5,945 matches
-
destule dovezi în sprijinul ei, dat fiind că, în ce privește, critica există abia de cîteva secole. Problema mea era capitolul de receptare din istoriile literare. El lipsește, spuneam, din toate. Motivul lipsei fiind tradiția didactică a unor astfel de lucrări ori orgoliul de a fi original al autorilor lor, rezultatul e că istoricii literaturii își retează cu mîna lor o bună parte din șansa de a fi citiți în viitor. Restituirea climatului intelectual în care, de-a lungul vremii, au avut loc
Despre istoriile literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16604_a_17929]
-
riscat o asemenea schimbare. Lipsită de autoritate, Ana Maria Tinu și-a închipuit că puterea se cîștigă semnînd hîrtii. Sau că recunoștința se moștenește. Ea a vrut să-i ia prerogativele lui Cristian Tudor Popescu mizînd pe ideea că între orgoliu și dependența lui sentimentală de Adevărul, redactorul-șef al ziarului va alege dependența. Cristian Tudor Popescu nu numai că a plecat, dar n-a ezitat să titreze: "Adevărul a murit" deasupra articolului principal. Înțeleg supărarea demisionarilor - ei au făcut ziarul
Adevărul fără CTPopescu și CTP fără Adevărul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11893_a_13218]
-
dar că n-are ce face, deoarece trebuie să acorde anumite satisfacții celor care l-au ajutat să repurteze victoria. Omenesc, prea omenesc ar spune Nietzsche. Dar, gesturile în favoarea partizanilor trebuie azi, în România, reduse la minimum. La fel și orgoliile personale. După căderea lui Nero la Roma a devenit principe un reprezentant al aristocrației senatoriale, Galba. Bătrân, el a crezut că se va impune dacă va adopta un tânăr strălucit care să-i succeadă la domnie. Istoricul Tacitus îi atribuie
Eșecul lui Galba by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11896_a_13221]
-
anihileze disprețul reciproc, dacă ar fi făcut referințe mai calme unul la ideile celuilalt, amândoi nu ar fi avut decât de câștigat. Această polemică s-a încins, prin efectele colaterale, până la ofense reciproce, ajunse în pragul calomniei. Naționalismul și competiția orgoliilor au înfierbântat mai mult spiritele celor doi decât diferența sau identitatea de idei. În orice caz, disputa dintre Dan Botta și Lucian Blaga nu are ce căuta, după părerea mea, într-o istorie a plagiatului. E doar un trist exemplu
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
abstracție de învinuirile pe care și le aduc, onestitatea de scriitori a celor doi nu poate fi contestată. Că și-o pun ei înșiși la îndoială e o bizarerie, izvorâtă din antipatia și incompatibilitatea dintre ei. E un rezultat al orgoliilor inflamate peste măsură. Dan Botta a fost înconjurat de o dezavuare aproape generală. Ion Bălu, într-o relatare suficient de detaliată a "duelului", relevă faptul că volumul Cazul Blaga "nu a avut nici un ecou" (Viața lui Lucian Blaga, II, Ed.
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
Ion Simuț Numindu-l "obraznic și laș" (cuvintele cele mai ofensatoare, invocate ca pricină imediată și urgentă a duelului), "recidivist" în acuze balcanice nefondate și scriitor "steril", Lucian Blaga a șifonat crunt onoarea și orgoliul lui Dan Botta, cunoscut în epocă pentru grandomania lui (Eugen Ionescu îl ridiculiza și îl antipatiza pentru ea). Poetul Eulaliilor este adus în pragul disperării. Din acuzator s-a transformat în acuzat. Simte că acum el e cel provocat. Notițele
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
responsabilitate, se așază singur foarte jos pe scara însușirilor morale". Dar nici acest episod al duelului eșuat nu trage cortina, pentru că nu e ultimul act al piesei cu o narațiune palpitantă în care se înfruntă nu numai idei, ci și orgolii și se prefigurează arme. Având în vedere evoluția ostilităților, nu ar fi deloc exagerat să spun, parafrazând o nefericită vorbă celebră, că lui Dan Botta, când aude de Lucian Blaga, îi vine să scoată pistolul.
