637 matches
-
În câteva cuvinte numai cum știu eu că au aderat la diversele partide mulți dintre foștii P.C.R. iști convinși. Asta așa, ca să vă mai distrez, pentru că faptul În sine te face să plângi când te gândești ce au fost majoritatea "oportuniștilor" și ce au devenit așa, deodată, peste noapte. 1989. Ceaușescu a căzut vineri, În ajunul Crăciunului. Eram acasă și pregăteam, ca tot omul, bunătăți pentru sărbători. A venit cineva și mi-a spus să deschid repede televizorul. Am văzut, am
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
căzut direct din P.C.R. În PNȚ-CD sau În PNL sau În FSN. Care mai de care salvatori ai națiunii. N-am văzut noi?! În 13 ani am avut timp să admirăm opera "democratică" a mai tuturor partidelor În goana tuturor oportuniștilor după câte un "ciolan" cât mai consistent și un "fotoliu" cât mai Înalt. Nu-i condamn pe cei care sunt În vârstă și care au suferit pentru convingerile lor. Aceia au vrut, poate, să Îndrepte ceva, dar Îmbrânceala a fost
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
tot românul chiar și fără premiul Nobel) și domnul Elie Wiesel, care veni, vidi și Îndeplinit misiune ocultă dar nicidecum vici. Cu ce s-a ales cel din urmă? Pentru el personal, cu nimic. Pentru misiune eșec total (pentru că numai oportuniștii se mai folosesc de numele și distincția sa). A semănat vânt și a cules furtună (În traducere liberă, a cules disprețul oamenilor adevărați). A propos de această Înaltă distincție, vă Întreb și eu, ca prostul, sau poate nu tocmai, de ce
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
și soarbe ce-a mai rămas. Deși n-ai dreptate! adaugă, inspirînd adînc, să-și stingă focul. Numai aparent și pentru momente scurte poți face abstracție de context. Doar idioții și nesimțiții trec pe lîngă context. Evident, mai sînt și oportuniștii notorii. Oricum, schimbă el tonul și surîde, uitîndu-se către pick-up, sper ca Respighi să-mi redeștepte amintiri plăcute. Liliana a rămas locului și-și mușcă buzele cu putere pînă trece arsura băuturii. Se așază apoi pe canapea, făcîndu-i semn lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
În promiscuitate, melopeea cerșetorilor, În climatul delictual fără precedent, având drept cauze diletantismul, lipsa de autoritate și toleranța prin educație a primarului la spectrele negative; Pentru că liberalizarea virtuților edilitare pentru conceptul de primar va denunță proeminenta a exact ceea ce sunteți: oportunist și ipocrit; Pentru că acuzațiile ce vi le aduc asamblează un specimen incompatibil cu statutul omului public democrat, vă cer expres și necondiționat demisia din primărie. Întrucât punctele noastre de vedere asupra onestității evoluează disjunct, daca nu veti demisiona și din
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
peste ea. Nu e zi în care să nu-i reproșeze că nu va lăsa în urmă mai mult decât a primit. Și nu o zice doar ca să i facă în ciudă. Nu se poate dezbăra de mentalitatea lui de oportunist. E clar că se simte în continuare un parvenit, deși taică-său a fost un aristocrat al spiritului. Dar pentru Gallus superioritatea înseamnă să-i surclasezi pe ceilalți printr-o îmbogățire rapidă și cantitativă. Acestea sunt elementele care în mintea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În grabă, caut din ochi ceva greu pe care să pun mîna. Scot din priză lampa de pe birou. E grea și numai bună. Apoi, Înarmată pînă În dinți, mă strecor În vîrful picioarelor În bucătărie ca să cercetez. Majoritatea spărgătorilor sînt oportuniști, Îmi zic, și se sperie de moarte dacă apare cineva. O să-i bag În sperieți și-o să dispară cu coada Între picioare. Rahat. De ce naiba se Întîmplă asta cînd sînt eu aici? Mă strecor de-a lungul coridorului și aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să folosești o cabală, dar să faci același lucru în medii ostile. Nu ai obligatoriu nevoie de limbaj „tehnic” pentru ceva în care crezi. Teama mea cea mai mare și pericolul cel mai mare, inclusiv în România, este cea de oportuniștii din domeniu. La început totul e frumos și utopic. Apar cei care fac pionierat, deschid domenii noi, cred în ceea ce fac și sunt implicați cu toată ființa lor. După care apar oportunitățile. Atunci, pe lângă cei de bună-credință, răsar „feministele” (și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ținut. Cum să-ți spun... Adică, aici ar trebui nuanțat. Țin la câțiva, la cei care au talent, gust și onestitate. Nu toți cei care scriu proză sunt cu adevărat prozatori. Literatura exercită o atracție teribilă pentru veleitari, nulități și oportuniști. Cărțile scrise sunt, pentru mulți, pretext pentru a urca în diverse ierarhii administrativ-politice. Butoaiele goale sună cel mai tare, nu? Fără sprijinul criticilor adevărați, ar fi fost greu să afirmi cărțile și ideile care meritau strigate. Suntem pe o baricadă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
