1,583 matches
-
din 2000 cercetător, iar din 2002 director adjunct la James M. Cox Jr. Center for International Mass Communication Training and Research, University of Georgia, Athens. Debutează în 1978 la „Tribuna”, iar editorial în 1981 cu romanul Al cincisprezecelea. Spre deosebire de ceilalți optzeciști care s-au afirmat mai întâi în nuvelă, V. a debutat cu un roman bine făcut, de construcție circulară. Un scurt preambul, atribuit unui narator anonim, descrie sosirea, într-o noapte, într-un sat de munte a unui „străin”. Același
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
Neliniștea subiacentă o deghizează în posturi zgomotos-candide, poetul se simte permanent sub reflectoarele aprinse, orice revelație, orice senzație se cere comunicată cu sagacitate celorlalți. Acest vacarm grațios și clovnesc ocupă locul temei singurătății și disconfortului existențial, ce caracterizează versul altor optzeciști. Atitudinea cea mai frecventă este fuga spre intrarea în rol, spre travesti, spre arlechinada provocatoare și exasperată de real. Un personaj feminin deranjează cu „chițăitul ei fezandat”, altuia „îi ghiorăia un râs prin mațe” sau „iarna își suflă mucii direct
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
Înnebunesc și-mi pare rău”, JL, 1991, 9-12; Sebastian-Vlad Popa, Estetica, CC, 1991, 6-7; Țeposu, Istoria, 51-53; Negoițescu, Scriitori contemporani, 213-216; Regman, Dinspre Cercul Literar, 127-130; Dicț. scriit. rom., II, 561-563; Cărtărescu, Postmodernismul, 376-382; Dicț. analitic., II, 322-323; Bucur, Poeți optzeciști, 103-104, 242-243; Manolescu, Lista, I, 328-338; Popa, Ist. lit., II, 618-619. T.R.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
florilegiu de versuri clasice în concepție, dar moderne ca factură, unde se asociază tonalitatea ceremonios hieratică, stilul lapidar oracular, construcția atentă, ritmurile și chiar prozodia hexametrilor sau endecasilabilor din poezia latină cu subversiunea ironică sau cu spiritul ludic, practicate de optzeciști. Fie că e vorba despre poezii de dragoste, în care erosul este înțeles ca modalitate de a trăi plenar în armonie cu lumea, sau de elogii închinate eroilor neamului - Horea sau înfăptuitorii Unirii -, fie că evocă mitologia clasică ori datinile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
un grupaj de versuri, iar editorial, în 1983, cu volumul Naștere vinovată. Intrarea în scenă a lui C., carte din 1984, nu este străină de un anume mimetism și de recuzita procedeelor teatrale ce „regizează” sensibilitatea „ramurii etice” a promoției optzeciste. Gestul poetic este învestit cu valoare morală și existențială de act-limită, iar autorul ia o atitudine sentențios-moralizatoare, convertită în orgoliul solitudinii și al tăcerii, în pofida nevoii de comunicare și a încrederii în puterea cuvintelor. Copleșit de sintaxa străzii, poetul pune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
Nicolae Coande, „Veni-vor timpuri mai puțin secetoase”, R, 1991, 7-8; Nichita Danilov, Apocalipsa de carton, Iași, 1993, 99-102; Ioan Holban, Salonul refuzaților, Iași, 1995, 199-201; Dicț. scriit. rom., I, 96-97; Gh. Grigurcu, Culoarea ciumei, RL, 1996, 36; Bucur, Poeți optzeciști, 25-27; Alex. Ștefănescu, Iubirea, bibelou de porțelan, RL, 2001, 3; Codrin Liviu Cuțitaru, Furor eroticus, OC, 2001, 48; Popa, Ist. lit., II, 627-628; Tudorel Urian, Bărbatul la cincizeci de ani, RL, 2003, 19. A.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285392_a_286721]
-
