645 matches
-
ajuns la operă, întrucât nu i s-a oferit ocazia de a scrie în acest gen. În schimb, potențele sale dramatice le-a valorificat în muzica vocal-simfonică. Prima lucrare religioasă este „Magnificat” (1723), un oratoriu cu arii, coruri și pagini orchestrale, executat la slujba de vecernie de la Crăciun, Paști și Rusalii. Textul este latin, fiind extras din Evanghelia lui Ioan. Alături de caracterul jubilant al textului, muzica dă luminozitate și strălucire grandioasă lucrării. Încadrată în serviciul religios și cântată după predică, „Magnificat
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
cinci Pasiuni, dintre care s-au găsit, în mod cert, două: "Johannespassion" (1723), retușată în mai multe rânduri, și "Matthäuspassion" (1729), cea mai izbutită. Patimile după Ioan și Matei au o construcție asemănătoare, cuprinzând recitative, arii, coruri, corale și pagini orchestrale. Fragmente din Patimile după Marcu, a cărei manuscris s-a pierdut, le regăsim în „Oda funebră” (1732), scrisă la moartea reginei Christina Eberhardine, soția regelui de Saxa, Frederic August. În afara coralului, care este pivotul secțiunilor, a fragmentelor recitativice, narative și
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
un rol de acompaniament în concertele "grossi", în cele șase Concerte brandenburgice orchestra realizează un dialog cu grupul concertino. În Concertul nr. 1, grupul concertino se contopește aproape integral cu "ripieni", iar în Concertul nr. 3 dispare cu totul masa orchestrală, fiind alcătuită din trei grupuri: viori, viole și violoncele, fiecare având trei voci care dialoghează sau se unesc într-un ansamblu viguros. În aceste concerte Bach îmbogățește paleta timbrală, căci pe lângă grupul instrumentelor cu coarde el le folosește și pe
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
a (a "Destinului") și a VI-a ("Pastorala"). În aceste compoziții se observă deosebirile față de operele compuse în primii săi ani în Viena: orchestra devine principalul "instrument" al lui Beethoven, chiar și operele compuse pentru instrumente soliste au un caracter orchestral. Prin anul 1818, Beethoven devine complet surd, singura modalitate de a comunica cu interlocutorii erau "caietele de conversații", în care aceștia scriau în loc să vorbească. Surditatea nu i-a întrerupt însă creația artistică, în 1819 compune "Variațiile-Diabelli" pentru pian, în 1820
Ludwig van Beethoven () [Corola-website/Science/296598_a_297927]
-
ani a studiat cornetul și a condus orchestra școlii de corecție unde fusese internat pentru ca a tras un foc de revolver în aer în noaptea de Anul Nou. După ce a fost eliberat, cutreieră străzile New Orleans-lui împreună cu o mică formație orchestrală simpatizată de populația orașului, executând, printre altele, bucata ""When the Saints Go Marchin'in"", care, ani mai târziu, avea să fie una din piesele sale cele mai interpretate. În cursul acelor peregrinări prin oraș, îl întâlnește pe Joe Oliver, considerat
Louis Armstrong () [Corola-website/Science/298273_a_299602]
-
legea privind simbolurile naționale israeliene inclusiv imnul național a fost adoptată de Knesset abia la 10 noiembrie 2004! În timpul Holocaustului, "Hatikva" a fost cântecul oficial al rezistenței evreiești din Ghetoul Varșoviei în anii 1942-1943. Imnul a cunoscut mai multe aranjamente orchestrale, dintre care mai cunoscute sunt cele ale dirijorului italian Bernardino Molinari (1880-1952) din 1948, cea a compozitorului israelian Paul Ben Haim și cea din 1947 a lui Kurt Weill. La enoriașii sioniști religioși există obiceiul de a se cânta și
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
