702 matches
-
Reagan, în speță) să poată fi apropriat, la modul critic, în maniere atât de distincte. Răspunsul pe care analiza sa a retoricii președintelui american îl demonstrează este că actele critice respective, precum reacțiile publicului la unul sau altul dintre actele oratorice particulare ale lui Reagan, mărturisesc despre identitatea criticilor, respectiv ascultătorilor președintelui înșiși. Demersurile critico-retorice, prin urmare, exprimă în primul rând tipul de angajare, de înscriere în lume a criticului care își exercită capacitatea de apreciere asupra unui demers discursiv sau
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
a demonstra că retorica "nu este o artă inferioară"641, în timp ce Habermas, Perelman și Toulmin aleg, fiecare, câte un ferm punct de referință, rațional și emancipator, în încercarea de a da sens experienței discursive a oamenilor. Habermas apelează la "situația oratorică ideală" (the ideal speech situation, în limba engleză)642, Perelman evidențiază "publicul universal" (universal audience, în limba engleză)643, în timp ce Toulmin întrebuințează "perspectiva imparțială a raționalității" (imparțial standpoint of raționality, în limba engleză)644. Fiecare dintre demersurile teoretice ale celor
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
încă utilizate în probleme legate de licențe software și nivelele de siguranță chimică, arată cât de mult s-a schimbat elaborarea politicilor în Uniunea Europeană din momentul în care Adamson a ajuns la Bruxelles, la mijlocul anilor 80, înarmat cu talentul său oratoric și dorința de a situa Bruxelles-ul pe harta lobbying-ului. Pe atunci, Bruxelles-ul avea puțină activitate politică, Adamson era unul dintre puținii lobby-iști din oraș iar guvernele UE, numai nouă la număr în 1980, luau de obicei singure
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
nu numai a urmașilor fostelor partide istorice, ci și a anonimilor veleitari, ce simțeau chemarea patriotică de a blagoslovi "boborul" cu înțelepciunea lor culeasă eventual din creația lui Ilie Moromete. Am văzut în acele seri nu numai exerciții de concurență oratorică, ci și probe de box ocazional. La concurență cu Piața Victoriei, unde, chipurile, se confruntau "bucăți ale protipendadei în devenire", în Piața Universității își făcuse loc o parte din ceea ce se putea numi "reprezentanții opoziției". Acolo, la început nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
cu o voce mieroasă: „Aștept, domnilor, ca aceste cuvinte de răsfăț să se sfârșească“, a continuat liniștit, ca și când i s-ar fi făcut primirea cea mai favorabilă. Nu s-a considerat niciodată provocat până la punctul de a uita buna cuviință oratorică. Ceea ce îi lipsea însă ca orator politic era arta de a discuta atunci când subiectul o cerea: nu putea să cuprindă cu mintea un șir de raționamente și de dovezi, nu se pricepea să respingă cu metodă argumentele; de aceea era
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Barnave îndeosebi era înarmat cu logică sau cu dialectică și urmărea pas cu pas raționamentele antagoniștilor; dar nu avea imaginație, culoare, de fapt nici măcar reală elocven ță. Într-o zi se făcea o paralelă între talentele sale didactice și talentele oratorice ale lui Mirabeau, și cineva a zis: „Cum puteți compara acest pom dichisit artificial cu un copac zbuciumându-se în plin vânt care își arată întreaga lui frumusețe naturală?“ Nu încape îndoială că acești doi oameni nu erau făcuți din
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
antice sunt fascinate de multiplele veleități ale limbajului, utilizându-l fie ca instrument al adevărului, fie ca mijloc de expresie al artei sau ca unealtă a persuasiunii. Primii care subliniază relația de interdependență dintre limbaj și putere sunt maeștrii artei oratorice din Antichitate. În Atena, unde actele colective depind în mare măsură de arta dezbaterii, sofiștii își îndreaptă eforturile în sensul identificării de reguli care să asigure succesul actelor de vorbire. Este perioada în care se conștientizează potențialul enorm al limbajului
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
monolog interior; (3)aparteu; (4) discurs retoric; etc. Monologul propriu Ț zis: - presupune prezența unui interlocutor (!! dar interlocutorul nu își exercită menirea: nu dă replica); - este o formă de retorism; - prezența tuturor mărcilor formale ale exprimării orale adresate, din stilul oratoric; Deci: - (I) (1) interogații; (2) exclamații; (3) invocația retorică; (4) interjcții exclamative; (5) imprecații; etc.; - (II) (1) faze scurte; (2) propoziții exclamative; (3) aluzii; (4) suspensia; (5) enumerarea; (6) repetiția; (7) persoana a II-a verbală; etc.; - monologul permite personajului
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
