de eficiență reiese foarte clar din faptul că filosofii secolului al XVIII-lea nu au reușit să-l utilizeze în determinarea unor stadii distincte în evoluția societății. Herbert Spencer este autorul unuia
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Ele includ deci modalități de structurare provizorie a imaginii cognitive, de completare și organizare a ei până la nivelul la care devine tratabilă analitic. Dar, din acest motiv, este asumată explicit incertitudinea, cu toate consecințele ei. Pentru a fi realiste și operante, metodele de tip analitic trebuie să adopte deci un caracter provizoriu și iterativ. Am accentuat asupra acestor aspecte pentru a face clar că strategia optimalității tendențiale este substanțial diferită de modelul deciziei raționale clasice. Strategia optimalității tendențiale, spre deosebire de modelul analitic
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dintr-o societate democratică nu vor tolera un sistem fiscal de pe urma căruia nu vor putea avea nici un beneficiu oferit de autoritățile publice care cheltuiesc impozitele Încasate. Deși un sistem de impozite bazat strict pe cerințele teoriei echivalenței nu este deplin operant Într-o societate modernă, această teorie Își găsește, În mod implicit, teren de aplicare, atât În plan general, cât și chiar În mod explicit, atunci când prin „instituirea sau creșterea unui impozit se vizează direct realizarea unui anumit scop bine definit
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
ajuta să recuperăm conștiința legii de analogie inversă potrivit căreia lucrează simbolul. La tot pasul, ea ilustrează principiul potrivit căruia ceea ce este esențial, înalt, consistent în ordine absolută se reflectă pe plan mundan în ceea ce este marginal, discret, inaparent dar operant prin prezență, prin grăuntele calitativ pe care îl poartă în sine. Discreția lui Dumnezeu, calitatea Bisericii de a fi turma mică, singurătatea omului religios modern sînt exemple pentru analogia inversă care nu încetează să lege starea lumii de jos de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
schimbării veșmintelor. în condiția lui aurorală, se spune, omul are veșminte de lumină. Ele constituie manifestarea interiorului uman, radiația sufletului uman ceresc strîns articulat cu strălucirea divină. în acest caz, veșmîntul nu acoperă și nu limitează, ci face vizibilă și operantă ad extra subiectivitatea. Ieșirea din paradis echivalează cu trecerea în regimul obiectivării, instituie un raport prin exterioritate cu realul, iar în această condiție omul capătă veșminte de piele : e configurat prin periferia, prin limitările lui și cunoaște lucrurile pornind de la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
evoluției;- semnele funcționale obstructive;- defectele congenitale care favorizează constituirea bronșiectaziilor și care sunt imposibil de remediat: sindromul dischineziei ciliare, mucoviscidoză, deficitele imune. Tratamentul bronșiectaziilor Tratamentul bronșiectaziilor este profilactic și curativ (medical și chirurgical). Tratamentul profilactic Profilaxia bronșiectaziilor este cuprinzătoare și operantă. Profilaxia bronșiectaziilor congenitale începe cu femeia gravidă, care va fi ferită de boli infecto-contagioase, de iradieri. Nu se administrează medicamente teratogene. Nou-născutul trebuie examinat complet având în vedere permanent faptul că orice malformație osoasă, cardiacă, renală, se poate asocia cu
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
Liège, martie 2006 1 Modele și principii generale ale terapiilor comportamentale și cognitive Ovide Fontaine, Philippe Fontaine∗ Introducere 1. Terapiile comportamentale și cognitive ale primului val: de la Pavlov la Skinner Condiționare clasică sau reactivă sau de tip I (Pavlov) Condiționare operantă de tip II (Skinner) 2. Terapiile comportamentale și cognitive ale celui de al doilea val: „revoluția cognitivistă” Patru variante ale cognitivismului Modelul învățării sociale al lui Bandura Terapia rațional-emotivă a lui Ellis Modelul cognitiv-comportamental al lui Beck Modelul self instructional
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în situații care țin de domeniul psihopatologiei. Pentru Cottraux, avantajul acestei metode constă în faptul că ea ar permite, în cazurile mai puțin complexe, să fie aplicată de către terapeuți ușor de format și de supervizat pentru această activitate specifică. Condiționare operantă sau de tip II (Skinner) Poziția behavioristă radicală a lui Watson n-a fost urmată cu exactitate de nici unul dintre continuatorii săi. Incercând să respecte criteriile unei analize științifice a comportamentului, un mare număr dintre acești cercetători au încercat să
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ea permite studierea cu precizie a fluxului sau a frecvenței apariției comportamentului, a intensității sale cât și a duratei.Totuși, simpla descriere a topografiei, a debitului, a intensități și a duratei comportamentului nu este suficientă pentru a defini un comportament operant dacă nu o relaționăm de consecințele acestuia. Consecințele sau întărirea Definiția întăririi ridică problema înțelegerii cauzei pentru care un individ este sau nu întărit de o consecință sau alta. Sigur, atunci când este vorba despre întăriri primare, cum ar fi hrana
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
instrumentul ascuțit care forțează organismul să reacționeze. Principiul stimulului discriminativ Skinner a precizat, cu ușurință, că „definirea comportamentului în termeni de stimul-răspuns implică o omisiune gravă. Ea nu conține nici o descriere a interacțiunii dintre organism și mediul său”. Teoria condiționării operante se îndepărtează cu hotărâre de formulările în termeni de reflexe condiționate în care stimulul își conservă valoarea de forță inexorabilă. Intr-adevăr, stimulul la Pavlov este necondiționat. In acest caz, stimulul este perceput ca orice element al situației în care
