7,285 matches
-
Fiind suficient de abil pentru a asculta și părerea părții adverse, Goldacre menționează replica homeopaților la atacurile taberei alopate: mai întîi, medicina alopată se sprijină pe o viziune pozitivistă care, ignorînd efectul spiritului, reduce lumea la un amalgam de materii oarbe. În al doilea rînd, mijloacele alopate sînt deseori o agresiune adusă organismului, efectele lor secundare putînd fi mai devastatoare decît boala tratată. Statistic, doar 13% din tratamentele alopate se bazează pe dovezi clare și doar 21% au șanse de a
Impostura hipocratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4266_a_5591]
-
cruțat singură de obligația firească de a asculta părerea oamenilor școlii. Autoritate nu înseamnă, pur și simplu, acea disciplină pe care intelectualitatea franceză a anilor 1960-1970 o ura din tot sufletul ei de stânga, ca pe o formă de supunere oarbă în fața represiunii sistemului, conform teoriei lui Bourdieu, idolul încă al multor sociologi și pedagogi. Deși nu e greu de văzut că indisciplina joacă un rol enorm în destructurarea școlii. Autoritatea școlii presupune independența ei față de factori externi, politici, în primul
Școala, pepinieră de bătăuși by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4280_a_5605]
-
va deține portofoliul Externelor, dl Marga nu are voie să-și ia mandatul de la tandemul Crin Antonescu-Dan Voiculescu. Una e să ajungi criticat în Der Spiegel, cum i s-a întâmplat dlui Marga, și cu totul altceva să anunți, urbi et orbi, că reprezinți o țară cu instabilitate garantată", a atacat Theodor Baconschi și a cerut măsuri împotriva ministrului. Declarațiile lui Marga nu par întâmplătoare. El doar completează ipoteza lansată de Crin Antonescu care a spus că un scor slab al PDL
Război total Marga-Băsescu. PDL cere demiterea ministrului () [Corola-journal/Journalistic/44633_a_45958]
-
Gheorghe se înroși tot. Lucica îi făcu semne disperate lui Petrache să tacă, sesizând că se înfierbântase și el. Dar frații se liniștiră brusc, în momentul în care se treziră în fața porții. Doar câteva găini și un câine bătrân și orb, care nu mai lătra de mult, mai vedeai prin curte. Copiii alergară spre casă. Intrară și ieșiră imediat, ținând de mâini o bătrână plăpândă, aplecată mult de spate. Plângea sărmana. Pe Gheorghe nu-l văzuse de mult, pe Petrache din
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
guste ceva. Apoi, dintr-o dată, Gheorghe se enervă. Se ridică brusc, înjură numai el știa pe cine și începu să umble agitat prin cameră. Se părea că îl ajunseră băutura și mahmureala. Se opri în dreptul mesei și, cu o furie oarbă, o izbi cu pumnul. Sticla, aproape goală, și un pahar căzură pe dușumea. Paharul se sparse, sticla, nu. Pe mine, măi Ioane, mă frământă altceva... De ce, Dumnezeul mamei lor de securiști, nu-i arestează!? Au scris și o scrisoare, iar
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
țara românească, și-i ștampilează pe cei care de-abia vor să intre În viață cu titlul de hoți, infractori periculoși de care trebuie să se teamă lumea și astfel, Îi nenorocește pentru Întreaga viață. Dar ce contează. Justiția e oarbă. Da. E oarbă; dar numai pentru cei necăjiți și neajutorați, pentru cei care vor să mai creadă că mai este dreptate și pentru "căței" În România. Nu mai așteptați, fraților, pentru că dreptatea a dispărut de mult de la noi și mai
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
-i ștampilează pe cei care de-abia vor să intre În viață cu titlul de hoți, infractori periculoși de care trebuie să se teamă lumea și astfel, Îi nenorocește pentru Întreaga viață. Dar ce contează. Justiția e oarbă. Da. E oarbă; dar numai pentru cei necăjiți și neajutorați, pentru cei care vor să mai creadă că mai este dreptate și pentru "căței" În România. Nu mai așteptați, fraților, pentru că dreptatea a dispărut de mult de la noi și mai ales pentru noi
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