dedicativ, reunind parodii camaraderești: buzăul din sânge și uneori luni (iova), ieudul de dinaintea facerii lumii (ioanes), de către o(h)m (legea lui groșan), eclipsa continuă (ion mureșan), rezolvă prin notele de subsol posibilele dileme relative la un portret congener cu optzeciști de succes în anii ’90. Un „el” privește la măcelărie carcasele care capătă forma trupului iubitei: „câtă criminală plăcere să intri în carmangeria/de la parterul blocului în care ea locuiește/și unde hălcile de carne au împrumutat/porțiuni din alcătuirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290577_a_291906]
-
seceri, LCF, 1995, 16; Gheorghe Mocuța, Întunecatul Chichere, „Arca”, 1995, 10-12; Lucian Alexiu, Casa Faunului, Timișoara, 1996, 184; Simona Constantinovici, Arta de a fi dincolo de oglindă, „Orient latin”, 1997, 4; Radu G. Țeposu, Manuscris, „Cuvântul”, 1998, 6; Nicolae Oprea, Un optzecist întârziat, VTRA, 1998, 3; Alex. Ștefănescu, Cărțile săptămânii, FLC, 1998, 8; Al. Florin Țene, Ion Chichere, „Podul spadei”, CRC, 1998, 10; Gh. Grigurcu, În Absurdistan, RL, 2003, 46. L.A.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286193_a_287522]
-
într-un fel sau altul, cenaclul lovinescian. Ca o mișcare studențească insubordonată ierarhiilor literare oficiale ale epocii comuniste, pe care le-a și răsturnat în scurt timp, și contestatară la adresa generațiilor anterioare au apărut, în plină dictatură ceaușistă, c.l. optzeciste: cenaclul Junimea al Facultății de Filologie a Universității din București coordonat de Ov. S. Crohmălniceanu, cenaclu activ între 1971 și 1989 (când se autodizolvă) și devenit pepiniera unor valoroși prozatori; Cercul de critică literară condus de Eugen Simion, cu o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
cu 1983. Nucleelor bucureștene ale generației ’80 li se adaugă și cele din alte centre universitare, din Iași, Cluj și Timișoara. De fapt, „nuclee underground de societate civilă”, școli ale democrației, toleranței și libertății de gândire (Mircea Cărtărescu), c.l. optzeciste lansează o nouă generație literară și dezbaterea în jurul conceptului de postmodernism. Creație a unui grup solidar de tineri cultivați (de unde și imaginea omogenă a unei generații, în fond, contradictorie și plină de variații) și conectați la gândirea occidentală a anilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
de postmodernism. Creație a unui grup solidar de tineri cultivați (de unde și imaginea omogenă a unei generații, în fond, contradictorie și plină de variații) și conectați la gândirea occidentală a anilor ’60-’80, sprijiniți de critici de marcă - printre mentorii optzeciștilor se numără și Florin Manolescu, Marian Papahagi, Ion Pop -, acest val de scriitori afirmă o nouă sensibilitate și o nouă paradigmă literară. Demonstrând un remarcabil gust pentru teoretizare (susținut în și de reviste cum ar fi „Echinox” din Cluj, „Dialog
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
pentru autenticitate și „poezia cotidianului”, realism și biografism, experimentalism și textualism. În acest sens, Cercul de critică literară condus de Eugen Simion - un autorizat cunoscător al mișcării de idei din critica europeană, calitate care se întâlnește benefic cu aspirațiile generației optzeciste - a contribuit în mod esențial la cristalizarea fundamentelor teoretice ale postmodernismului românesc. Direcțiile principale ale optzecismului s-au conturat încă din volumele colective în care au debutat mulți dintre scriitorii cei mai valoroși ai acestor c.l.: Aer cu diamante
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
