895 matches
-
o raționalitate limitată (nu pot Încheia un contract În care să fie prevăzute ansamblul situațiilor posibile, astfel că este imposibil de a identifica evenimentele ulterioare și de a specifica, ex ante, modalitățile de adaptare), când comportamentul acestora este ghidat de oportunism, când tranzacția implică active specifice, când aceasta este recurentă și când are loc Într-un mediu incert (Williamson, 1985, citat de Coutinet și Sagot-Duvauroux, 2003, p. 45). Tranzacția devine astfel unitatea la care se raportează firma. Tranzacția va fi internalizată
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
sistemului de relații (economice) În interiorul sectorului (Meier și Schier, 2006, p. 26); să pună În comun capacitățile de cercetare și dezvoltare, Împărțind costurile, În general ridicate, ale programelor de inovare (Meier și Schier, 2006, p. 26); să reducă riscurile de oportunism printr-o mai bună gestionare a procesului de inovare (controlul echipelor deținătoare de know-how) (Meier și Schier, 2006, p. 26); să adauge avantajelor aferente inovației, avantaje suplimentare, referitoare mai ales la efectele legate de dimensiune (cote de piață, Întărirea imaginii
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
Sherman și Hart, 2006, p. 144; Frankel, 2005, p. 227). Astfel, compania țintă va primi plata sumei adiționale doar dacă va atinge performanțele stabilite anterior (Sherman și Hart, 2006, p. 144). Prezența unei părți variabile vizează astfel limitarea riscurilor de oportunism, aceasta depinzând de rezultatele viitoare ale companiei țintă (Delecourt și Fine, 2008, p. 295). 3.2.2.2. Aspecte referitoare la finanțarea operațiunilor de fuziuni și achiziții Modalitatea de finanțare a operațiunilor de fuziuni și achiziții a variat de la un
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
crearea unui sentiment de apartenență la grup etc. Organizația politică se întâlnește în orice tip de organizație. Ea se exprimă prin diferite jocuri politice, care coexistă, uneori se confruntă, sau se substituie sistemelor legitime de conducere. Cuvântul cheie îl constituie oportunismul, propriul interes. De exemplu, pentru o anumită companie poate fi preferabil să convingă un grup suficient de numeros de parlamentari pentru a promulga o lege prin care statul să cumpere produsele acestei companii la un preț avantajos, decât să se
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
de maximizarea propriei funcții de utilitate. În absența unor contramăsuri, comportamentele oportuniste sunt mai curând normale, decât simple excepții Individul este capabil și chiar dornic de angajament necalculat în funcționarea sa în mediu social și organizațional. Manifestarea unui climat de oportunism și calcule interesate în sânul organi zației este manifestarea unor carențe de conducere și de incompetență administrativă Individul nu va ezita să-și maximizeze interesul, chiar dacă este conștient că în cazul în care toți ceilalți agenți vor proceda la fel
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
inși ca Talleyrand” (II, 170). Iată-l, așadar, pe Cioran, care nu poate depăși limitele prea strâmte ale scepticismului, dorindu-și cinismul practic. Într-un loc, după o secvență amplă în care detaliază „extraordinara figură a lui Talleyrand” (întregul său oportunism și orice trădare a lui ar fi urmat „mișcarea istoriei”), Cioran conchide: „Mi-ar fi plăcut să am cinismul lui Talleyrand. Din păcate, prea mulți străbuni umili și cinstiți îmi inhibă ambițiile și-mi stingheresc mișcările. Sunt prea slab ca să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și problematica unui cuplu alienat la fața locului. Mecanismul dramatic al trecerii de la criza de început pînă la catastrofa finală funcționează necruțător, ca un motor în trei timpi: I. Dezangajîndu-se în viață (prin arsenalul prejudecăților și al locurilor comune, al oportunismului veleitar, al muncii mecanice și bigote) personajul e deviat pe linia moartă a vidului interior; la prima ciocnire cu obstacolul real (șeful-lepră, șleahta de "impostori și de farsori"), lipsit de sprijinul convingerilor morale, cade prompt în groapa comună a dezechilibrelor
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
aberații și ratări. Procedînd consecvent pe povîrnișul aceleiași alienări și părăsind pe rînd soluțiile cărora viața le semnează decesul, personajul atinge faza înaintată a descompunerii: după o încercare de regrupare febrilă a rămășițelor propriei identități în jurul unui ultim spasm de oportunism (avantajele împăcării cu Pandele) asistăm la delirul mini-grandomaniei ("șmecheria e să fii mare atât cît să nu fii mic"), cumplită convertire a fricii de a fi în personalism procustian; criza absenței identității se agravează și culminează prin "conștiința" pierderii identității
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