a colorat politic definitiv pe Geoană, care a devenit peste noapte președinte executiv al organizației de București, dublându-l practic pe Dan Ioan Popescu. Iar opoziția se străduiește să-l delegitimeze pe Mircea Geoană ca pesedist, prezentându-l drept un oportunist, fost ambasador al președintelui Constantinescu, care își urmărește interesul sub toate regimurile. Dar să admitem că Geoană intră în turul doi cu toate punctele PSD-ului. Rămân de redistribuit procentele Monicăi Tatoiu (PUR), ale lui Victor Ciorbea (PNȚCD), Mitică Dragomir
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
literați oficiali, care au slujit și slujesc în continuare conservatorismul postdecembrist, căpătînd funcții importante politice și administrative, atît sub legislatura Iliescu cît și sub cele care au urmat. Oameni care dau dovadă de-o inerție morală. În fruntea acestor noi oportuniști, așezați pe scaune ce nu s-au răcit încă, se află Augustin Buzura, Eugen Simion, D. R. Popescu, chiar și un Andrei Pleșu, (ultimul a avut grijă să se afle foarte aproape, în pofida deosebirilor dintre ei, de cei trei președinți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de primul dosar au plecat, n-am cum să am prea mare considerație. Deci, acum au statut de procuror de la Înalta Curte doar atâta timp lucrează în DNA. După ce pleacă, își pierd acest statut. Și cu asta am pus capăt oportuniștilor și traseiștilor care au venit în DNA doar pentru avantaje. — Adică nu-și mai iau beneficiile după ei când pleacă. — Nu-și mai iau beneficiile după ei când pleacă, așa cum s-a întâmplat într-o vreme. — Ce motivație ați avut
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
mă uit la el să văd: chiar vorbește serios? — Se poate, tocmai tu, care ai fost victima comunismului! Taică-tău a făcut pușcărie, tu însuți ai fost persecutat și exilat, iar acum te arăți antiamerican... Culmea e că vorbește serios. Oportuniștii nu spun niciodată vorbe în vânt, chiar dacă se poartă după cum bate vântul. Sunt serioși, pentru că ei chiar cred că prin vorbele lor își apără interesele, cariera. Când oportunistul e scriitor, își închipuie că prin vorbele și gesturile sale își ocrotește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
și exilat, iar acum te arăți antiamerican... Culmea e că vorbește serios. Oportuniștii nu spun niciodată vorbe în vânt, chiar dacă se poartă după cum bate vântul. Sunt serioși, pentru că ei chiar cred că prin vorbele lor își apără interesele, cariera. Când oportunistul e scriitor, își închipuie că prin vorbele și gesturile sale își ocrotește opera care trebuie să răzbată de a lungul secolelor. Oportunistul e de fapt un idealist. Un idealist egoist! Dimpotrivă, alt amic se arată foarte indignat când află că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
după cum bate vântul. Sunt serioși, pentru că ei chiar cred că prin vorbele lor își apără interesele, cariera. Când oportunistul e scriitor, își închipuie că prin vorbele și gesturile sale își ocrotește opera care trebuie să răzbată de a lungul secolelor. Oportunistul e de fapt un idealist. Un idealist egoist! Dimpotrivă, alt amic se arată foarte indignat când află că romancierul Nicolae Breban și-a oferit cărțile cu dedicație lui Ceaușescu. Și nu numai când era membru în CC - atunci, hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
dacă i-ar citi-o cineva! Dar nici măcar editorul nu i-o citește - i-o publică de dragul meu. Ăsta e adevărul gol-goluț! Dar nu din asta ne-am luat. De fapt, eu m-am supărat pentru că l-a tratat de oportunist pe amicul și aliatul meu literar Nicolae Breban. Ba chiar și pe mine! Despre Breban a zis: „Breban crede că prin gesturile și vorbele lui își ocrotește opera, dar de fapt opera îl ocrotește pe el și-i scuză gesturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
gesturile și vorbele”. La prima vedere, fraza asta părea spirituală, dacă nu și adevărată. Cu alte cuvinte, Breban nici măcar abil nu este în oportunismul său. Dar poți fi oportunist fără să fii abil? Aici e contradicția. Breban ar fi deci oportunist în intenții și inabil în practica lui oportunistă. Iar Pastenague dă exemplu de inabilitate intrarea lui Breban în partidul țărănist, uzat și divizat. Dar eu nu văd aici nici o intenție oportunistă. Dimpotrivă. Un soi de eroism adolescentin. Nu, zice Pastenague
