2,438 matches
-
buzunarul de la spate al pantalonului o enormă batistă albă și o flutură de mai multe ori, ridicând în același timp mâinile ca să demonstreze în mod vădit că este dezarmat. După câteva momente de șovăială, Gacel hotărî să se arate. Stăpânul oribilei cămăși se îndreptă spre el și, când se află destul de aproape, întrebă într-o franceză cu adevărat de baltă și macaronară: — Gacel...? Ești Gacel, tuaregul? Da, eu sunt. — Ți-am adus ceva... Se întoarse și-i făcu un semn însoțitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
noastre. Nici o deosebire Între mine și cimpanzeul care trezindu-se din somn În cușca lui, unde se zbenguiau cinci maimuțe, după ce s-a uitat cîteva clipe la ele, a ales-o pe una bătrînă cu șezutul umflat ca o tumoră oribilă și și-a Înfipt de cîteva ori organul Înfierbîntat și noduros În carnea vie. Geamul e deschis. Aerul e ca roșcova, nici aspru, nici dulce. Mă Încăpățînez să scriu, deși În sufletul meu nu se cumpără nu se vinde. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fi de partea lui, așa, fiindu-mi fiu, Îl dezaprob.“ Ce labile sînt criteriile noastre morale. Azi noapte am avut un vis scabros. Mă aflam În amfiteatrul Odobescu Înțesat de studenți. Eram Întinsă pe o masă ginecologică În poziția aceea oribilă și un bărbat - știam că e redactor la o editură, dar nu-l puteam identifica deoarece fața Îi era acoperită cu un ciorap tras pe cap ca În filmele polițiste - mă racla. Îi auzeam vocea sonoră citind În vaginul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ferometalu de la poștă ța venit să-mi ceară bani ca să Împopoțoneze blocul după gustul ei și eu trebuie să plătesc cu zîmbetul pe buze și să spun: vai, ce frumos! de ce sînt obligată să accept În intimitatea mea aceste lucruri oribile care Îmi trezesc repulsie și să mi le cumpăr ca și cum le-aș dori la fel cum fac cu sandalele cu furourile cu farfuriile cu tapetele cu emisiunile de televiziune cu noile construcții urîte și lipsite de imaginație după chipul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de curînd de la casa domnilor Alexander Thom, tipografi ai majestății sale, cu prilejul plecării sale spre meleagurile Îndepărtate ale Szazharminczbrojugulyas - Dugulas țPajiștea Apelor Murmurătoare)... țașa și-o fi Închipuit și el săracul cînd s-a văzut prins În capcana aceea oribilă că părinții lui fuseseră persoane onorabile cu oarecare situație la Odorhei pe taică-su Îl chemase Feher se pare că predase vioara la liceul de acolo și pe bunicu lui l-o fi chemat Weiss, tot ce se poate, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
obiectivitate. — Nu Înțeleg de ce simți mereu nevoia să te justifici, ca nu cumva să te acuz de o mentalitate de ghettou? Doar ne cunoaștem de atîta timp. Știi că nu te suspectez de nimic. Sau te-a speriat Întîmplarea aceea oribilă cu Albu. Să știi că, evreu sau nu, fiecare din noi poate deveni mai tîrziu sau mai devreme un Albu — Mai tîrziu sau mai devreme? Nu, mon cher, sîntem, toți sîntem Albu, ai să rîzi, chiar și Bârsan. Da, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Nu s-a putut proteja cu brațele și a căzut peste un scaun direct pe podea. Înainte să apuc să fug, s-a ridicat și m-a apucat de guler. Inima mi-a ajuns în gât când am văzut privirea oribilă de pe fața ei. Obrajul pe care căzuse îi era roșu și am văzut prin tot părul care-i acoperea fața că ochii ei strânși erau plini de lacrimi. Timp de un minut, nu a făcut decât să mă țină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
zi cu zi. Dar dacă ea a ales să își poarte părul cu cărare pe mijloc și strâns într-o cosiță, să-și exfolieze fața doar cu săpun și să-și ucidă vanitatea, ca o călugăriță, îmbrăcându-se cu haine oribile, cine eram eu să mă împotrivesc? Azi purta un pulover maro cu ciucuri și o fustă care arăta ca un sac mov deșirat, legat în jurul taliei cu un cordon colorat. Găsești haine mai ieftine la Oxfam, pentru 3 cenți. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
