2,134 matches
-
al travaliului componistic, greu de stabilizat, chiar și printr-un tratament competent din partea interpreților, alta Simfonia nr.6 de Dmitri Sostakovici - construită pe un clivaj profund în planul arhitectonicii de ansamblu. Demontând, remontând, surmontând metabolismele nu tocmai simple ale acestor opusuri, dirijorul și orchestra au instaurat o specie de armonie funcțională și de acord perfect major între toate compartimentele, specie care alcătuiește un tot arcuit pe un număr fix, pe o anume relație ori pe o anume ordine ca, bunăoară, principiul
Maison de Radio France by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10688_a_12013]
-
străinătate. L-am cunoscut pe Ștefan Gheorghiu cu decenii în urmă; în anul 1958, cu prilejul primei ediții a Concursului Internațional ,George Enescu", alături de fratele domniei sale, pianistul Valentin Gheorghiu. Cei doi tineri muzicieni câștigau laurii competiției destinate a lansa marele opus enescian, Sonata a 3-a ,în caracter popular românesc", în circuitul cel mare, internațional, al vieții de concert. Ne-au cucerit prin naturalețea expresiei, prin savoarea depănării discursului enescian, prin limpiditatea subtil colorată a tonului violonistic, prin farmecul vorbirii pianului
Ștefan Gheorghiu 80 by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10705_a_12030]
-
după aproape jumătate de secol, maestrul Ștefan Gheorghiu a luat loc în sală. Pe podiumul de concert a rămas Valentin Gheorghiu, o prezență artistică uimitoare, tonică, înțeleaptă, inspiratoare pentru avântul muzical al tinerilor săi colaboratori. în compania domniei sale, același mare opus enescian a răsunat animat, de această dată, de arcușul violonistului Gabriel Croitoru, un tânăr maestru care - aici în mod cu totul special - a definit caractere ale expresiei, aspect susținut de o impresionantă paletă coloristic timbrală. Au sosit de peste țări violonistele
Ștefan Gheorghiu 80 by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10705_a_12030]
-
și nu ai nici o urmă de imaginație -, încît mergi oblu - sau, în alte cazuri, sinuos - fără a lua în seamă, poate chiar fără să vezi măcar cărările cotite/drepte, care îți intersectează calea. Sînt oameni care au scris un singur opus - dar, poate, fundamental. Totuși există și situația mult mai rea. Aceea a vreunui creator care a rămas în conștiințe prin cîte un unic op (nu rareori, chiar și acela cunoscut insuficient sau cu semnificații deturnate), cu toate că a semnat mai multe
Despre alegeri, timp și mărturii by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11014_a_12339]
-
în rochița de frunze colorată rebel de un pictor expresionist dansez pe o fantezie de Bach simulând vântul îndrăgostit de imaginea mea din oglindă complicitate si foșnet harpha serii mă desfrunzește deasupra unui lac necunoscut mă dezbracă de așteptări cu opusuri transparente insinuate profund în arșița cărții în numele iubirii semnez aerul pictat cu fluturi adictivi când aprind noaptea sub ceruri străine fluxul pur sânge contează nu desfrunzirea de sine pată vie cu-vân-tul decantează mirajul luminii cu mine Vernisaj cu dublă destinație
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Europa ori în Israel, dacă voi găsi interes și traducători. Gogoașa era spartă, iar eu, uite, în loc să-mi văd de treburi, căutam personaje și situații pentru o clădire imaginară. Era ceva anormal, nu doar inutil și fals, oricum cu totul opus profesiunii de romancier. Dar nu și vocației! De la care din ele mă revendicam?" (pp. 238-239). Cu o pană în gură, ca Flaubert, eroul atât de puțin eroic își păstrează o anumită distanță interioară față de evenimentele care îl tulbură și consumă
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