permanențe, care este un anumit gen al limbei). Această înscriere a unei părți a evenimentului în chiar specialitatea sintaxei este suficient din punctul de vedere al enunțării lirice. Orice comentare, în textul însuși al poeziei, ar fi o procedare școlară, oratorică, în orice caz antipoetică. În matematice de exemplu, fizionomia unei pagini ar fi sălbatecă și respingătoare, dacă s-ar restabili, în vederea unei clarități totale, încheieturile cele mai mici ale raționamentului. E adevărat însă că în matematică cheia se poate găsi
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
lui ar fi câștigat în curățire; că și-ar fi pus invențiunea în teoreme și perfecțiunea în versuri; că, în sfârșit (cum s-a mai spus) Byron, ne-exilat, membru al Camerei Lorzilor, ne-ar fi scutit de mult patos oratoric și fericit cu o poezie mai scurtă?" 33 Ion Barbu, "Joc second", în Versuri și proza, 1984, p. 26. 34 Ion Barbu, "Poezia leneșa", în Versuri și proza, 1984, p. 170. 35 Cf. Henri Bergson, "L'énergie spirituelle", în Oeuvres
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
pe care le întâlnim frecvent în proza lui Dickens ni se par o anomalie stângace și sentimentală. 218 Alți cercetători ai ritmului prozei se mărginesc să studieze un aspect oarecum deosebit, "cadența", ritmul final al propozițiilor încetățenit în tradiția prozei oratorice latine, pentru care limba latină avea tipare exacte, cu nume specifice. "Cadența", mai ales în propozițiile interogative și exclamative, este în parte, și o chestiune de melodie. Cititorul englez modern sesizează cu greu tiparele meșteșugite ale cursului latin când sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
creează grupuri de două accente similare cu grupurile din versurile dipode. 219 Nu este necesar să ne angajăm într-o analiză detaliată a acestor procedee. Ele au în mod cert o îndelungată tradiție care a fost adânc influențată de proza oratorică latină. *26 În literatura engleză, proza ritmică atinge punctul culminant în secolul al XVII-lea, la scriitori ca Thomas Browne sau Jeremy Taylor. În secolul al XVIII-lea ea face loc unui stil mai simplu, familiar, deși spre sfârșitul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
să fie mult mai conservator, în timp ce versul liric, care este mai strâns legat de trăsăturile fonetice ale limbii, prezintă o mult mai mare variație națională. Chiar și în privința poeziei moderne, este important să se țină seama de deosebirile dintre versul oratoric, versul recitativ și versul "melodic", deosebiri ignorate de majoritatea metricienilor englezi oare, sub influența teoriei muzicale, sunt preocupați mai ales de versul cantabil. *49 Într-un valoros studiu consacrat poeziei lirice ruse din secolul al XIX-lea, *50 Boris Eihenbaum
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Poghirc 1968 = Cicerone Poghirc, B. P. Hașdeu. Lingvist și filolog, Editura Științifică, București, 1968. Poghirc 1970 = Cicerone Poghirc, În legătură cu Hașdeu și cu obiectivitatea științifică, în "Limba română", anul XIX, nr. 2, 1970, pp. 153-165. Quintilian 1974 = M. Fabius Quintilianus, Arta oratorica, vol. I-III, Traducere de Maria Hetco, Editura Minerva, București, 1974. Robins 2003 = R.H. Robins, Scurtă istorie a lingvisticii, Traducere de Dana Ligia Ilin și Mihaela Leat, Editura Polirom, Iași, 2003. Sebeok 1981/2002 = Thomas A. Sebeok, Jocul cu fantasme
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
caz particular lingvistico-psihologic"), considerând că Șăineanu ar fi trebuit să aibă în vedere "miezul primelor studii semasiologice ale lui Bréal" (vezi Windisch, 1991/2006, p. 230). 24 Termenul νόημα se găsește și la Quintilian, desemnând o figură de sens (Artă oratorica, ÎI, 11, 1). Quintilian revine, peste câteva sute de pagini, mai explicit asupra acestui termen, precizând că "sub această denumire se poate înțelege orice cugetare, însă ei [retorii moderni, n.m. C.M.] înțeleg cugetările neexprimate și numai sugerate; de felul acesta
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
profesională dincolo de orice îndoială, o autoare deja bine cunoscută și apreciată de către toți cei preocupați de problematica fenomenului comunicării, dar și de cultură în general. În toate lucrările sale, precum și în activitatea sa didactică, Georgina Oana Gabor, cu talentul său oratoric și cu stilul său de vorbire și mai ales de scriere de o eleganță rar întâlnită, se străduiește cu deplin succes să valorifice cunoștințele și competențele dobândite atât la Universitatea de Vest din Timișoara, ca studentă, cât, mai ales, pe
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
cărui studiu ne-am angajat, dar și asupra personalității epistemologice a fiecăruia dintre noi. Iată-l, deci, pe profesorul Black explicând rațiunea pentru care discursul lui Chapman din 1912, piesă care, de altfel, "nici nu apare în antologiile marilor acte oratorice și nici nu a primit vreun fel de atenție sau sprijin după ce a fost declamat"111 trebuie să fie etichetat, potrivit criteriilor de evaluare retorică de factură neo-aristoteliană, drept un total "eșec"112. Motivele sunt numeroase. În primul rând, apreciază