te-ai gândit de două ori la asta. Nu am vrut... Nu, nu te deranja să cauți scuze. Știi? Singurul lucru care mă enervează este că ai furat tocmai de la Shelley și Judith. Măcar dacă ar fi fost niște șefi oribili, care să te hărțuiască sexual sau să te pună să lucrezi ore în plus, aș fi putut să înțeleg. Dar de la ele, nu ai nici o scuză. Au avut încredere în tine și te-au tratat cum trebuie. Nu ai nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ajuns apoi departe cu gândurile. După o perioadă nedefinită de timp în care cred că am avut un vis, orb cu ochii deschiși, mă trezesc speriat și parcă lovit în tâmplă de un buzdugan. Mă uit disperat în jur, cu oribila spaimă pricinuită de faptul că nu știu cine sunt și de ce mă aflu în înaltul cerului, dar iată, datorită zborului vertiginos, a incredibilei viteze și a frigului, simțurile îmi revin. Sunt Bogdan, prințul Luca este la locul lui, leșinat, dar încă strângându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-ți smulge fața, dar asta pare să nu fie nimic în comparație cu măreția și oroarea a ceea ce se întâmplă sub noi, și anume ființa rea și uriașă care a devenit oceanul planetar, miliardele de fațete ale oglinzilor pe care le formează oribilele valuri și care reflectă soarele înghețat, orbindu-ne pe loc. Nu poți distinge nimic mai mult în căderea care îți amestecă organele cu frică, aducându-le până în creier și înapoi. Nimic mai mult decât o masă amorfă, mare până la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
director, vă implor... spuse, rezistând cu greu priveliștii nici unei priveliști pe care ajunsese să o întrupeze demonul Michael Clossettino. Făcând aerul să vibreze cu o energie ce aproape că-i scoase ochii din orbite Roxanei Dobrescu, Michael întinse o mână oribilă, ale cărei unghii erau acoperite de ojă. Apăsă clanța. Ușa se deschise, atât de lent însă, încât părea că Michael își bate joc de el însuși. Nimeni nu putea deschide o ușă atât de încet. Când ușa parcursese deja un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cu totul alte motivații. Abdulah bănuia că decizia avea la bază faptul că era pakistanez, sau arab, sau român, puțin mai conta. Din punctul ei de vedere era același lucru. Iar dacă la asta mai adăuga și faptul că de la oribilele atentate din metroul londonez nu trecuse prea multă vreme, Abdulah putea acum să-și facă o imagine cât se poate de completă în legătură cu motivele repulsiei fetei. Repulsiei fetelor în ceea ce-i privea pe ei, arabii, sau mesopotamienii, sau dracu’ mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o luase. De explozibil făcu rost ușor, în cantități industriale, chiar de la unul din imamii locali, Yusuf. Și ca se facă totul cât mai frumos și mai plin de semnificație, sau mai bine spus ca să le dea părinților săi și oribilei civilizații pe care aceștia o slujeau peste nas, Abdulah hotărî să se angajaze chiar în ziua morții sale. Adică exact în ziua respectivă, în care luase decizia, n-avea nici un sens să mai aștepte încă una în plus. Da, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
permanent al magazinului Unirea. Abdulah Irimescu sau Marcel Ramazi își scrută deodată mai noua dublă amintire. Angajat permanent însemna că era Moș Crăciun și pe timpul verii. Moș Abdulah Irimescu râse amar constatând neverosimilitatea siuației în care ajunsese și intră în oribilul magazin. Asta era pedeapsa pentru distrugerea magazinului Marks & Spencer? se întrebă privind kitsch-ul monstruos dinăuntru. Până la urmă se putea și mult mai rău, încercă el să se liniștească - și chiar reuși. Era zi de salariu, își mai aminti urcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
că incidentul se stinse de la sine, din lipsă de credibilitate. Distrus, hotărât să moară cu orice preț, deși se dovedise că nici asta nu mai putea fi o soluție de când aparenta moarte recentă îl trimisese într-unul din cele mai oribile locuri ale lumii, Abdulah se decise să mai încerce încă o dată să își recupereze salariul de la Unirea. Trecuse o lună de la data inițială la care trebuia făcută plata. În mod ciudat însă, pentru prima oară de când destinul îl aruncase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