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
la putere, iar Breban nu poate aștepta, că doar nu e nemuritor! Decât ca scriitor! adaugă el, temându-se că a întins prea mult coarda. Dar nici eu nu mă las. Accept deocamdată că Breban nu e cel mai abil oportunist din România, dar nu aici e fondul problemei. Întrebarea fundamentală este dacă Breban era silit sau nu, pentru sprijinirea propriei opere (pe care o crede genială), să fie oportunist. Din moment ce opera îl poate ocroti, așa cum pretinde Pastenague, înseamnă că opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
face și mă trezește. Vrea să continue discuția despre oportunism. N-am nici un chef, mi-e somn, sunt obosit, dar până la urmă tot trebuie să accept. Și Goma ăsta, când făcea pe disidentul, nu era și el un fel de oportunist? — Nu înțeleg ce vrei, zic eu și casc de-mi trosnesc fălcile. Goma oportunist? Are el tot felul de defecte, dar de ce oportunist... Adică disidenții au fost niște oportuniști? Sofismele lui Pastenague au început să mă obosească. — A găsit momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
când făcea pe disidentul, nu era și el un fel de oportunist? — Nu înțeleg ce vrei, zic eu și casc de-mi trosnesc fălcile. Goma oportunist? Are el tot felul de defecte, dar de ce oportunist... Adică disidenții au fost niște oportuniști? Sofismele lui Pastenague au început să mă obosească. — A găsit momentul oportun pentru a-și manifesta disidența, se încăpățânează Pastenague. De-aia îl numesc oportunist... Ceilalți erau niște proști. El a fost deștept. A calculat perfect, ca la șah... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
oportunist? Are el tot felul de defecte, dar de ce oportunist... Adică disidenții au fost niște oportuniști? Sofismele lui Pastenague au început să mă obosească. — A găsit momentul oportun pentru a-și manifesta disidența, se încăpățânează Pastenague. De-aia îl numesc oportunist... Ceilalți erau niște proști. El a fost deștept. A calculat perfect, ca la șah... Și uite că i-a ieșit! Nu pot să-l las să spună chiar orice. — Uite ce e... zic. În primul rând, e greu să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
în vremuri de restriște. În plină libertate ai tendința să devii realist, dacă nu chiar cinic. Observi aspectele mai puțin atrăgătoare ale faptelor și ale lucrurilor. Dovadă că Pastenague poate gândi despre Goma tot ce gândește. A fost Goma un oportunist? A fost, dacă ții cu tot dinadinsul, dar atunci a fost un oportunist superior: și-a asumat la momentul potrivit destinul. — Tu, avocatule, spune Pastenague, pledezi doar pentru Goma ori și pentru tine? Cotidianul, 29 noiembrie 2002 Bucurie nătângă — În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
nu chiar cinic. Observi aspectele mai puțin atrăgătoare ale faptelor și ale lucrurilor. Dovadă că Pastenague poate gândi despre Goma tot ce gândește. A fost Goma un oportunist? A fost, dacă ții cu tot dinadinsul, dar atunci a fost un oportunist superior: și-a asumat la momentul potrivit destinul. — Tu, avocatule, spune Pastenague, pledezi doar pentru Goma ori și pentru tine? Cotidianul, 29 noiembrie 2002 Bucurie nătângă — În loc să faci filosofie de doi bani - ca în ultimele tablete -, mai bine ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
au găsit pentru politica lor un eufenism de toată frumusețea. Globalizare, mondializare... Nu e voința lor de a stăpâni lumea, e un proces obiectiv. Ce mai contează cine a fost victima și cine călăul! Trăim vremuri noi! E firesc ca oportuniștii momentului și năvlegii educați de „Europa Liberă” să-și arate entuziasmul. Ca să nu spun că dialectica asta a relației între victimă și călău nici nu are de ce să impresioneze prea tare populația României, căci încă de la început postcomunismul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
temă. Marin Sorescu este și o spun cu convingere unul dintre marii scriitori români. Din păcate meandrele caracterului său, în care și-a încâlcit destinul, îl fac să aibă parte de o slabă receptare postumă. Unii îl expediază în grupul oportuniștilor de sub orice regim. Alții îl judecă prin slaba prestație ministerială, pentru care nu avea nici o calitate managerială. Manualele îl prezintă cu texte nesemnificative, profesorii de literatură nu sunt capabili, în mare parte, să explice ceva mai mult decât suprafața unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]