din nefericire, este silită să-și întrerupă activitatea pentru mai mulți ani, fiind imobilizată în ghips din cauza unei boli a coloanei vertebrale. Abia în 1921 este în măsură să reapară în public ca solistă în recitaluri de pian sau concerte orchestrale, ori însoțind muzicieni prestigioși ca George Enescu, Pablo Casals, Eugène Ysaye, Dinu Lipatti. Intervine o nouă întrerupere de activitate datorită unei tumori a nervului optic, care a trebuit să fie operată. Refugiată în 1940 de teama nazismului, după numeroase peregrinări
Clara Haskil () [Corola-website/Science/297427_a_298756]
-
chiar mai mult decât artele frumoase. Deja cunoscută încă din zilele lui Mozart și ale lui Beethoven drept „capitala muzicii”, Viena a ocupat, ca mai înainte, o poziție preponderentă și influentă atât în domeniul muzicii culte (în special în muzica orchestrală, prin compozitori ca Anton Bruckner, Gustav Mahler și Richard Strauss), cât și în muzica ușoară (valsul vienez al dinastiei Strauss, opereta vieneză a lui Johann Strauss (fiul) și a lui Franz Lehár). În ultimii ani ai Monarhiei austro-ungare, Arnold Schönberg
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
în Marea Britanie pe 1 octombrie, în S.U.A. pe 2 octombrie. Au existat trei versiuni distincte: 1) un CD cu versiunea standard și 2) o ediție specială de două CD-uri care conține o piesă bonus pe discul 1 și versiuni orchestrale pentru fiecare piesă de pe album pe discul 2 și 3) o ediție limitată de 3 CD-uri cu 2 CD-uri din versiunea a doua și cu un al treilea CD ce conține unele versiuni demo ale pieselor (de exemplu
Nightwish () [Corola-website/Science/297540_a_298869]
-
avea multe în comun cu ultimul album (Once). De exemplu, formația va păstra oarecum cântecele puternice (ca „Nemo”, „Wish I Had an Angel” și „Planet Hell”), dar vor fi și câteva balade. Noul album include mulți muzicieni invitați și părți orchestrale - în același interviu, Tuomas a spus că ei au înregistrat Once cu 18 oameni în cor, care nu erau suficienți.
Nightwish () [Corola-website/Science/297540_a_298869]
-
de prime audiții ale compozitorilor români, promovând creațiile acestora în sala de concert, pe calea undelor, prin înregistrări speciale pentru disc și Fonoteca de Aur, unele interpretări fiind preluate de Uniunea Europeană de Radio. Aflată la nivelul celor mai importante ansambluri orchestrale aparținând radiodifuziunilor europene, producția acestei orchestre de elită a fost onorată și cu importante distincții naționale și internaționale pentru discurile realizate: Charles Cros - Franța; Puerta del Sol - Uruguay, Koussevitzky- SUA. Orchestră Națională Radio s-a impus și în afara țării prin
Orchestra Națională Radio () [Corola-website/Science/317196_a_318525]
-
Music of Marvin Gaye" cu această preluare, după șlagărul lui din 1976. La sfârșitul anului, piesa a fost inclusă și pe albumul compilație de balade al Madonnei, "Something to Remember". Aici au fost incluse două variante: cea originală și una orchestrală, ambele în colaborare cu grupul britanic Massive Attack. Cântecul fusese planificat să fie primul single de pe ambele albume, însă din cauza drepturilor de autor (albumele au fost lansate la case de discuri diferite), planurile au fost anulate pentru a evita problemele
Indicele cântecelor de Madonna () [Corola-website/Science/317176_a_318505]
-
pentru vioară (1952) și pentru oboi (1960), muzică de cameră, piese vocale și muzică de film. Și-a început cariera pedagogică în 1951 la Conservatorul din București, unde a predat până în 1964 cursuri de orchestrație, citire de partituri și dirijat orchestral în calitate de lector, asistent și apoi profesor asociat. În 1953 a dirijat Ansamblul Consiliului Popular din București. Un am mai târziu, a fost numit dirijor permanent al Filarmonicii de Stat „George Enescu” din București, funcție pe care a avut-o până în
