1,263 matches
-
de bună în sine, deși preferam să o termin așa cum plănuisem. Dar domnul Curtis Brown mi-a respins-o, așa că am terminat-o cum plănuisem. La mijlocul anilor ’70 terminasem Cartea a treia și o legasem de Cartea întîi cu Prologul oracolului. Pe vremea aceea aveam o agentă bună, căreia îi plăcea romanul, Frances Head, o doamnă din Londra. A dus-o la trei editori din Londra care au încercat să mă convingă să despart Lanark și Thaw și să fac două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se subția și marea ieșea din mâlul nopții, se retrăgea obosită, pentru a reveni în noaptea următoare, anunțând de fiecare dată, asemenea corurilor antice, tragedii pustiitoare. Nimeni nu mai îndrăznea s-o prindă. Era poate un mesager al destinului, un oracol, spaima avea ceva sacru, de nepătruns. Cei mai mulți dormeau acum, pe apucate, ziua. Noaptea doar cei cu nervii tari reușeau să mai ațipească. Toți ceilalți stăteau cu luminile stinse, ascultând vuietul mării și blestemul sacadat al bufniței. Uneori, acest blestem se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-i aduce pălăria În clipa cînd urmează să plece, asta nu-i era dat oricui. Astfel de plăceri se plătesc. François regreta că nu citise cu atenție cărțile tatălui cînd era tînăr. Se mulțumise să le Întredeschidă așa cum consulți un oracol, căutînd la Întîmplare pe pagini un răspuns la Întrebările pe care se temea să i le pună. Astăzi, l-ar fi Întrebat: „Ce anxietate ascundeai Îndărătul certitudinilor tale? De ce vedeai primejdii peste tot?“. Trebuia să se ridice, altfel risca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
așadar mai atrăgătoare. Cărțile astea n-au avut adesea decît o fugară apariție de cîte o seară, fiind expediate clienților Încă de a doua zi, În lipsa mea, lucru care nu putea decît să Întărească În ochii mei latura lor de „oracol“, de „epifanie“. N-am uitat majoritatea acelor titluri, știu astăzi cine le sînt autorii și cunosc locul important sau secundar pe care-l ocupă ei În istoria literaturii, dar cum l-aș putea trăda pe băiețelul care am fost tratînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vine mereu ceva în al doilea rând, câteodată ni se pare că știm ce este, dar preferăm să ignorăm, alteori nici măcar nu ne putem imagina ce-ar putea să fie, dar știm că e acolo, Nu mai vorbi ca un oracol, te rog, spuse Marta, Foarte bine, să tacă oracolul, să ne oprim atunci la ce vine în primul rând, am vrut să spun că, dacă ne mutăm curând, nu vom avea timp să rezolvăm problema celor șase sute de păpuși rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se pare că știm ce este, dar preferăm să ignorăm, alteori nici măcar nu ne putem imagina ce-ar putea să fie, dar știm că e acolo, Nu mai vorbi ca un oracol, te rog, spuse Marta, Foarte bine, să tacă oracolul, să ne oprim atunci la ce vine în primul rând, am vrut să spun că, dacă ne mutăm curând, nu vom avea timp să rezolvăm problema celor șase sute de păpuși rămase, Trebuie discutat cu Centrul, spuse Marta, adresându-se soțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se subția și marea ieșea din mâlul nopții, se retrăgea obosită, pentru a reveni în noaptea următoare, anunțând de fiecare dată, asemenea corurilor antice, tragedii pustiitoare. Nimeni nu mai îndrăznea s-o prindă. Era poate un mesager al destinului, un oracol, spaima avea ceva sacru, de nepătruns. Cei mai mulți dormeau acum, pe apucate, ziua. Noaptea doar cei cu nervii tari reușeau să mai ațipească. Toți ceilalți stăteau cu luminile stinse, ascultând vuietul mării și blestemul sacadat al bufniței. Uneori, acest blestem se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care și autorul acestor rînduri, l-au putut cunoaște personal pe Theodor Fuchs. Fără a ști nimic de „Fuchsiada”, am văzut în bătrîn un personaj selenar, mucalit și fantezist”. Pe linie... presocratică, Urmuz este văzut, în sfîrșit, ca poet și oracol: „poetul, ca și Filozoful, pentru a fi mai precis, devine uneori Pitia vorbind în dodii”. Din nou, fără comentarii... Morala: pelicanul sau babița Realizate prin contribuția unui colectiv de specialiști din numeroase țări europene, cele două masive volume sintetice cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Pe unde