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
este emis sau întărit. Din acel moment, orice stimul prezent obține sau poate obține o funcție de control asupra răspunsului; această funcție se manifestă prin faptul că fluxul răspunsului crește sau se diminuează în prezența sa. Stimulul care controlează un comportament operant va fi denumit „stimul discriminativ”. Dacă un copil plânge atunci când zărește un adult și dacă lacrimile sale încetează atunci când adultul își îndreaptă atenția asupra sa, vom spune că adultul este un stimul discriminativ al comportamentului operant „a plânge”, întărit de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care controlează un comportament operant va fi denumit „stimul discriminativ”. Dacă un copil plânge atunci când zărește un adult și dacă lacrimile sale încetează atunci când adultul își îndreaptă atenția asupra sa, vom spune că adultul este un stimul discriminativ al comportamentului operant „a plânge”, întărit de consecințele sale (atenția adultului), care modifică comportamentul copilului: el încetează să mai plângă. Stimulul discriminativ nu acționează exact ca un declanșator; el nu forțează răspunsul care trebuie să se producă. El nu reprezintă decât unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mai plângă. Stimulul discriminativ nu acționează exact ca un declanșator; el nu forțează răspunsul care trebuie să se producă. El nu reprezintă decât unul dintre aspectele, uneori esențiale, ale circumstanțelor în care un răspuns este emis și întărit. Numeroase comportamente operante nu sunt astfel emise cu o frecvență crescută decât în prezența unor anumiți stimuli discriminativi. Regula de bază care guvernează controlul comportamentului prin intermediul stimulilor discriminativi poate fi enunțată astfel: frecvența de manifestare a unui comportament operant va fi crescută în
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și întărit. Numeroase comportamente operante nu sunt astfel emise cu o frecvență crescută decât în prezența unor anumiți stimuli discriminativi. Regula de bază care guvernează controlul comportamentului prin intermediul stimulilor discriminativi poate fi enunțată astfel: frecvența de manifestare a unui comportament operant va fi crescută în prezența unui stimul discriminativ care, în trecut, a însoțit producerea acestui comportament și a semnalat motivul întăririi sale. Abordarea operantă Dacă este important să cunoaștem modul în care un comportament a fost însușit, este la fel de necesar
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
guvernează controlul comportamentului prin intermediul stimulilor discriminativi poate fi enunțată astfel: frecvența de manifestare a unui comportament operant va fi crescută în prezența unui stimul discriminativ care, în trecut, a însoțit producerea acestui comportament și a semnalat motivul întăririi sale. Abordarea operantă Dacă este important să cunoaștem modul în care un comportament a fost însușit, este la fel de necesar să știm în ce fel și prin ce variabile este menținut acesta. Interesul clinicianului se îndreaptă deci, mai întâi, asupra fluxului actual cu care
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
solicite o secvență sau un lanț de răspunsuri ale căror prime elemente sunt prea îndepărtate de întărire pentru a fi controlate de către aceasta, atâta timp cât alte sisteme de întărire „intermediare” n-au fost elaborate. Această scurtă observație demonstrează faptul că abordarea operantă acordă aceeași atenție atât topografiei și structurii comportamentului cât și variabilelor de care depinde acesta. Această abordare pune accentul pe conceptul contingențelor de întărire care maschează interacțiunea dintre organism și mediul său. Rezultă de aici că, pentru Skinner: comportamentul este
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o oră contribuie mai mult la progresul pacientului decât o consultație de 20-30 de minute, în timpul căreia expunerea nu este reală, evitările subtile nu sunt observate și controlate, dialogul socratic pentru evidențierea gândurilor alternative mergând până la scenariile catastrofice nu este operant... Pacienții trăiesc mai intens sentimentul eficienței terapiei atunci când ședința permite: - să se verifice dacă exercițiile au fost realizate, ca pacientul să transmită un feedback, să se realizeze cu acesta un debriefing în legătură cu ceea ce ar fi putut să facă, cu cauza
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sistematică are drept scop de a prezenta, într-o manieră progresivă, subiectului în stare de relaxare stimuli imaginari (paharul cu alcoolul preferat) din ce în ce mai puternici. Apoi, subiectul se confruntă în realitate cu aceste situații desensibilizate. Aceste tehnici sunt puțin folosite. Condiționarea operantă Condiționarea operantă corespunde învățării unui comportament în funcție de consecințele acestui comportament asupra organismului. După Skinner, frecvența și calitatea răspunsului depind de aceste consecințe. Atunci când un comportament are consecințe agreabile, el are tendința de a se repeta (întărire pozitivă). Invers, dacă apare
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
drept scop de a prezenta, într-o manieră progresivă, subiectului în stare de relaxare stimuli imaginari (paharul cu alcoolul preferat) din ce în ce mai puternici. Apoi, subiectul se confruntă în realitate cu aceste situații desensibilizate. Aceste tehnici sunt puțin folosite. Condiționarea operantă Condiționarea operantă corespunde învățării unui comportament în funcție de consecințele acestui comportament asupra organismului. După Skinner, frecvența și calitatea răspunsului depind de aceste consecințe. Atunci când un comportament are consecințe agreabile, el are tendința de a se repeta (întărire pozitivă). Invers, dacă apare un efect
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]