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
diadei locuri comune/locuri speciale) a argumentelor potrivite (ce pot lua forma logos-ului, ethos-ului sau a pathos-ului) pentru a obține efecte imediate asupra publicului aflat efectiv de față, Black observă că argumentele logice lipsesc cu desăvârșire din actul oratoric pe care îl studiază. Într-adevăr, argumentează criticul, teza principală a adresei de la Coatesville, oricât ar fi ea de dificil de identificat - "mântuirea poate veni numai de la Dumnezeu" - este "furnizată publicului ex cathedra, fără nici o urmă de dovadă"120. În ce privește
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
în afara "canoanelor" criticismului retoric de factură neo-aristoteliană, scriindu-și "drumul în afară": conceptul de "second persona". În prima parte a acestei analize, ne-am concentrat atenția asupra pastorului Chapman și a întreprinderii sale discursive profund creatoare, constatând că actul său oratoric ne implică, în calitate de "(second) personae", pe fiecare dintre noi, care îl lecturăm, oferind, cu fiecare lectură, viață, adresei de la Coatesville și primind, în schimb, nu-i așa?, posibilitatea experienței (morale) viitoare. Am insistat, de asemenea, asupra relației pe care criticul
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
prerogativ principal - și deci, identitate - devine capacitatea sa de a opta, a întreprins, realmente, cele mai bune alegeri, din cele posibile, având în vedere datele concrete ale situației particulare în care s-a angajat discursiv. Responsabilitatea, prin urmare, în actul oratoric, își mută centrul de greutate înspre agentul uman și înspre atributul fundamental al acestuia, conform noilor exigențe existențiale ale secolului XX: mandatul opțiunii personale. A pune, prin urmare, un pas după celălalt, pe cărările întortocheate, punctate de numeroase "răscruci" - care
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
pentru că ne amintim, cu siguranță, franchețea și hotărârea cu care acesta din urmă elimina, pur și simplu, neo-aristotelianismul, ca posibilitate critico-retorică pe scena cercetării, atâta timp cât acesta nu putea da seama de adresa de la Coatesville sau de alte astfel de acte oratorice remarcabile. Însă ce mai observăm este că, precum Black a lărgit posibilitățile criticismului retoric, astfel încât acesta să integreze astfel de evenimente discursive, alegerea lui Hill este, nu mai puțin, una pozitivă, recuperatoare, integratoare: atunci când toți criticii declară un eșec adresa
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
treime a adresei președintelui, în timp ce "tot restul constituie o pastișă moderată cu îndemânare a unor expresii familiare"276. În evaluarea sa generală a discursului președintelui Richard Nixon din 3 noiembrie 1969, criticul retoric Forbes Hill enumeră, încă o dată, virtuțile actului oratoric aflat în atenția sa și a noastră, desigur, în acest moment al parcursului metodologic în care ne-am angajat. Hill constată că, în lumina particulară a orientării neo-aristoteliene a demersului critico-retoric, în interpretarea pe care el însuși i-a dat
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
ales cu suficientă înțelepciune sau nu publicul țintă: "o întrebare importantă, scrie Hill, însă abordarea neo-aristoteliană nu ne autorizează să o punem"282. Pe de altă parte, atestă criticul, abordarea neo-aristoteliană nu are mandatul de a prezice dacă un act oratoric va rămâne "retoric viabil"283 sau nu. Este momentul când Forbes Hill îl citează pe însuși Edwin Black, cu scopul de a legitima o astfel de limitare a criticismului neo-aristotelian: într-adevăr, Black apreciase sarcina criticului neo-aristotelian de a se
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
chiar obiectelor de interes academic cărora le-au dedicat voință, viață și efort. Dar, mai ales, ambii critici au sesizat - și indicat celorlalți, membri ai comunităților academice actuale, dar și celor care vin din urmă - importanța și unicitatea, printre actele oratorice ale istoriei, ale acestor texte fundamentale ale oratoriei universale. Efortul de integrare, recuperare, evidențiere a unicității ambelor piese studiate de cei doi critici îi aseamănă pe cei doi mai mult decât orice tip de subscriere comună la practicarea legitimă a
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
autoare, în același an 1972, în care scria Forbes Hill, capitol care se intitulează An exercise in the rhetoric of mythical America (în traducere, Un exercițiu în retorica Americii mitice). Capitolul lui Campbell dă atenție, cum ne așteptăm, unui act oratoric aparte, pe care criticul îl consideră demn de interes, din perspectiva critico-retorică pe care își propune să o articuleze, exemplificând-o pe "cazul" respectiv. Cred că referirile la această parte a analizei mele pe care le-am strecurat în momentele
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]