amintea fața soțului ei, răposatul. Ești mecanic de locomotivă, nu? Dacă nu vrei să muncești unde vor ei, te bagă în lagărul de pedeapsă nr. 21, mai îngrozitor ca o închisoare. Buzele-i tremurau nestăpânit, și fața ei avea ceva orb și absent. Tremura toată, asudă și i se făcu rece. Setea lui îi ardea și ei acum gâtlejul și pieptul și-o simțea urcâdu-i-se, amețitoare, până-n cap. Cad în acest lagăr sute și mii de victime zilnic. Cine le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de goana trenului, cântecul atât de curat că închise ochii să nu zărească-n cădere fața cântărețului, care încă mai plutea pe valurile visului și ale valsului, ridicat în picioare deasupra podului să privească-n beznă imaginile despuiate de degetele oarbe și pârjolitoare ale reflectorului. Gata! Acum! își spuse. Se agăță fulgerător de cizmele santinelei, trăgându-le-n jos, peste capul lui, ca și cum ar fi icnit să zvârle din spate un sac ce-l incomoda. Muzicuța căzu lovindu-l peste ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se deprindă cu umbra, și-l văzu singur în toată hardughia, părând și mai goală acum, dimineața, în harababura, dezordinea și murdăria de peste noapte, de la închidere, cu urmele proaspete ale celor plecați, și mai singur, ca un paznic al singurătății oarbe și deznădăjduite. Ridică fața spre ea, și-atunci văzu cana de cafea de lângă el și ziarele, maldărul de hârtie foșnitoare care-i absorbea toată atenția. De obicei primea ziarele noaptea, nu aflase niciodată de unde și prin cine -, le vedea numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tuturor celor care au nevoie. Acum aș vrea să trecem la alt subiect care m-a preocupat intens o perioadă destul de lungă, pe care l-am sedimentat și care o să mă mai preocupe. Vă spuneam mai la început de Valentina, oarba fenomen de la Iași. Am vrut s-o cunosc și să stau pur și simplu de vorbă cu ea, după ce-am citit cartea d-lui Florin Gheorghiță, „Fenomenul Valentina”. Nu s-a putut sub nici o formă. Iată de ce. Întâmplarea face
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
supăra pe Dumnezeu că m-a ținut până aproape la nouăzeci de ani. Însă bătrânii au o supapă foarte înțeleaptă: au dreptul la nerușinare. O nerușinare nelimitată. Când mă gândesc la suferințele bătrâneții, îmi dau seama că în natura asta oarbă cel mai mare geniu este geniul morții. Faptul că murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi. BIBLIA Eu sunt iudeocentric în cultura Europei, că dacă scoți Biblia din Europa atunci Shakespeare devine
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
un câine visând la soare lângă trunchiul de brazi. Se strânge inima, și mâinile se desfac într-o lume de cerșetori, iubitori cu masca opacă, fără zâmbet și fără rid! Măcar un blid de aer să soarbă Inima înghețată și oarbă. Agenda Stă o agendă veche din 1966 pe scrin, mi-a răpit privirea într-un joc trist. Prin apele de venin a rămas inelul cu piatră de ametist. Agenda a trăit goală ca vremea în sine: nici o întâmplare nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
el plângem când ne chinuim, îl așezăm lângă petalele de flori, pe perna suferindă, blândă în lumina de ceară. El este misterul, ultimul cuvânt înaintea morții. Îl vom întâlni pe Dumnezeu, acolo, în prag ne vom uni, înainte ca lumina oarbă să îmblânzească glasu-i de arhiereu. în grota ce stă să ne soarbă. Trebuie să mă trezesc din această stare, oricât m-ar durea și oricât ar fi de grea, să scap de această apăsare. Sub legea credinței mele mă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
o preocupare constantă a autoarei care prin acest personaj laitmotiv, atrage atenția asupra unei drame în serie. Singurătatea la care le condamnă, pe anumite femei, propriile calități, nu este neapărat egocentrism, ci renunțare dureroasă. Privirea în oglindă este o privire oarbă, nu există imaginea ochiului spre exterior, ci imaginea de pe retina sufletului, ce pare a rămâne o realitate singulară. În stilul apăsător de viață al Angliei victoriene se țese, mai cu seama pentru femeie, care nu are accesul la funcții publice
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
iar meteoriți și parcă-ți pare că problema e soluționată, dar cicatricea rămâne. Să fie numai una, ar fi ideal, dar sunt sigură că, unde-i una, vor fi mult mai multe. Și atunci, care-i hotărârea noastră? Ne facem orbi și trăim în speranță și în așteptarea acelor surprize plăcute care, la început, erau mult mai multe, apoi au început să dispară rând pe rând. Ele lasă cerul pustiu... nu pustiu de tot, căci sunt soarele și luna, care au
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
N-o poți trăi deplin pe-a altora. Omul răspunde de actul său reprobabil în fața lui Dumnezeu și a conștiinței proprii. Aceasta, numai dacă are reprezentarea actului său ca păcat. Dacă nu, el îi poate afla explicația în acea necesitate oarbă care-l făcea pe Kant să fixeze întâmplarea în ea însăși, indiferent de cauza care a produs-o. Firește, în acest caz nu se mai pune problema mântuirii și a rostului venirii pe lume a lui Iisus Hristos. Am făcut