Mircea Basarab () [Corola-website/Science/319648_a_320977]
-
A urmat apoi Conservatorul din București între anii 1950 și 1955; aici i-a avut ca profesori pe Mihail Andricu (compoziție), Theodor Rogalski (orchestrație) și George Georgescu (dirijat). A debutat în 1951, la Radiodifuziunea Română, unde a prezentat diverse prelucrări orchestrale. S-a remarcat ca un talentat orchestrator, atrăgând atenția prin aranjamente precum cel scris pentru cântecul „Habar n-ai tu” de Ion Vasilescu. În ultimii ani 1950 a scris muzică de film pentru două producții scurte. În 1960 începe să
Richard Bartzer () [Corola-website/Science/319677_a_321006]
-
cît și lucrări moderne, glasul sau frumos, condus cu expresivitate și siguranța, aducind un plus de frumusețe.” (Anca Florea - „Concursul Paul Constantinescu și ansamblul Profil”, Curentul - 8.04.2003) „Soprana Cristina Radu și flautistul Cătălin Opritoiu, integrați într-un discurs orchestral pendulind între sonorități tragice și luminoase de o superbă frumusețe melodica, au reușit să ne furnizeze momente de reală încîntare estetică.” (Vasile Donose - „Concertul orchestrei de cameră Philarmonia’’, Cronică română 10.05.2003) „Cristina Radu pare a fi o Donna
Cristina Radu () [Corola-website/Science/315783_a_317112]
-
problemele sociale,de identitate și evadări din cotidianul din ce în ce mai rutinat. Nu doar textele au fost centrul de greutate al noii formule ci și sound-ul a devenit unul special, derivat și din faptul că întreaga trupă are studii muzicale solide, partea orchestrală bine închegată a fost lucru emblematic și apreciat la El Negro dintotdeauna în showbiz-ul romanesc. În anul 2005 cei 7 componenți au lucrat la un album nou în studioul Zion Records, iar la sfârșitul anului apare prima piesă, "Ploaia
El Negro () [Corola-website/Science/316636_a_317965]
-
instrumente sunt mai sonore decât coardele ciupite. Cele mai cunoscute instrumente cu coarde frecate folosesc arcușul și fac parte din familia viorii (vioară, violă, violoncel, contrabas), fiind singurele coarde frecate ce intră în componența unei orchestre simfonice. Deși multe partituri orchestrale folosesc instrumente cu coarde ciupite (harpa sau, mai rar, chitara) și lovite (pianul), denumirea de „coarde” în raport cu orchestra nu se va referi la ele, ci exclusiv la coardele frecate. Astfel, scriitura pentru „coarde” folosește cinci partide: vioara întâi, vioara a
Instrument cu coarde () [Corola-website/Science/315164_a_316493]
-
serie de piese instrumentale, unite într-o operă de proporții mai mari. Nici un termen nu poate desemna mai bine genul muzical la care se raportează. Un număr impresionant de lucrări scrise pentru un singur instrument, pentru formații de cameră sau orchestrale poartă denumirea de suită. Prin suită se înțelege un gen muzical alcătuit din mai multe lucrări contrastante ca expresie și dinamică. Procesul de formare a suitei cunoaște două etape ale căror rezultate au dus la desăvârșirea genului atât pe linia
Suită (muzică) () [Corola-website/Science/315192_a_316521]
-
Acestea sunt de obicei; "menuetul", "bourree", "gavota", "loure", "passepied", "rigauden", "siciliana" etc.. În plus, Bach aduce ca o introducere ce urmărește fixarea de la început a tonalității unice a suitei termenul de „preludiu” pentru suite instrumentale (uneori „intradă”), iar pentru cele orchestrale denumirea de „uvertură”. Mai putem întâlni o mișcare ce nu intră în categoria dansurilor populare, pe numele de arie. Ea este introdusă pentru obținerea unui contrast mai puternic între piesele componente. Caracteristicile specifice suitei preclasice: Suita este, de fapt, primul
Suită (muzică) () [Corola-website/Science/315192_a_316521]