ai rătăcit, de când nu te-am văzut?" Nu mi-a răspuns nimic, dar chiar din tăcerea ei am înțeles că-mi ascundea ceva... Apoi a început să-mi istorisească o întîmplare veche. Cum i-a prezis lui Alexandru oracolul că va muri. Regele a scos atunci din lădița sa de aur Iliada, a cerut c liră și a poruncit să fie adus cineva care să-i învețe să cânte. Cei din preajmă l-au întrebat: la ce-i servea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mâna ca să arate că nu aveau nici o armă ascunsă". Cum eu tăceam mai departe, a adăugat: "Trebuie să te duci în oaza unde e mormântul lui Alexandru. În spatele colibei de paie, e o stâncă rotundă. Află ce-ți zice acolo oracolul." I-am propus să meargă cu mine. M-a refuzat: "Trebuie să te duci singur acum", a zis. Auzeam clar foșnetul fiecărui pin. "Eu ― a continuat Ana ― sunt ca acele animale care iubesc o singură dată și pe care dragostea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
însăși ca pe o preoteasă, păstrătoarea misterelor cortului roșu, fiica lui Așera, sora-Siduri care sfătuiește femeile. Era o idee prostească, pentru că doar preoții serveau zeițele în templele din orașe, în timp ce preotesele serveau zeii. Mai mult, Zilpa nu avea calități de oracol. Îi lipsea și talentul pentru plante și nu putea profeți, nici arunca blesteme sau citi corect în măruntaiele de capră. Zilpa era fiica lui Laban cu o sclavă pe nume Mer-Nefat, care fusese cumpărată de la un negustor egiptean în vremurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
rară purpurie care-i plăcea Bunicii. În dumbravă nu locuia nici un bărbat. Rebeca era servită de femei și tot ele se îngrijeau și de pelerinii care veneau să-i ceară sfatul sau să asculte profețiile celei pe care o numeau „Oracolul”. Când am întrebat despre tatăl tatălui meu, una dintre ajutoarele Bunicii mi-a spus că Isaac locuia undeva aproape, în satul Arba, într-o casă confortabilă, care era mai potrivită pentru oasele lui bătrâne decât un cort deschis. - O să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Biata femeie s-a făcut grămadă la pământ, tânguindu-se de frica blestemului care avea să cadă asupra ei. Bărbații, care se repeziseră înăuntru să vadă care era motivul supărării Bunicii, s-au dat înapoi la auzul blestemului proferat de Oracol, iar apoi s-au îndepărtat, văzând că era o problemă între femei. Ada s-a târât afară, dar Tabea s-a aruncat la picioarele Rebecăi, plângând: - Nu, nu, nu. Fața verișoarei mele se făcuse cenușie, iar ochii i se măriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui. Nu o uriașă cu ochii desperecheați. Și spunea aceste lucruri de față cu mine! De parcă eu n-aș fi fost fiica mamei mele, de parcă mătușile n-ar fi fost mamele mele dragi. Dar nu le luam apărarea. Când vorbea Oracolul, nimeni nu avea voie s-o contrazică. Nu eram la fel de îndrăzneață ca Lea și lacrimile mele din fiecare noapte aveau de multe ori gustul rușinii, nu doar al singurătății. Rebeca își rezerva însă partea cea mai veninoasă a limbii pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se făcea că veniseră la Mamre sau dacă le lipsea compania bărbaților. Păreau blânde și mulțumite, dar la fel de lipsite de culoare ca veșmintele pe care le purtau. Nu le-am invidiat nici o clipă pentru viața pe care o duceau alături de Oracol. La luna nouă, Rebeca nu m-a lăsat să intru în cortul roșu alături de femeile care sângerau; era foarte strictă în această privință. Ea, care trecuse de vârsta fertilității, nu intra și nici eu nu trebuia s-o fac, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
N-am reușit s-o iubesc pe bunica. Nici n-am iertat-o și nici n-am uitat ce-i făcuse Tabeei. Cu toate astea, a venit și ziua în care i-am arătat toată cinstea cuvenită. Draperiile de la cortul Oracolului erau mereu deschise și străinii veneau din toate direcțiile. Aceasta era moștenirea lăsată de Sara și de Avraam care, se spune, îi primeau la fel pe prinți și pe cerșetori. Așa că, în fiecare dimineață, Rebeca primea pelerini înăuntru frumosului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cort. Stătea cu fiecare - zdrențăros sau strălucitor - și nu se grăbea cu săracii. Stăteam cu femeile ei în timp ce își primea oaspeții. Mai întâi, o femeie care nu putea avea