din nou în marele magazin Marks & Spencer, chiar în momentul anterior exploziei colosale al cărei autor fusese. Chiar în acea clipă, în magazin intră din nou frumoasa Lindsay, cu albul ei bășit după ea. Luminat și transformat pe veci după oribila experiență din București, Abdulah se îndreptă spre ei zâmbind cu toată fața, vesel, radiind fericire și bunătate. Îi întâmpină cu mâinile întinse ca pentru a-i saluta sau îmbrățișa, însă atât de neașteptat, încât cei doi se speriară. Lindsay îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ceva nu se lega... În ce nemărginit de ascunse și abjecte vecee ale pământului putusem spăla de sânge rămășițele defunctei ori defunctului, căci la fel de bine era posibil să fi omorât pe oricine altcineva, astfel încât să nu las nici o urmă a oribilei mele crime pe oriunde treceam? Cum era posibil? De ce, mai ales, făcusem asta, având în vedere că eram un tip excesiv de milos, cu frica lui Dumnezeu, în ciuda câtorva dintre gândurile descrise mai sus, pe care până și vestea uciderii unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Ultimul lucru pe care l-am observat aproape fără să vreau la această persoană, atât era de evident, erau uriașii sâni ai fetei. Într-atât de mari și de puternici erau aceștia, atât de masivi, încât aproape că rupeau puloverul oribil pe care individa îl purta pe sub sacou. Ba, mai mult, având asemenea uluitoare dimensiuni, păreau să nici nu aparțină persoanei de care erau atașați, contrastând puternic cu înfățișarea ei, deși nu era deloc slabă. - Dumneata cum te numești? a rostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în seamă faptul că absolut toată lumea se uita numai și numai la mine, încercând să reflect asemeni unei oglinzi ceea ce mie mi se păreau a fi niște priviri deosebit de rele, iată că am observat un scaun liber. Singurul scaun liber. Oribila geantă neagră ce îmi provoca atât de multă teamă am îndesat-o sub el, dându-i un șut. - Vă rog să începem, toată lumea atențieee, nimeni nu vobește, începeemm... anunță ceremonios John Euripide cu o voce tremurată bizar, în falset. Tara-ta-ta-ta-taaa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și pe cel mai înverșunat nebun, straniul poet începu să emită un fel de ritm gutural format dintr-un singur sunet, ce imita perfect un bas electric. Cred că, asemeni mie, nimeni nu înțelegea nimic. Treptat, gesticulând de zor din oribila pijama ce îi acoperea goliciunea, Giordano începu să mai introducă și un al doilea sunet, completându-l astfel pe cel dintâi, ce se auzea mereu pe primul și pe cel de-al treilea timp al singurei măsuri pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cer, asemeni unui leu, bulbucându-și ochii imenși și goi spre spații mult îndepărtate de încăperea unde ne aflam, Euripide se prelinse cumva pe spate, aflându-se în același timp pe burta Aurorei Sticlaru, scurmând abdomenul acesteia cu minusculii și oribilii săi pantofiori, mult prea mici pentru statura sa, părând astfel că bate în retragere. Deodată răcni speriat spre cer, scurt și aproape întrebător, făcând pereții Uniunii Scriitorilor să vibreze din temelii. Arăta teribil de înspăimântat de o amenințare nevăzută venită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
la cei dintre care ai plecat, dar e mai greu de adus la îndeplinire acest lucru. Ba chiar imposibil, din câte îmi dă de înțeles făptura întunecată căreia sufletul meu îi este lăsat acum pradă. Hei, ce Meduză sau Gorgonă oribilă e nenorocirea asta care vrea acum să mă sfâșie ca pe un vierme? De ce nu pot s-o ucid și ce-i cu lipsa asta de vlagă, unde-mi sunt puterile și răutatea colosală pe care le aveam cândva, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ia privește (mă luă de umeri), uită-te fie și numai la mutra lui. Gândește-te (aici își ridică pumnul la frunte), acest copil ridică cu brațul întins o greutate care depășește de cinci ori propria lui greutate; e ceva oribil. E ca și cum unul dintre noi ar trebui să ridice douăzeci de puduri. Ei, ce spui? Și ce crezi că exprimă fața lui? Vezi pe acest chip un semn cât de mic de efort, de luptă sau de încordare? Ia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
expun. Dar cine ar fi putut fi interlocutorul său? Și atunci am fost străfulgerat de un gînd: Machiavelli! Montesquieu ar fi reprezentat spiritul legilor, iar Machiavelli, care ar fi fost Napoleon al III-lea, i-ar fi expus politica sa oribilă“. Dialog În infern Între Montesquieu și Machiavelli va junge În Franța cu o șaretă, sub o claie de fîn (un țăran contrabandist fusese Încredințat că În cutia de carton dosea tutun de contrabandă), ca pe filiera celor care disprețuiau tirania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]