În ceea ce-i privește pe liricii fertili, ei nu "fug" în cantitate, ci sunt invincibil tentați să se servească de întinderea cantitativului, la modul cel mai legitim. Ei nu vor să inverseze adagiul latin, din Non multa, sed multum în opusul său: Non multum, sed multa! Conștient sau nu, prolificii vizează un multum in multa (acest in mă încântă tot atât cât prepoziția întru pe C. Noica!). S-a scris mult despre diferența lirismului petrestoician față cu exprimările altor importanți poeți
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
cea dintîi categorie, în timp ce doctrina comunistă este ilustrată de fiecare dată de categoria opusă. Bunăoară, pentru Berdiaev, libertatea nu poate exista decît în cadrul unei ierarhii sociale. Acolo unde ierarhia este desființată în numele egalitarismului, acolo libertatea devine o vorbă fără sens. Opusul ierarhiei este anarhia, cu toate dramele ce decurg din ea. Pentru ca o societate să fie viabilă, este nevoie ca ierarhia socială să aibă drept coloană vertebrală o monarhie înconjurată de o aristocrație autentică. Pentru Berdiaev, aristocrația unei națiuni nu este
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]
-
se observă limpede cum arsenalul de probe pus în mișcare întru convertirea interpretului devine mult mai important decît convenția instituită prin tradiție. Mijloacele substituie, evident, mesajul. Ideea operei (sau despre operă) confiscă realizarea propriu-zisă. Iată descrierea sumară a radiografiei unui opus conceptual: ambiția de a făuri o muzică în baza unui concept propriu; dorința nestăvilită a autorului de a fi un întemeietor; acoperirea prin orice mijloace și strategii, muzicale ori extramuzicale, a conceptului (nu de puține ori invocat pînă la fetișizare
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
co-rec---titudinea. Pe de altă parte, refuză să le accepte cruzimea. Adică, le tolerează veridicitatea, dar nu le accepta universalitatea prin care se pot înălța pe culmile unei generalități extemptă de orice excepție salvatoare. Căci există, într-adevăr, o serie de opusuri conceptuale care păzesc și salvează efectiv turma de artefacte ori teribilisme sonore. Regele va muri și Memorial de Octavian Nemescu, Trans și Musik im Bauch de Karlheinz Stockhausen, Cantus firmus și Infrarealism de Nicolae Brînduș, Orologii și Muzeu muzical de
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
schema formei (folosită ca figurare a însăși concepției artistice) ori formula matematică și algoritmul (ca șir predeterminat de operații ale instituirii fluxului sonor). M-am gîndit la aceste accesorii provocat fiind de restituirea, în urmă cu puțin timp, a două opusuri imaginate de compozitorul spaniol, de curînd sexagenar, Javier Darias: El Juego de la Fuga și Prop a Vicmar. Din perspectiva autorului, evident, a fost o experiență obiectivă, o aventură interioară limită, necesară. Aspirația către formalizarea (sechelă a serialismului?) relației text-interpretare, structura-lectura
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
ele referențiale. Și-a edificat un repertoriu imens: de la nestematele teatrului liric (Othello, Rigoletto, Olandezul Zburător, Parsifal, Carmen, Oedip), până la reperele fundmentale ale genului simfonic (Mozart, Beethoven, Brahms, Ceaikovski, Brückner, Mahler, Richard Strauss, Stravinski, Sostakovici, Prokofiev, Ives, Lutoslavski). Cu fiecare opus supus redării, Horia Andreescu pare să-și propună a comunica o stare originară a muzicii, o stare dinaintea primei interogări, dinaintea primei cugetări ori a jocului solitar cu ritmurile și culorile, cu dinamica și agogica. Chiar și atunci când armoniile se
Dirijatul ca proba de viata by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10142_a_11467]
-