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
a fost decît întrezărirea bruscă, de către spirit, a unui drum pregătit pe îndelete. Puștii din "Alpin" au învățat pas cu pas gramatica muzicii de cameră. Au fost puși să facă multiple exerciții de sintaxă interpretativă. Li s-au trezit sentimente, orgolii, nebănuite energii. Și iată că un poem sonor ne săgetează inimile. Dacă în urmă cu zece ani Bucureștiul nu avea nici un ansamblu de percuție, azi se fălește cu existența a două asemenea entități restitutive, ambele din plin performante. în aceeași
Între patos și hybris by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11915_a_13240]
-
o foaie albă - cu semnificația "refuz" - celor care ar fi vrut să-l viziteze. în intenție, mesajul aproximativ era: Eu, acum, vreau să vă uit, iar voi să mă țineți minte cum eram cîndva. Sînt propriu-mi tribunal și - suprem orgoliu! - nu mai vreau să apar în lume, ca să nu fiu cumva judecat vreodată. Eu vreau să fiu asemeni unui zeu - mort și nemuritor deopotrivă -, dincolo de orice evaluare omenească. Numai zeii își pot permite să trimită cîte o foaie albă de
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
o filieră internă, iar această competiție a mândriilor naționale va juca un rol decisiv în alterarea polemicii spre reproșuri jignitoare. Dar asta nu e totul. O notă finală e menită să pună paie pe foc, pentru a stârni sensibilitatea și orgoliul lui Blaga. După ce informează că a expus ideile despre frumosul românesc încă din 1934 în două conferințe rostite la radio, Dan Botta reproșează eseului Spațiul mioritic că se face ecoul nemărturisit al interpretărilor sale, "relevând ritmul ondulatoriu al spațiului românesc
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
Liviu Dănceanu Tot mai marginalizați, mai ostracizați, compozitorii seamănă din ce în ce mai mult cu niște tăciuni care scot mult fum, fără să încălzească și fără să lumineze. în plus, izolarea și abandonarea lor de către cetate au dezlănțuit ambiții și orgolii precum moartea ce vrea să pună gheara peste tot. Așa se face că, etalîndu-și copios ambițiile și orgoliile, majoritatea compozitorilor de azi se visează în culmea puterii și a grațiilor quasi-totale. Aproape că nu mai există creator de muzică savantă
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
scot mult fum, fără să încălzească și fără să lumineze. în plus, izolarea și abandonarea lor de către cetate au dezlănțuit ambiții și orgolii precum moartea ce vrea să pună gheara peste tot. Așa se face că, etalîndu-și copios ambițiile și orgoliile, majoritatea compozitorilor de azi se visează în culmea puterii și a grațiilor quasi-totale. Aproape că nu mai există creator de muzică savantă care, oricît de nepăsător, oricît de aparent dezinteresat ar părea, să nu își deconspire vanitatea și să nu
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
atît de adîncă îi pare rana făcută amorului propriu. Ambițioșilor le place actualitatea. Uitați-vă la compozitorii contemporani: cu cît sînt mai implicați în aspectul prospectiv, experimental al limbajului muzical, cu atît mai grele le sînt suspiciunile și mai sensibile orgoliile. Fapta docilității, a încartiruirii se prescrie, iar ideea cutezanței nu se iartă, probabil, niciodată. Se spune că familia și prietenii nu pot judeca un creator. Dar dacă opera acestuia circulă doar în perimetrul rudelor și al amicilor? Dacă egoismul compozitorului
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
în jurul unei convenții, pentru a se transforma, în virtutea unei puternice presiuni lăuntrice, în locuri, în animale, în oameni vii, în izbînzile și în impasurile unei vieți egale cu sine pînă la ritualizare. Nici vanitatea luării în stăpînire și nici măcar legitimul orgoliu de artist nu pot fi descifrate în aceste desene, în aceste exerciții intime de apropiere, ci un lucru mult mai simplu și, în același timp, mult mai înalt sălășluiește în ele: teama de a pierde clipa ( și de aici de
Un leac împotriva uitării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11984_a_13309]
-
a fost tot mai puțin, mai stins, mai puțin luminos, monocolor și oficial. Dar și asta poate fi ceva normal, la urma urmelor. Nu o poți duce numai într-o strălucire. Sînt perioade de umbră, de căutare, de redefinire, de orgolii exacerbate. Ca și în creație. Aflu dintr-o știre că președintele Institutului Cultural Român, Augustin Buzura, a fost înlocuit. După cincisprezece ani neîntrerupți, nu m-am mirat atît de tare. Și nici atît de anormal nu mi s-a părut
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
său emul ca invitat în carnavalești emisiuni de televiziune, l-am văzut de atîtea ori răzgîind impertinența găunoasă, încurajînd impostura și cocoloșind țoapa, încît am sfîrșit prin a mă îndoi pînă și de ceea ce părea axa sentimentului păunescian al ființei: orgoliul. Ce lipsă de orgoliu, într-adevăr, ce lipsă de inteligență, în fond, să accepți vecinătatea unui sfîrîiac. S-ar zice că trunchiul nu sare departe de așchie..." Legea și ortacii lui Funar Reacțiile de tot felul provocate de adoptarea la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16059_a_17384]
-
în carnavalești emisiuni de televiziune, l-am văzut de atîtea ori răzgîind impertinența găunoasă, încurajînd impostura și cocoloșind țoapa, încît am sfîrșit prin a mă îndoi pînă și de ceea ce părea axa sentimentului păunescian al ființei: orgoliul. Ce lipsă de orgoliu, într-adevăr, ce lipsă de inteligență, în fond, să accepți vecinătatea unui sfîrîiac. S-ar zice că trunchiul nu sare departe de așchie..." Legea și ortacii lui Funar Reacțiile de tot felul provocate de adoptarea la Budapesta a Legii statutului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16059_a_17384]
-
ar fi putut trece de granițele academismului fără a-și compromite imaginea clasicizată. Și totuși, întors cu spatele spre zonele abisalului, Blaga coboară în arenă spre a-și caricaturiza pamfletar un adversar. Cât era de inocent acesta nu ne preocupă. Orgoliul creatorului de sistem prin "trilogii", chiar dacă nu încheiate în 1942, fusese atins dureros, ceea ce iscă un talent cu nebănuite resurse, în stare să facă victime. Mulți dintre cei interesați de gândirea lui Blaga vor fi străbătut, pagină cu pagină, cele
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
sfîrșit. Cine nu găsește în el forța de a lua de bună iluzia cu pricina nu va deveni niciodată critic literar. Va rămîne un cititor, defensiv și timid, zdrobit de prestigiul judecăților de dinaintea lui. Nepos și Plutarh sînt vinovați de orgoliul care s-a născut în adolescentul care încă nu știa ce va deveni: lor le datorez că n-am rămas un cititor nesățios și naiv, de la ei am învățat cum trebuie citită de fapt literatura.