-
putem întâlni o mișcare ce nu intră în categoria dansurilor populare, pe numele de arie. Ea este introdusă pentru obținerea unui contrast mai puternic între piesele componente. Caracteristicile specifice suitei preclasice: Suita este, de fapt, primul gen muzical (instrumental sau orchestral), în sens de ciclu, pe care îl cunoaște istoria muzicii culte. Prin conținutul expresiv, prin semnificația dramaturgiei și structurii sale, suita a influențat apariția altor forme și genuri muzicale. Suita modernă cunoaște, odată cu reapariția ei în secolul XIX, o diversificare
Suită (muzică) () [Corola-website/Science/315192_a_316521]
-
Doina Gorjului” din Târgu Jiu, ansamblu în care își găsește și acum, împlinirea profesională ca interpretă de muzică populară. În 2007 a realizat primul album muzical, “Floare pe munte crescui“, cu acompaniamentul orchestrei ansamblului artistic profesionist “Doina Gorjului” și aranjamentul orchestral al dirijorului Marcel Parnica. În 2008 a făcut imprimări radio, albumul “Floare pe munte crescui“ cu acompaniamentul orchestrei Radiodifuziunii Române și aranjamentul orchestral al dirijorului Adrian Grigoraș. La începutul anului 2009 realizează albumul " Florile de mac poartă noroc" cu acompaniamentul
Olguța Berbec () [Corola-website/Science/316008_a_317337]
-
primul album muzical, “Floare pe munte crescui“, cu acompaniamentul orchestrei ansamblului artistic profesionist “Doina Gorjului” și aranjamentul orchestral al dirijorului Marcel Parnica. În 2008 a făcut imprimări radio, albumul “Floare pe munte crescui“ cu acompaniamentul orchestrei Radiodifuziunii Române și aranjamentul orchestral al dirijorului Adrian Grigoraș. La începutul anului 2009 realizează albumul " Florile de mac poartă noroc" cu acompaniamentul orchestrei ansamblului artistic profesionist “Doina Gorjului” și aranjamentul orchestral al dirijorului Aurel Blondea, iar în anul 2012 , editează albumul “ De la Gorj la Mehedinți
Olguța Berbec () [Corola-website/Science/316008_a_317337]
-
imprimări radio, albumul “Floare pe munte crescui“ cu acompaniamentul orchestrei Radiodifuziunii Române și aranjamentul orchestral al dirijorului Adrian Grigoraș. La începutul anului 2009 realizează albumul " Florile de mac poartă noroc" cu acompaniamentul orchestrei ansamblului artistic profesionist “Doina Gorjului” și aranjamentul orchestral al dirijorului Aurel Blondea, iar în anul 2012 , editează albumul “ De la Gorj la Mehedinți “, cu acompaniamentul orchestrei “ Lăutarii” din Chișinău , dirijor Nicolae Botgros, aranjamentul orchestral al dirijorului Nicu Crețu și al lui Daniel Pârvu. În anul 2008 încearcă o nouă
Olguța Berbec () [Corola-website/Science/316008_a_317337]
-
Florile de mac poartă noroc" cu acompaniamentul orchestrei ansamblului artistic profesionist “Doina Gorjului” și aranjamentul orchestral al dirijorului Aurel Blondea, iar în anul 2012 , editează albumul “ De la Gorj la Mehedinți “, cu acompaniamentul orchestrei “ Lăutarii” din Chișinău , dirijor Nicolae Botgros, aranjamentul orchestral al dirijorului Nicu Crețu și al lui Daniel Pârvu. În anul 2008 încearcă o nouă abordare a calităților vocale și participă la Festivalul de romanțe “ Crizantema de aur ” - Târgoviște, unde obține unul dintre cele patru mari premii oferite de organizatori
Olguța Berbec () [Corola-website/Science/316008_a_317337]
-
(din = deschidere) se numește o piesă orchestrală care precedă o lucrare muzicală de mari proporții, destinată să introducă spectatorul în atmosfera operei ce urmează, sau care constituie o lucrare independentă. Este concepută ca introducere la o operă, la unoratoriu, la o suită instrumentală etc. sau ca o
Uvertură () [Corola-website/Science/321087_a_322416]