partituri ce definesc plenar, categoric, într-o tonalitate encomiastică școala românească de compoziție. Verva de Dan Dediu, Concertul pentru violoncel și orchestră de Călin Ioachimescu, Pomenire de Ștefan Niculescu, Simfonia a III-a de Tiberiu Olah sunt doar câteva dintre opusurile cu care dirijorul a con-sonat, manifestând afinități particulare, imanente. Cum de altfel subtile congruențe se stabilesc între temperamentul său dinamic, impetuos, capabil să conserve tensiunea interioră a traiectului sonor pe întreg parcursul unei lucrări și genurile vocal-simfonice ample, masive, de
Dirijatul ca proba de viata by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10142_a_11467]
-
oferă mesajele lor, ca să nu mai vorbim de caracteristicile, de înclinațiile, de îndemânările ori de investițiile de talent pe care le conțin. Fiecare tip de muzică este pregătit să facă față pretențiilor, așteptărilor unui anumit segment de public. Arareori un opus sonor poate reacționa pe măsură, prompt și pozitiv, atunci când este pus în confruntări cu varii categorii de public, categorii ce solicită operei muzicale răspunsuri preferențiale cu fiecare împrejurare și pentru fiecare instanță. Observăm, vrând-nevrând, că nu toate muzicile se comportă
Așa grăit-a Hipocrate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10185_a_11510]
-
mărturisește dependența de o anume organizare specială (hors temps). Tipul de travaliu componistic indică tectonica schimbărilor de relief sonor, gradul și modalitatea de transformare procesuală ori investiția de rigiditate până la imuabilitate a unei muzici. în fine, timbrul (culoarea) personalizează, individualizează opusul muzical, impunându-i o sumă de abilități introspective, chiar intimiste. Specificitatea unei muzici se datorează astfel temperamentului ei, cu alte cuvinte, măsurilor diferite în care "sucurile vitale" sunt strecurate și îmbibate în "pastă" sonoră. Iar dacă Hipocrate considera că temperamentul
Așa grăit-a Hipocrate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10185_a_11510]
-
Vroiam să scap Tânjeam după copaci Înfrunziți și Pajiști cu verdeață Să văd cerul liber Fără opreliști... Luciul acestei lumi Rece Nu mă atrăsese niciodată Iar acum, nevoită Rătăceam printre oglinzi, Ciobul din inimă Modela realitatea Și fiecare lucru devenea opusul său. Cautam binele Și nu-l găseam În fulgerul imaginilor, Ruga sfinților Și plânsul Le ascundeam În mine Căci metalul oglinzilor Voia să le curme Într-un hohot de râs... ... Când Începuse visul? Nu mai știam Așa cum nu mai știam
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
să se întindă peste această lume cotropita de lăcomie, minciună, falsitate, vanitate și ipocrizie cotidiană. Ar fi fost un balsam împotriva urii, invidiei, a răutății, un îndemn spre fapte ziditoare. Ar fi rămas neschimbat, cum l-am cunoscut, acelasi om opusul grosolăniei fără pereche și al obrăzniciei de mahala care s-au întețit și ne-au inundat scena politică, presa, televiziunea, strada, adică tot. Gata să se bată pentru o idee, s-ar fi implicat în tumultul dialogului cu fervoare fără
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
dar slujește ceva sau pe cineva nemuritor. Privind în urmă, Micaela Ghițescu își asumă un risc: prin scris, reînvie suferințe trecute, dar le și oblojește prin traduceri-bucurii și astfel, cred eu, atinge nemurirea. Citiți, vă rog, cartea! Micaela spune undeva: opusul iubirii nu este ura, opusul memoriei nu e uitarea, opusul tuturor acestora este indiferența... , nu lăsați rogu-vă, să se strecoare indiferența.
Între memoria ei și uitarea noastră by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3990_a_5315]
-
cineva nemuritor. Privind în urmă, Micaela Ghițescu își asumă un risc: prin scris, reînvie suferințe trecute, dar le și oblojește prin traduceri-bucurii și astfel, cred eu, atinge nemurirea. Citiți, vă rog, cartea! Micaela spune undeva: opusul iubirii nu este ura, opusul memoriei nu e uitarea, opusul tuturor acestora este indiferența... , nu lăsați rogu-vă, să se strecoare indiferența.