copii s-a apropiat și a implorat-o pentru un fiu. Oracolul i-a dat o sfoară roșie pe care s-o lege în jurul unui copac din Mamre, a șoptit o binecuvântare în urechea femeii sterpe și a trimis-o să se consulte cu o Debora specialistă în ierburi. Apoi a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a sărutat-o. L-a îmbrățișat și ea și apoi l-a dus înapoi la mama lui care a lăcrimat când a văzut zâmbetul de pe fața băiețelului ei și apoi a plâns din nou când a văzut tristețea de pe fața Oracolului, care arăta că nu putea face nimic ca să-l țină în viață. N-am mai putut s-o urăsc pe Rebeca după asta. Deși n-am mai văzut-o apoi atât de blândă cu altcineva, n-am putut să uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un negustor a ajuns la noi vestea că Werenro fusese omorâtă pe drumul de întoarcere de la Tyre. Rămășițele corpului ei au fost găsite la marginea orașului, avea limba tăiată și părul roșu împrăștiat peste tot. Un negustor care fusese la Oracol cu ani în urmă își amintise de femeia cu înfățișare ciudată care slujea Oracolul și-i recunoscuse și traista. El adunase ce mai rămăsese din ea și-i adusese oasele înapoi la Bunica, care nu s-a arătat deloc tulburată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
întoarcere de la Tyre. Rămășițele corpului ei au fost găsite la marginea orașului, avea limba tăiată și părul roșu împrăștiat peste tot. Un negustor care fusese la Oracol cu ani în urmă își amintise de femeia cu înfățișare ciudată care slujea Oracolul și-i recunoscuse și traista. El adunase ce mai rămăsese din ea și-i adusese oasele înapoi la Bunica, care nu s-a arătat deloc tulburată la auzul veștii îngrozitoare. Legătura pe care o aducea era nespus de mică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o simțeam și eu și mi-a pus o mână fiebinte pe umăr ca să mă conducă spre palat, servitoarea reginei ne urma, cu un rânjet pe față. Stăpâna ei avusese dreptate; era o rază de lumină între prinț și nepoata Oracolului de la Mamre. Spre deosebire de mine, fiul lui Re-nefer nu putuse să-și ascundă inima de mama lui. Re-nefer le disprețuia pe femeile din oraș de când venise ca tânără mireasă în Salem. - Proaste și seci, le ștampilase ea pe toate. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dacă nu mi-aș fi găsit consolare în vise, acolo unde înfloreau grădini cu sute de lotuși, râdeau copii și brațe puternice mă țineau în siguranță. Meryt își punea mari speranțe în aceste vise și s-a dus la un oracol local care a văzut în măruntaiele fierte ale unui țap că mă așteptau iubire și bogății. A venit anul nou și Menna s-a întors la mama lui. Nevasta lui, Shif-re l-a însoțit de data asta și a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
iubește copiii la fel ca zeița, are o milă cerească față de mame și de copiii lor. Meryt, cu obrajii îmbujorați de căldura familiei ei, vorbea despre mine ca o negustoreasă la târg care-și vinde marfa. - Și este de asemenea oracol, dragii mei. Visele ei sunt puternice, iar de mâinia ei trebuie să te temi, căci am văzut-o spulberând un bărbat în floarea vârstei pentru că îi făcuse rău unei tinere mame. Vede limpede în inima bărbaților și nimeni n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de a tălmăci visele. I-a spus unui biet bețiv că nu va mai apuca săptămâna și când a fost găsit mort - nu omorât, stai liniștită, pur și simplu mort din cauza anilor îndelungați de beție puternică - prizonierii l-au proclamat oracol. Un paharnic s-a întors de la închisoare cu o poveste despre un pușcăriaș care vede viitorul și atunci regele a trimis după Stick și l-a pus să-i tălmăcească un vis care îl bântuiau de luni de zile. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de la mama ei, în casa mare, unde își ținea lucrurile personale și de valoare, de când a fost micuță: un scutec, o tichiuță, prima rochiță, o plăpumioară, o față de pernă brodată de mama ei, cu monogramă, jurnalul ei personal, caietul cu oracolul din clasa a VIIIa. Când deschidea capacul, venea un miros de levănțică pusă în săculeți de pânză care se răspândea în toată camera, dându-i acesteia un aer de curățenie. De fiecare dată, când primea scrisori de la George, le citea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]