E. Lovinescu”, iar de la numărul 1-3/1995, când își modifică și formatul, se specifică „Fondat de E. Lovinescu”. Apărută din inițiativa și prin eforturile poetului Gheorghe Izbășescu, Z. își propune dintru început să dea prioritate tinerilor scriitori, mai precis generației optzeciste și celei nouăzeciste, bucurându-se, în acest sens, de sprijinul entuziast al unor scriitori cunoscuți, între care Marin Sorescu. Deși nu va deveni exclusiv, criteriul generaționist se face simțit în selecția colaboratorilor, în tematică, în conținutul rubricilor și al textelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290721_a_292050]
-
călugări. Nu stătea prea mult timp într-un loc. Fotograful numărul doi : se recomandă simplu „Artistul”, are o figură studiată de hipster punk, cu o pălăriuță cochetă de fetru pe vârful capului, cercei în urechi și ochelari cu ramă groasă optzeciști. Mărturisesc că prima oară m-am înșelat, am crezut că este vorba de un turist occidental rătăcit în zonă, dar nu, este un tânăr antreprenor online, lucrează pentru un portal cultural din Suceava, asemănător cu celebrul șapte Seri din capitală
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
poemele sale au fost incluse în antologii ale poeziei românești apărute în Italia, SUA, Canada și Germania. Volumul de debut, Hipermateria, avea să fie considerat, poate și datorită unei riguroase conceptualizări a banalului cotidian, un fel de „program” al generației optzeciste. Această poezie manifestă într-adevăr o anume agresivitate programatică în felul în care „atacă” verbal realitatea imediată, „hiper-fizică”, încercând să-i exaspereze încărcătura de contingență brutală, irespirabilă: „Să privim realitatea în față/ în fața ei grasă de femeie de casă, fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
Cristea, Faptul, 189-192; Constanța Buzea, „Hipermateria”, AFT, 1981, 1; Tartler, Melopoetica, 174-178; Micu, Limbaje, 125-127; Steinhardt, Monologul, 185-189; Simion, Scriitori, IV, 561-568; Coșovei, Pornind, 141-147; Andreea Deciu, Metafizica postmodernistă, RL, 1992, 41; Țeposu, Istoria, 88-89; Ovid S. Crohmălniceanu, O proorociță optzecistă, CC, 1993, 5-6; Munteanu, Jurnal, V, 172-175; Vasile Spiridon, Cosmicitatea asumată, ATN, 1993, 7; Gheorghe Grigurcu, Despre postmodernism, RL, 1997, 29; Regman, Dinspre Cercul Literar, 149-153; Dicț. scriit. rom., II, 392-394; Dicț. analitic, II, 129-130; Bucur, Poeți optzeciști, 43-45; Marius
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
O proorociță optzecistă, CC, 1993, 5-6; Munteanu, Jurnal, V, 172-175; Vasile Spiridon, Cosmicitatea asumată, ATN, 1993, 7; Gheorghe Grigurcu, Despre postmodernism, RL, 1997, 29; Regman, Dinspre Cercul Literar, 149-153; Dicț. scriit. rom., II, 392-394; Dicț. analitic, II, 129-130; Bucur, Poeți optzeciști, 43-45; Marius Chivu, Poemul și politica, RL, 2001, 31; Ștefan Borbély, Poezie și artă politică, „22”, 2001, 578; Pop, Viață, 206-211; Popa, Ist. lit., II, 622-623; Tudorel Urian, Pionierii postmodernismului românesc, RL, 2003, 37; Mircea Iorgulescu, File dintr-o cronică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
sociale, lirism virulent al individului noninseriabil, care nu se poate „angrena” fără supliciul agresării sale exterioare, poeziile lui D. poartă amprenta sensibilității ultragiate a nouăzecismului, a cărei notă comună este perceperea realului ca un spectacol dezarticulat și coroziv. Față de ludicul optzeciștilor, care îmbiba terapeutic versificația, nouăzecismul are o gesticulație mai în nota expresionismului, a exasperării de a fi, semn, acesta, de radicalizare în timp a aceluiași fond sufletesc. În Efebia și Spălându-mi ciorapii (1994), sunt tatonate teritoriile fragilității adolescentine, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