Între memoria ei și uitarea noastră by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3990_a_5315]
-
Micaela Ghițescu își asumă un risc: prin scris, reînvie suferințe trecute, dar le și oblojește prin traduceri-bucurii și astfel, cred eu, atinge nemurirea. Citiți, vă rog, cartea! Micaela spune undeva: opusul iubirii nu este ura, opusul memoriei nu e uitarea, opusul tuturor acestora este indiferența... , nu lăsați rogu-vă, să se strecoare indiferența.
Între memoria ei și uitarea noastră by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3990_a_5315]
-
care e firesc să am încredere în munca mea...”, citesc într-o scrisoare publicată a lui Remus Cioflec. Rămân visător. Nu încrederea multora în ei, sau neîncrederea mea în mine, mă fac să tresar, ci consecința: cât de diferit, până la opus, poate să fie ceea ce ne apare, unora și altora, a fi firesc! Ce de mai războaie și de crime pornesc de aici! Vorbim despre unul și altul dintre cunoscuți. Îi găsim amestecați în tot felul de lucruri, unele nu chiar
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3057_a_4382]
-
Comisiei Europene, a declarat: "Vorbiți despre austeritate ca și cum ar fi anii 1930. La începutul crizei, ne-am comportat într-un mod „keynesian” și am injectat 250 de miliarde de euro în economie, rulând un program anti-ciclic care prin definiție este opusul austerității. Dar în același timp trebuie să ne ocupăm de problema datoriilor publice. Nu există o alternativă pentru aceste reforme dureroase. Nu poți construi un viitor numai bazându-te pe datorii, mai devreme sau mai târziu trebuie să le plătești
Junker, despre alegerile din România și finalul austerității by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/30672_a_31997]
-
analiști ai romanului european, în ceea ce privește mai ales știința numită a creării personajului. Autoritatea supremă invocată și mult citată - în exces, vor spune unii! - este, fără îndoială, pe tot parcursul scrierii, Friedrich Nietzsche. Apoi, în afara unor analiști autohotoni - vezi, printre altele, opusul postum al lui Dinu Pillat despre personajele dostoievskiene! - sunt invocați autori romantici nemți, de la Novalis și Goethe până la mai modernii Ernst Bertram și Th. Mann, autoarea întinzând aria referințelor la prestigioșii „fugari”, în spațiul francez, ai eseisticii ruse de la începutul
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
omenirea, niciodată nu a mai existat ca atunci când Adam era singurul bărbat din lume. Dar... el se plictisea de atâta bine, se pare că de atunci datează și expresia: „I s-a urăt cu binele”! În ultima vreme era „supărat", opusul lui „vesel" care nici el nu se născuse încă, printre flori și abundență care nu-l mai satisfăceau. Și atunci, înduplecat, Dumnezeu care-l crease, neputând să creadă că tocmai el nu era mulțumit - iubindu-l mult, văzându-i nefericirea
ADAM ŞI EVA LUI de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349181_a_350510]
-
regăsit într-un poet cu atâta spontaneitate și atâta fervoare cu care neamul românesc s-a regăsit în opera lui Eminescu.” În ce măsură ai reușit să îl reactualizezi pe marele poet altfel decât apelând la clișeele al căror efect este exact opusul celui ințentionat de cei ce le folosesc? - În „Eminescu în actualitate”, mi-a fost inclus un mic eseu pe marginea „Luceafărului”. Nu am repere să pot stabili măsura în care am reușit să-l reactualizez pe poet; după ce s-a
INTERVIU CU ANGELA MONICA JUCAN DESPRE OPTIMISMUL UNUI POET PESIMIST de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361230_a_362559]