Cum am învățat să citesc literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16123_a_17448]
-
pe care o considerați inerentă oricărei creații artistice; ea este o literatură fără catharsis. Pascal îl învinovățea pe Montaigne că a arătat omului numai mizeria sa - ceea ce generează disperarea - iar pe Descartes că i-a arătat numai măreția - ceea ce generează orgoliul - spunînd că este absolut necesar să-i fie arătate și una și cealaltă. Desigur, Beckett, mai mult decît Montaigne, arată doar fața de mizerie a condiției umane. Dar mă întreb, tot în spiritul lui Pascal, dacă o cunoaștere lucidă a
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
jurnal de sex, similar celui al unei Catherine Millet ( La vie sexuelle de Catherine M.) sau al unei Anaïs Nin (Jurnalul dragostei) cu o deosebire esențială însă. Chiar dacă există sentimentul unei debordări erotice, a unei provocări adresate oricărei virilități, cu orgoliul unei nemăsurate puteri a matricii, a unei maxima vulva, chiar și puțină blasfemie pe ici pe colo, povestea își are partea sa de umbră, de angoasă, de vertij dizolvant. În plus, Joe nu e interesată de scriitori și de redactarea
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
bucurie”. Oastea, camarazii futuriști, - nicidecum de partea sa, neascultându- i de ordine, sunt aproape absenți cu desăvârșire la Moscova. Situația se arătă puțin altfel la Petersburg, unde Marinetti sosește cu trenul pe 26 ianuarie 1914. Și aici, apriori lezați în orgoliul lor, unii avangardiști ruși se arătau nemulțumiți de faptul că italianul ar privi futurismul rus ca pe un fel de subdiviziune a sa. Maiakovski spuse gogolian: „Ce fel de domn revizor a venit să-și inspecteze sucursalele? Când sucursalele sunt
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
a se dovedi, astfel, steril și fără a se cădea în boala, frecventă printre poeți, a autopastișei. Artificiul mi-a plăcut, mai ales că el răspundea implicit unei întrebări complicate, de care criticii s-au ciocnit, dar pe care, din orgoliu, probabil, au trecut-o sub tăcere: în ce fel aparține Eugen Suciu generației optzeci ? Structural, par să-l despartă de aceasta mai multe decât îl apropie. Și totuși, poetul e, și de fapt și de drept, un optzecist veritabil. A
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
Care își joacă rolul cu suficientă artă Și-și vrea compătimită pretinsele-i mâhniri De vulturi și de greieri, de râu și trandafiri, Ba chiar de noi, autorii acestei mascarade, Spărgându-ne urechea cu sute de tirade? Aș fi putut (orgoliu-mi era până la nori Și îmi punea mulțimea de demoni sub picior) Să le azvârlu-n față sfidarea mea supremă, Dacă n-aș fi văzut-o în ceata lor obscenă - Cum nu păliră-n ceruri arunci toți sorii vechi? - Pe
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
părinții” (ibidem). Astfel se explică factura discursului Clarei Mărgineanu, nu o dată încrîncenat, revendicativ. Săvîrșind eforturile unei obiectivări (ton de constatare, uscat), nu poate ascunde suferința vie, țesutul sufletesc sîngerînd. Acest complex alcătuiește sîmburele particular al lirismului în cauză. Inflexiunile de orgoliu ca și cele ale cinismului se aplică unei condiții de mal-aimée, metaforele însele au alura unui pariu cu alcătuirea nedreaptă a vieții: „am fost aruncată în viață/ cum aș fi fost aruncată la gunoi (...) mi se prelinge inima printrun os
Un discurs Revendicativ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2734_a_4059]