Ovidiu Moceanu, Experiența lecturii, Brașov, 1997, 60-61; Dan C. Mihăilescu, Eseul inconfortabil, „22”, 1998, 38, 39; Marian Victor Buciu, O carte vrea să bântuie prin cultura română, R, 1999, 4; Luminița Marcu, De-a poezia, RL, 1999, 33; Bucur, Poeți optzeciști, 63-68, 230-232; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, I, 213-216; Paul Cernat, Contradicțiile unui punkist iluminat, OC, 2002, 102. T.R.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
la acte, care dau la rîndul lor naștere la mituri, la fel și deplasarea istoriei îi determină popularizarea. Efectele istoriei Romei asupra Revoluției franceze. Ale Istoriei girondinilor a lui Lamartine și ale Istoriei Revoluției franceze a lui Louis Blanc asupra optzeciștilor; ale Mizerabililor asupra Comunei. Ale lui Nouăzeci și trei asupra venirii la putere a celei de-a treia Republici. Și Clemenceau își aduce la Paris tînărul fiu ca să-1 viziteze pe bunicul Hugo. Astfel, pentru istoria mondială a comunismului, ștafeta
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Liviu Ioan Stoiciu", că deține numai el peste o sută de scrisori dumitrașciene, și împreună evocarăm posibilitatea editării acestui neobișnuit de bogat corpus [dacă luăm în calcul totalitatea corespondenților aurelini], vioaie analiză spectrală a deceniului nouă, radiografie culturală a generației optzeciste, în adidași & blugi, dar și a decadentei Epoci de Aur ceaușine, cu toate splendorile ei urît mirositoare [...] * * * A, erea să omit povestioara Grupului Sigma, din care, la începutul anilor optzeci, ar fi urmat să facă parte și Aurel, celibatarul dumitrașcian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Aurel Rău, scrisoare adresată tocmai dlui Constantin Noica. Aș menționa, fie doar pentru amuzamentul pe care-l poate produce, că am citit cândva rândurile unui membru al leatului literar ‘80 din care se putea înțelege cum au pregătit, de fapt, optzeciștii revoluția din decembrie 1989. Am încă suficient de mulți prieteni printre optzeciști, scriitori pe care-i prețuiesc nu de ieri, de azi, și contez pe umorul lor rafinat spre a repeta cu tandrețe acel: „A se scuti, Miticăț”. Există, slavă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
pentru amuzamentul pe care-l poate produce, că am citit cândva rândurile unui membru al leatului literar ‘80 din care se putea înțelege cum au pregătit, de fapt, optzeciștii revoluția din decembrie 1989. Am încă suficient de mulți prieteni printre optzeciști, scriitori pe care-i prețuiesc nu de ieri, de azi, și contez pe umorul lor rafinat spre a repeta cu tandrețe acel: „A se scuti, Miticăț”. Există, slavă Domnului!, merite suficiente în dreptul atâtor și atâtor nume, pentru a nu fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
literare cărora le-a fost contemporan pe decenii a fost transformat cu timpul într-o caricatură greu de imaginat de critic. Mai subtilă - la început, grosolană - astăzi, o fraudă transformă întâmplări biografice în criterii de valoare. Etichete ca „șaizeciști”, „șaptezeciști”, „optzeciști”, „nouazeciști”, „fracturiști” au început să sune ca treptele unei scări de valori. Azi nu mai contează prea mult nici măcar dacă ești... zecist. Ce importă este în ce an, în ce lună și mai ales în care parte a zilei ai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
și un suflu patetic și mai multă căldură, mai mult „lirism“, ca și mitul rimbaldian al poetului tânăr, prezent și la el, și la Geo Dumitrescu. După aceștia doi, pe Geo Dumitrescu îl aflăm răspândit în mai toată poezia generației optzeciste și nouăzeciste (nepoții și strănepoții!), la rândul ei, această poezie, devoratoare de „cotidian“, sarcastică, ludică, destructurantă și destabilizatoare. Nu e vorba, o spun încă o dată, de indicarea unor dependențe epigonice, ci de înscrierea pe o linie spirituală. Mica liberalizare ideologică
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]