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3120]
-
seama de cine se rîde. Cîteva clipe, rîsul tuturor avu un efect miraculos. Fiecare deveni altul; mai bun, mai prietenos, mai dornic să se afirme într-un fel sau altul. Cînd se apropiară însă de marginea prăpăstiei și priviră adîncurile oarbe, un fior de groază străbătu pe fiecare. Nimeni nu îndrăzni să spună că vrea să coboare pentru a ajunge la cele două guri de umbră văzute de jos și atît de rîvnite de Bărzăun. Chiar și el, curajosul și neînfricatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
sacră" despre care vorbește autorul lui Empedocle, o neoființare al cărei cuprins este bucuria dezrobirii din orice sistem definitoriu, stare de pregeneză sublimată la maximum. Ca și în extazul mistic, se ating zorile unei dizolvări transfiguratoare, urmată de o înviere oarbă. Oarbă prin prea multa lumină revelatoare ca în finalul Paradisului dantesc, și prin prea multa energie existențială ce va să înfăptuiască un sine în nelimitată expansiune. Și anume, expansiune către o a treia stare care, prin actul inițiatic poetic, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
despre care vorbește autorul lui Empedocle, o neoființare al cărei cuprins este bucuria dezrobirii din orice sistem definitoriu, stare de pregeneză sublimată la maximum. Ca și în extazul mistic, se ating zorile unei dizolvări transfiguratoare, urmată de o înviere oarbă. Oarbă prin prea multa lumină revelatoare ca în finalul Paradisului dantesc, și prin prea multa energie existențială ce va să înfăptuiască un sine în nelimitată expansiune. Și anume, expansiune către o a treia stare care, prin actul inițiatic poetic, a depășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Shakespeare avea să ironizeze sever acea lume în piesa Troilus și Cresida. Dar, mai apoi, odată cu tragedia, în spiritualitatea greacă neliniștea existențială capătă o măreție ne mai atinsă ulterior. Astfel, la Eschile omul înfruntă pe zei, la Sofocle înfruntă destinul orb, iar în teatrul lui Euripide omul se înfruntă cu el însuși, cu propriile patimi. Dar spaima spectatorului în vechea Eladă era exorcizată de catharsisul indus prin elevata poezie a discursului scenic, gândirea înaltă și perfecțiunea artistică. Astfel, suferința îndurată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
plafonul Capelei Sixtine Creația ca pe o învingere de către divinitate a neliniștii sale de a fi singur, iar pe Adam neliniștit că s-a născut, scria într-unul din sonete: "Când sufletul mi-e fără frâu și fără ghid, rațiunea oarbă și șchioapă, este de mirare că primul foc pe care-l întâlnesc mă face să ard ca un fulger ? Și dacă sunt mereu egal cu ceea ce mă mistuie și mă răpește mie însumi, astfel încât posed această artă a frumuseții smulsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cuvinte, precum aruncarea la întâmplare de forme și culori în tablourile lui Pollock (happening art). Poemul se transformă într-o proză versificată a unui puzzle haotic, neinteligibil, simulând subtilitatea, profunzimea. Evadând în spații false, pur lingvistice, simple aventuri ale cuvintelor oarbe, poezia nu mai vorbește despre imposibil, ci tinde să devină ea însăși imposibilă. Poezie și transposibil Precum am arătat în publicații anterioare, meditând, la anii adolescenței, asupra libertății metafizice radicale am ajuns la conceptul pe care l-am văzut ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
intelectului "eroic" dincolo de ființă și neființă și dincolo de orice datum care alcătuiește o lume nelumea conceput de Eminescu în Archaeus. Viziunea din Luceafărul "Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe, / E un adânc asemene/ Uitării celei oarbe" reflectă desprinderea abisală mergând până la uitarea totală de lume și de sine consonantă cu parcursul fulgurant spre transposibil. Iar, de mult mai departe, găsim în Platon (Fedru, 247c) următoarea viziune: "Există un loc supraceresc fără culoare, fără formă, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
tu, lupul nu mai e. A murit? O, nu, din fericire nu, asta nu s-a întîmplat, se grăbi căpriorul să-l liniștească. Sau, mai precis, era cît se poate de în viață ultima dată cînd l-am văzut. Trist, orb, dar refăcut și în viață. Ghicind întrebarea nerostită, căpriorul continuă: Am încercat să-l convingem să rămînă. Aici era respectat și dorit. Ar fi trăit alături de noi fără grija zilei de mîine. Dar nimic nu l-a putut întoarce din
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]