social Capitalul social este liantul care unește societățile și care face posibilă bunăstarea umană prin: − impulsionarea schimbului de informații și diminuarea costurilor tranzacției pe fondul încrederii reciproce; − facilitarea adoptării de decizii colective, fiind un factor esențial al coeziunii sociale; − reducerea oportunismului, prin prisma faptului că apartenența la un grup social generează angajamente pe baze de reciprocitate și încredere, ca efect al interacțiunilor repetate la nivelul membrilor săi<footnote R.N. Bundă, „Capitalul social și dezvoltarea economică - un nou făgaș al viziunii instituționaliste
Contabilitate financiara by Adela BREUR, Mihai LESCONI-FRUMUSANU () [Corola-publishinghouse/Science/191_a_176]
-
unor criterii de selectare a agentului. În cazul agentului, asimetria se manifestă sub forma unui dezechilibru informațional legat de acțiunile întreprinse, postcontractuale, în vederea atingerii obiectivelor care fac obiectul contractului. Acțiunile agentului sunt în aceste condiții „ascunse” (hidden action, ex post oportunism sau moral hazard 1) principalului, în sensul că el nu poate cunoaște după contractare toate informațiile cu privire la acțiunile agentului. Provocarea modelului principal-agent este identificarea în economia relației dintre principal și agent a modalităților de respectare a contractului, astfel încât riscul proliferării
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
puțin nu în spațiul autohton. Tocmai de aceea, deși îi disprețuiesc inclusiv pe cei care cred în vorbele lor, nu arată acest lucru și preferă să-i instrumenteze pe ceilalți după reguli seci și reci stabilite de intelect. Pentru așa ceva, oportunismul le stă la îndemână cu toate strategiile străvechi. Iar oricum capacitatea lor de a simula și de a înșela nu trebuie să fie, niciodată, subestimată chiar dacă, uneori se declară obosiți și dezamăgiți. Indiferența și cinismul sunt adeseori în compoziția lor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
e captivantă prin fluiditatea desenului scenic, prin acuitatea conflictului. Într-un montaj cinematografic, ale cărui planuri alternează conform logicii lăuntrice, personajele sunt prezente tot timpul în scenă. Descifrăm simultan clarificarea de conștiință a procurorului, brutalitatea anchetatorului, lașitatea și durerea logodnicei, oportunismul cumnatului, demnitatea și curajul în suferință ale mamei, intransigența revoluționară a bătrânului. Alexa Visarion a folosit procedee familiare școlii noastre de regie puntea japoneză, circulația prin sală, integrarea actorului în public -, dar nu în mod gratuit, ci pentru a câștiga
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de rromânii verzi. Caragiale este la fel de percutant și astăzi ca și atunci. Meditațiile mele spectaculare pe tema Caragiale, încearcă să violenteze zona conștiinței. În prea multe cazuri omul contemporan s-a năclăit. Eu mă revolt împotriva a tot ce este oportunism și lașitate, indiferență și mistificare. V-ați întors de la Arezzo după ce ați participat la Festivalul Internațional al Teatrului de Studio și ați cucerit cu spectacolul Năpasta de Caragiale Marele Premiu al Festivalului "Leul din Arezzo", Premiul Giole și alte distincții
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
compromis care nu conține nici un apel la război civil sau la revoluție, așa cum ar fi vrut cîțiva participanți de "stînga" de la Zimmerwald: dintre aceștia, Lenin este cel mai cunoscut și, la inițiativa sa, va fi redactat un text care denunță oportunismul, punînd sub semnul întrebării mijloacele de combatere a războiului. Începînd cu această dată, Lenin devine dornic de a rupe relațiile cu "social-patrioții", partizani ai războiului. O mică grupare minoritară în care se regăsesc în special Troțki, A. Balabanova, R. Grimm
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
semnificativ că l-am canonizat pe Ștefan cel Mare care a umplut Moldova cu ibovnice". Românii, drogați de pulberea toxică a utopiei comuniste, au preferat să fie "înțelepți", adică un "amestec de șmecherie, de lipsă de caracter, de abilitate, de oportunism, de precauție, de gol sufletesc", aplicând metoda "astupării urechilor". Și asta chiar în zilele Revoluției, ascunzându-se în case după perdele, în timp ce "nebunii", un Don Quijote multiplicat în sute de mii de exemplare, înfruntau gloanțele lui Ceaușescu. Paradoxul e că l-
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
au calificat "polemici", "articole pătimașe", ignorând cu sau fără premeditare partea ideatică, teoretică, organicitatea referențială a publicisticii eminesciene, ce viza, conform convingerilor politice coerente ale redactorului de la "Timpul", epoca și întreaga țară, demersurile guvernanților liberali și, mai ales, conformismul, deraierile, oportunismul și compromisurile acestora. Prima reabilitare sau restitutio in integrum a statutului de jurnalist al poetului o datorăm lui Nicolae Georgescu, semnatar al studiului-eseu A doua viață a lui Eminescu (București, Editura Europa Nova, 1994). Rezultatul acestei cărți este portretul și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
patima fanatismului, asemenea celor care îi pun la stâlpul infamiei pe Paul Ricoeur sau pe Georges Dumézil că au fost prieteni cu Mircea Eliade ("a cărui gândire a condus la moartea a 300 000 de evrei români"!!??), Bujor Nedelcovici, clasifică oportunismul românesc în trei categorii: "explicabil: 1950 - 1964", "naiv:1 964 - 1971" și "al rușini: 1971 - 1989", se întreabă: "De ce este mai vinovat un scriitor cu simpatii naziste și mai puțin vinovat un scriitor cu simpatii comuniste?". Lucid partizan al valorilor
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
drept, la 23 de ani rector al Universității ieșene etc.), Iorga (autor a 1 400 de cărți și a zeci de mii de studii și articole), Arghezi (după 1954 devenit repede "poetul oficial decorat cu Ordinul Muncii", și care "din oportunism ține un discurs slugarnic la Kremlin și publică volume ilustrând teze marxiste sau oficiale"). Câțiva ani buni, continuă E. Negrici, Arghezi "a fost singurul scriitor important recuperat de partid. Iar poetul, care nu era un novice în arta pertractărilor și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
firește, sufocarea poetului prin clamoroase poncife sau stupide clișee semidocte. Acestea, instaurând mitul poetului de geniu, național, princiar, n-au făcut altceva decât să trivializeze mitul respectiv, căci adevărații critici, spune profesorul Negrici, nu mitizează, ci analizează. Nicicând îngăduitor cu oportunismul, impostura, colaboraționismul, criticul dă la iveală labilitatea frauduloasă a unor cărți și autori ce au marcat mentalul colectiv: Geo Bogza, Octavian Paler, Nicolae Labiș, Nichifor Crainic și, mai nou, Eugen Barbu vs. Marin Preda. Deși aceștia din urmă sunt încadrați
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
să fie diplomat în relație cu șeful: "pupă-l în bot și papă-i tot, că ăl sătul nu crede ălui flămând". O adevărată victimă este Cetățeanul turmentat, naiv și cinstit, manevrat de politicieni, amețit de vorbăria goală, de șantaj, oportunism, imoralitate, venalitate, delațiune, prostie, parvenitism. Fiind șef de partid, președinte al multor comitete și comiții, Zaharia Trahanache este interesat să păstreze starea de lucruri. Numele și prenumele său sugerează bătrânețea, decrepitudinea: "tot ce are greoi și ticăit venerabilul președinte" (G.
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pe soțul ei, dar și pe Tipătescu; nu e vindicativă, iar Cetățeanul turmentat are dreptate atunci când o numește damă bună. 4.4. „Pristandanismul“ În cartea sa, Jurnal de atelier (Editura Eminescu, 1978), Aurel Baranga introduce termenul pristandanism pentru a defini oportunismul acelora care trec de partea cealaltă a baricadei, abandonându-și patronii, spre a-și oferi serviciile noilor oameni ai zilei. Categoric autorul noii vocabule se referă la scena VII din actul II al Scrisorii pierdute, când polițaiul Pristanda îl arestează
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
politicienilor vremii, relațiile dintre diferitele categorii sociale. Dramaturgul posedă arta tipizării: Fiecare din personajele lui rezumă comportarea, poziția, mentalitatea, cultura unei întregi categorii, păstrând totuși atribute individuale, concrete - apte a le face viabile. Astfel, Prinstanda e simbolul servilismului, Cațavencu al oportunismului venal. N. Barbu propune chiar termenul de cațavencism, reprezentând comportarea demagogică, lipsită de scrupul, în scopul profitului imediat ori al parvenirii. El subliniază totodată faptul că în această piesă Caragiale nu face o critică a liberalismului, ci a politicianismului burghezo
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
românilor, acesta a știut să divizeze opoziția, să ceeze pentru un timp impresia că dorește o cârmuire de coaliție, marginalizând apoi treptat forțele necomuniste, care i se asociaseră, fie în speranța de a putea juca un rol moderator, fie din oportunism"(p. 282). Tranziția începută prin răsturnarea regimului antonescian și încheiată prin demisia regelui definește astfel un moment istoric asupra căruia putem reflecta astăzi și în lumina tranziției pe care tocmai o străbatem. Tranziție spre ce? Dacă în momentul evocat, direcția
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
război reprezintă finalul, punctul de ruptură al luptelor de tendințe din interiorul partidelor social-democrate și al celei de a doua Internaționale. La 1 noiembrie 1914, Lenin cheamă la organizarea unei a treia Internaționale: "A doua Internațională a murit învinsă de oportunism. Jos oportunismul, trăiască a treia Internațională"3. Cîteva personalități refuză calea aleasă de către partidul lor. În Germania, Rosa Luxemburg și Karl Liebknecht denunță trădarea conducătorilor lor și fondează Spartakusbund; ILP în Marea Britanie alege disidența; socialiștii italieni și ruși într-un
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
finalul, punctul de ruptură al luptelor de tendințe din interiorul partidelor social-democrate și al celei de a doua Internaționale. La 1 noiembrie 1914, Lenin cheamă la organizarea unei a treia Internaționale: "A doua Internațională a murit învinsă de oportunism. Jos oportunismul, trăiască a treia Internațională"3. Cîteva personalități refuză calea aleasă de către partidul lor. În Germania, Rosa Luxemburg și Karl Liebknecht denunță trădarea conducătorilor lor și fondează Spartakusbund; ILP în Marea Britanie alege disidența; socialiștii italieni și ruși într-un context diferit
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]